Titlu: Toți
suntem malefici
Serie: Toți
suntem malefici #1
Autor: Amanda
Foody & C.L. Herman
Editura:
LEDA EDGE (CORINT)
Titlu
original: All of Us Villains
(2021)
Traducere
de Monica Șerban
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 464
Media Pe Goodreads:
3,94 (din 17.858 note)
Luna Sângerie s-a arătat, Vălul Sângeriu
a căzut, e vremea ca sângele să curgă... Șapte nelegiuiți, o arenă împrejmuită de
un zid magic, șapte repere protectoare și șapte arme legendare ce vor cădea din
cer pe tot parcursul TURNIRULUI. Gata cu antrenamentele, copilăria s-a sfârșit,
a sosit timpul măcelului. Fiecare mare familie (din cele șapte) și-a ales un Campion,
un fiu sau o fiică care să le onoreze neamul și să le aducă, după cele trei
luni de agonie, atât de râvnita magie înaltă. Li s-a spus de când erau în fașă
că această zi va sosi, au fost învățați cum să-și învingă dușmanii și să
presare teroare peste tot pe unde-i poartă pasul și cum să creeze vrăji
puternice, farmece de nivelul șapte sau opt, cu care să-i răpună pe ceilalți,
pe cei ale căror zile au fost deja numărate de soarta cea necruțătoare.
Familia Lowe e recunoscută pentru
cruzimea de care au dat dovadă toți membrii acesteia. Bunica Lowe și-a crescut
nepotul în întuneric, legat cu lanțuri de marginea patului, spunându-i povești
înfricoșătoare înainte de culcare, despre trolii și diavolii care, după ce el
va ațipi, vor veni să-i smulgă inima din piept și să-i ronțăie oasele. Nimeni
nu vrea să dea ochii cu un Lowe, niciun om întreg la cap nu s-ar încumeta să se
apropie de casa din pădure, locul unde lui Alistair i-a fost sortit să devină
demon. Gavin Grieve știe că nu are nicio șansă să câștige TURNIRUL. Toți cei
din familia Grieve, care au luat parte la el, și-au pierdut viața în primele
ore sau zile ale confruntării. Grieve sunt slabi, ei sunt recunoscuți pentru
poziția lor veșnic adusă de spate și pentru bețiile în care-și îneacă amarul de
secole. Dar Gavin vrea să supraviețuiască și să șteargă rușinea neamului, așa
că va face tot ce-i stă în putință ca să iasă învingător.
Isobel și Briony au fost cândva cele
mai bune prietene, iar acum urmează să se lupte pe viață și pe moarte. Isobel
face parte din neamul Macaslan, și aceștia sunt urâți de tot Ilvernath-ul
pentru că se ocupă cu colectarea magiei vitale ce-i părăsește pe cei ce-au fost
de curând îngropați. Ei sunt ca niște șacali care caută prin gunoaie și rămășițe
putrezite, încercând să-și asigure hrana cea de toate zilele. Din cei morți își
extrag forța, energia cu ajutorul căreia creează vrăji și blesteme extrem de
puternice. Spre deosebire de Isobel, Briony provine din neamul Thorburn, o familie onorabilă, care
niciodată nu și-a încălcat jurămintele și ai căror membri sunt recunoscuți în
special pentru forța lor fizică, greu de egalat. Din cei șapte participanți mai
fac parte și Elionor Payne, o fată foarte
elegantă și îndârjită, care este decisă să folosească tot ce are în dotare
pentru a câștiga, Finley Blair, un
băiat nobil, care caută doar pacea, și Carbry
Darrow, un puști de doar paisprezece ani, ce pare să se fi trezit într-un coșmar
al cărui sfârșit nu se va arăta prea curând.
Pe lângă cei șapte protagoniști, mai
există și câțiva făuritori de vrăji și blesteme, un soi de alchimiști care se
asigură că fiecare element este poziționat acolo unde trebuie, pentru ca farmecul
să nu-și piardă din putere sau, Doamne ferește, să se transforme în altceva. Pentru
că locuitorii din oraș, cu excepția familiei ce a câștigat ultima confruntare,
au acces doar la magia obișnuită, ei sunt capabili să efectueze doar vrăji până
în nivelul zece, care se pot concretiza de la scuturi și descântece de adevăr
sau promisiune, până la colți de viperă, flăcări de dragon sau vițe agățătoare
și ucigașe. De altfel, fiindcă sunt atât de diferiți, datorită descrierii lor
fizice și obiceiurilor din străbuni, cei șapte eroi-monștri pot fi încadrați în
anumite tipologii, de la Prințul Întunericului și Fata Zombi, până la Războinica
Viking și Cocoșatul de la Notre Dame.
Mi-a plăcut mult, chiar trebuie să
specific asta fiindcă nu sunt fan al literaturii Young Adult, și m-am bucurat
că autoarele au decis să nu meargă neapărat pe latura romantică a poveștii, ba
chiar au insistat pe blesteme, simboluri, traume și înfruntări pline de
suspans. Știind că am de-a face cu o dilogie, m-am așteptat ca TURNIRUL să
înceapă abia în cel de-al doilea volum, însă se pare că, după vreo două sute de
pagini de introducere, s-au gândit și ele că ar fi cazul să ofere și puțină
acțiune cititorului căruia i s-a promis moarte și multă vărsare de sânge. Nu e
o poveste cu totul originală, subiectul a mai fost utilizat, așa cum spune toată
lumea și pe bună dreptate, și în „Jocurile foamei”, „Endgame. Jocul final” sau
„Avatar. Deci așa se sfârșește totul”, dar e ceva diferit, iar miza nu stă în
provizii de hrană sau supraviețuirea unui cult identitar sau religios, ci în obținerea
și păstrarea în siguranță a unei energii fără limite, printr-un măcel ce,
oricât de straniu ar suna, reprezintă o tradiție de familie.
