Titlu: Dacă am fi ticăloși
Autor: M.L. Rio
Editura: ALICE
BOOKS
Titlu
original: If We Were Villains (2017)
Traducere
de Anacaona Mîndrilă-Sonetto
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 416
Media pe
Goodreads: 4,23 (din 147.751 note)
Este cunoscut de către toți criticii literari faptul că în
operele sale William Shakespeare abordează în mod direct sau metaforic toate
temele mari ale omenirii. De la nașterea sub un destin implacabil, la moartea
sub spada tiranilor sau a propriului popor, de la dragostea ce n-are sorți de
izbândă, până la răzbunarea fiului bântuit de fantoma regelui lipsit de veșnica
odihnă. Sub împărăția stelelor, toți sunt niște pioni aflați în vâltoarea
sentimentelor intense, prinși într-un joc al violenței și al desfrâului ce va
ajunge în cele din urmă, inevitabil, la paroxism. Puse la un loc, textele
shakespeariene se completează unul pe celălalt, instaurându-se ca un cronotop individual,
ce ia naștere odată cu dorința Magului-Vrăjitor Prospero de a clădi o „minunată
lume nouă”, și care își găsește sfârșitul în „Hamlet”, în regatul în care cei
doi pioni principali ai universului, regele și bufonul, sunt morți dinainte ca Spectacolul
să-nceapă.
În urmă cu zece ani, Oliver Marks, student în ultimul an la Teatru,
la un conservator de artă de elită, a fost acuzat pentru o crimă despre care
nici acum nu se știe sigur dacă el a comis-o. În prezent, în ziua eliberării,
Oliver este vizitat de Joseph Colborne, detectivul care
s-a ocupat la vremea respectivă de caz, de curând pensionat, care în tot acest
timp a bănuit că ceva i-a scăpat din vedere și vrea să afle, pentru propria
satisfacție, adevărul. Și astfel, alături de protagonist și de confidentul său,
dăm timpul înapoi și pătrundem în Campusul Dellecher, locul unde a început și se
va sfârși totul. Aici îi întâlnim pe cei șapte colegi pasionați de arta
shakespeariană: Richard, un bărbat puternic și plin de patimă, perfect pentru
rolul lui Richard Al III-lea sau al altor monarhi zeloși; Meredith, o roșcată
cu ochii verzi și forme voluptuoase, care poate obține tot ce-și dorește datorită
frumuseții sale ieșite din comun; Wren,
verișoara lui Richard, o fată firavă și uneori prea grijulie, care pune pasiune
în tot ce face; Alexander, un om de nădejde și glumeț, ce-aduce adesea a măscărici,
dar care are probleme cu consumul de droguri; Filippa, cea care spune
lucrurilor pe nume și, totodată, fata pe care poți să te bazezi la nevoie;
James, un tânăr ce are o carieră de succes înainte datorită părinților săi care
văd în artă împlinirea supremă; și Oliver, eroul principal, pentru care lumea
nu depășește cu mult granițele operei dramatice.
Povestea de față se construiește ca o mărturisire, ca o
devoalare a mecanismelor regizorale ce sunt puse în mișcare în spatele scenei.
Pornim de la un dat, de la un omor aparent soluționat, și ajungem la un
deznodământ revelatoriu, ilustrat, în mod metaforic, de momentul în care
măștile vor cădea. Doar că pe tot parcursul lecturii costumațiile nu vor să-și
părăsească posesorii, pentru că omul nu mai e doar un om, ci un recipient
trupesc în care s-au infiltrat, spectral, constructele shakespeariene. Așa cum
ne spune și Oliver, cel de pe scenă nu mai este stăpânul propriilor gânduri,
fiindcă el își împarte mintea și corpul cu un duh al artei, o entitate aidoma
unui Spirit-Zeu. Acest joc al duplicității asumate se regăsește în special la
nivelul limbajului, fiindcă persoanele, după ce și-au părăsit aparent
personajele, încă vorbesc prin replici teatrale, versuri ce aduc, firește, a Versete
Biblice. Și astfel lumea lor nu mai împarte nimic cu realitatea, dumnezeul în
care credeau sau nu fiind înlocuit complet cu figura eternului William
Shakespeare.
Dacă ne concentrăm puțin atenția asupra campusului
universitar, putem observa că și acesta face parte dintr-un topos shakespearian.
Studenții din anul patru locuiesc într-o clădire gotică cu turn, pe care toți o
cunosc drept Castelul, dacă arunci o privire pe fereastră, vei întrezări lacul,
un spațiu acvatic micro, dar care poate fi utilizat la nivel macro, drept mare
sau ocean, iar între cele două repere se află pădurea, locul sacru al
duhurilor, în care Lear și-a aflat sălaș pentru nebunie, iar Macbeth și-a
întâlnit, prin intermediul celor trei vrăjitoare, sângerosul destin. Însă nu
trebuie să uităm că în centrul țesăturii narative există o crimă, iar mortul,
aidoma stafiei Regelui Hamlet sau fantomei lui Iulius Cezar, nu poate părăsi
cele lumești până când vinovatul nu va fi pedepsit. Astfel, cei șase studenți
rămași sunt în permanență bântuiți de vină, iar integritatea lor psihică pare
să se șubrezească de la o zi la alta.
Împletind o intrigă de roman polițist, specifică pentru stilul
lui Lucy Foley și Ashley Winstead, cu o structură de piesă de teatru, organizată
în Acte și Scene, M.L. Rio scrie un volum de factură postmodernă, clasic și
modern deopotrivă. Thrillerul psihologic de astăzi își regăsește, prin
intermediul lui Shakespeare, rădăcini în tragediile vechilor greci, iar
moartea, și acum ca și atunci, reprezintă un mijloc de divertisment al maselor,
un proces prin care cititorii și privitorii au parte de purificatorul și mult
doritul catharsis. Dar până acolo-i o cale lungă, plină de gânduri negre și
regrete, iar revelația ne așteaptă la final, pentru că adevăratul regizor este
însuși Oliver, personajul, singurul care poate dezgropa misterul pentru care ne
aflăm cu toții aici.
