ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Jo Walton. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jo Walton. Afișați toate postările

joi, 11 martie 2021

Recenziile lui Gică 24 - Printre ceilalți de Jo Walton


 

Titlu: Printre ceilalți  

Autor: Jo Walton

Editura: Paladin

Titlu original: Among Others (2011)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 376

Media pe Goodreads: 3, 70 (din 22.203 note)

 

Premiile HUGO, NEBULA şi BRITISH FANTASY pentru cel mai bun roman

 

„Printre ceilalți” este un elogiu adus literaturii science-fiction și fantasy, dar, în special, marilor scriitori de gen care ne-au dat posibilitatea să părăsim realitatea și să descoperim o lume plină de știință, magie și aventuri pe cât de incredibile, pe atât de fascinante. Volumul lui Jo Walton este o carte despre cărți, un catalog în care sunt înregistrate cele mai importante lucrări ale secolului al XX-lea, și nu numai.

Morwenna este o adolescentă din Țara Galilor trimisă să studieze la o școală cu internat din Anglia. Povestea ei e diferită de a celorlalți elevi, deoarece este fiica unei vrăjitoare și are capacitatea de a comunica cu zânele pădurii. În vacanțe, Morwenna își petrece timpul cu Daniel, tatăl ei, și cu cele trei mătuși pe care nu le prea agreează. Cel mai cumplit moment din viața tinerei a fost când și-a pierdut sora geamănă, într-un accident la care se crede că ar fi contribuit mama lor. Însă lucrul care o definește este iubirea pentru cărțile sf și fantasy. De câte ori prinde ocazia, Morwenna achiziționează sau împrumută romane de la bibliotecă pe care le citește în timpul liber.

În timp ce citeam cartea, m-am revăzut pe mine, cel din adolescență, liceanul îndrăgostit de literatură, cel care urmărea entuziasmat toate aparițiile editoriale și care dădea de veste întregului liceu despre noile cărți și noii autori traduși în limba română. La fel ca în cazul meu și al altor cititori, și Morwennei îi place să evadeze în lumi ficționale și să trăiască evenimente care ar fi imposibile în realitate. În cazul ei, literatura vine ca o compensare pentru defectul fizic de care suferă. O simplă infirmitate la picior este suficientă pentru a o scoate din rândul lumii și a-i face pe ceilalți să o privească ca pe o ciudată. Din această cauză, aproape tot romanul ne aflăm în mintea ei și ne este destul de dificil să ne facem o idee despre celelalte personaje.

Morwenna nu este o introvertită, ci o adolescentă care preferă să experimenteze, prin lectură, universurile create de alții. Protagonista nu se retrage în propria lume, ci încearcă să înfrumusețeze realitatea cu autori sau personaje din cărți. Și-ar dori ca școala să fie condusă de Robert Heinlein, ar vrea să se consulte, în diverse chestiuni, cu C. S. Lewis și iar face plăcere să stea la povești cu J. R. R. Tolkien. Cu toate că uneori ai impresia că Morwenna pendulează între rațional și fantezie, ea este foarte conștientă de diferența dintre cele două și reușește să le utilizeze, pentru a-și crea o condiție interimară perfectă.

Cartea de față nu este un fantasy ca oricare altul, ci un roman despre farmecul copilăriei și al adolescenței, perioadele în care îți permiți să-ți imaginezi că lumea e magică și că tu ești protagonistul unui destin miraculos. Morwenna refuză să se maturizeze, pentru că asta ar însemna să piardă contactul cu zânele, niște creaturi hibride, între oameni și copaci, care trăiesc, în general, în pădure. De altfel, imaginea mamei ca vrăjitoare confirmă identitatea negativă la care se raportează eroina. Lumea este percepută în cheie fantastică, iar binele și răul sunt și ele marcate prin imaginație.

Însă, după cum știm cu toții, nu există cartea perfectă. Mi-aș fi dorit ca autoarea să insiste mai mult pe povestea celorlalte personaje, ca să-mi fac o idee mai clară despre lumea reală a eroinei. Cât despre acțiune, în mare parte nu pare să se petreacă nimic, iar antagonista apare doar pentru a confirma un final necesar.

„Printre ceilalți”, de Jo Walton, este o carte bună pentru o după-amiază de vară în care lași orice grijă deoparte și te relaxezi într-un hamac sau pe o pătură la soare. Lectura curge, în mare parte, lin, personajele sunt agreabile, iar melanjul dintre real și imaginar conferă farmec romanului. În cazul în care nu vă simțiți atrași de poveste, aveți, la sfârșit, o listă vastă de titluri din care să vă alegeți următoarea lectură.

 

COMANDĂ CARTEA