Titlu:
Acolo unde sângele îngheață
Autor: Giles
Kristian
Editura:
NICULESCU
Titlu
original: Where Blood Runs Cold (2022)
Traducere
de Timea Kovacs
Anul apariției:
2023
Număr
pagini: 304
Media pe
Goodreads: 4,01 (din 448 note)
E frig. Atât de frig că-ți simți oasele înghețând. Zăpada
cade și ne acoperă pașii. Dacă nu s-ar așeza pe urmele noastre, le-ar fi mult
mai ușor bărbaților înarmați să ne găsească. Știu că încă sunt în spatele
nostru, poate la câteva sute de metri, poate la kilometri întregi, însă,
oriunde s-ar afla în pustiul alb ce ne înconjoară, cert e că ne vor găsi și ne
vor ucide. Am obosit, dar instinctul autoconservării ne împinge înainte, ca
niște animale vânate, conștiente că sfârșitul le e aproape. Am căzut de câteva
ori, ne-am ridicat, am înnoptat în adăposturi săpate în zăpadă, unde am făcut
pe rând de pază, urmărind flacăra lumânării ce ne confirma că nu vom muri în
somn din cauza lipsei de oxigen. Oriunde ne-am ascunde, oricât de adânc ne-am
îngropa sub omăt, știm că urmăritorii noștri sunt undeva acolo, așteptând să ne
ia în cătare sau să ne întindă o capcană. Dar trebuie să mergem mai departe, nu
pentru mine, eu am renunțat la propria salvare, ci pentru Sofia, fiica mea, pentru
care voi face tot ce-mi stă în putință ca să o protejez.
Erik i-a promis fiicei sale că, atunci când va fi mai mare, vor
merge împreună într-o aventură cu schiurile, că vor dormi sub zăpadă, vor bea
ciocolată caldă și vor consuma mâncare la plic, gătită la un aragaz portabil. Ei
bine, ocazia se ivește atunci când soția lui, Elise, este trimisă cu munca în
Norvegia, unde se alătură unei grupări de ecologiști ce protestează împotriva
redeschiderii unei mine de cupru. Dacă exploatările vor începe din nou,
habitatul natural al renilor va fi compromis, iar femelele vor fi obligate
să-și găsească un alt loc în care să fete. Nu foarte implicați în munca soției/mamei,
Erik și Sofia își pregătesc echipamentul și pornesc în excursia mult visată,
trăgând după ei sania plină de provizii. Însă după câteva ore de schiat, are
loc un accident neprevăzut, și cei doi sunt nevoiți să se adăpostească în
cabana cuplului de bătrâni ecologiști pe care i-au cunoscut cu o zi în urmă. Dar,
târziu în noapte, cineva bate la ușa locuinței izolate din munți, iar vizitatorii
ce-și fac pe rând apariția par să fi fost trimiși aici cu ordine clare, și,
după câteva îndemnuri din ce în ce mai constrângătoare, sângele începe să păteze
vechea podea de lemn.
Forțați să-și părăsească refugiul, Erik și Sofia o iau la
goană prin tundra înghețată, încercând să se îndepărteze de locul crimei și de
ucigași. Însă nu durează mult până când vizitatorii nedoriți și nepoftiți îi
văd și pornesc pe urmele lor. De aici, totul se transformă într-un joc de-a
șoarecele și pisica, în care prada trebuie să se piardă în decor pentru a nu fi
descoperită de prădător. Aidoma unui deșert, ținutul rece este ilustrat în
toată complexitatea sa, un imens pustiu de zăpadă, presărat cu păduri de brazi,
posibile popasuri și ascunzători. Pe cât de greu le e celor doi protagoniști să
înainteze, pe atât de dificil le e și vânătorilor să-și observe țintele, astfel
încât confruntările se pot desfășura doar în spații limitate, unde victimele
își pot privi în față atacatorii. Hăituiți și din ce în ce mai slăbiți, eroii
noștri schiază împinși de voința de supraviețuire, sperând că de cealaltă parte
a ghețarului s-ar putea afla posibila lor scăpare.
După tragedia care le-a lovit
familia în urmă cu zece luni, când Emilie, sora Sofiei, s-a prăbușit de pe
peretele de cățărat din sudul Londrei, covorașul de cauciuc nereușind să-i
atenueze căderea, Erik nu-și permite să mai piardă o fiică, așa că e gata, dacă
situația o va cere, să-și înfrunte inamicii, transformându-se dintr-un biet
tâmplar într-un soldat asumat, cu gândire de strateg, pregătit să folosească
tot ce are la îndemână pentru a-i răpune pe criminali. De asemenea, călătoria
forțată prin pustiu, departe de orice formă de civilizație, marchează trecerea
Sofiei de la copilă la adolescentă. Entuziasmul resimțit la început se
transformă în groază, tânăra de treisprezece ani neputând inițial să înțeleagă
gravitatea morții. Pe parcurs, împinsă de la spate să înainteze în ciuda
puterilor ce-i părăsesc trupul, eroina își asumă rolul de salvatoare, ajutându-și
tatăl să iasă din câteva situații critice, conștientă că doar împreună vor
reuși să ajungă înapoi în orășelul montan, înapoi la Elise.
Trebuie să recunosc că mi-a plăcut
destul de mult povestea, poate că nu e cea mai bună pe care am citit-o (și aici
nu am cum să nu mă gândesc la „Fără ieșire”, a lui Taylor Adams), însă
reprezintă o lectură de calitate, plină de răsturnări de situație și de fiori.
Tensiunea crește de la o pagină la alta, angoasa pune stăpânire atât pe protagoniști,
cât și pe mintea cititorului, iar deznodământul atât de necesar pare să se
regăsească undeva dincolo de filele cărții. Deși se parcurge repede,
sentimentul de coșmar fără sfârșit rămâne cu tine mult timp după ce ai terminat-o.
E intensă, e dură, e exact ce trebuie pentru o noapte lungă de iarnă în care nu
te ia somnul, dar trebuie să știi de la început că intri într-un ținut himeric,
unde vei avea senzația că tu ești cel vânat, hăituit la nesfârșit în eterna și
înghețata noapte polară.
