ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Richard Osman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Richard Osman. Afișați toate postările

luni, 19 decembrie 2022

Recenziile lui Gică 99 - Glonțul care a ratat ținta de Richard Osman (Blog Tour #36/2022)


Titlu: Glonțul care a ratat ținta   

Serie: Clubul Crimelor de Joi #3

Autor: Richard Osman

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: The Bullet That Missed (2022)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 4,49 (din 45.086 note)

 

            Cum ar trebui să se comporte o persoană ajunsă la optzeci de ani? Cum ar fi firesc să-și ducă zilele înainte ca destinul să ia ce-i al lui? În mod cert nu există, așa cum ne impune societatea, un singur și tragic răspuns. Nu, nu e necesar, odată ce ai primit talonul de pensie, să te retragi la un azil, unde câțiva tinerei bine plătiți să-ți spună cu ce să te îmbraci astăzi și care șosetă cu care se potrivește. Nu trebuie să zaci, de parcă moartea ți-a făcut deja planurile, în paturile lor inconfortabile și să aștepți ca un nepot sau vreun vechi prieten să-ți facă o vizită și să-ți aducă o porție de tocăniță, știi tu, de-aia de care-ți plăcea pe vremuri. Și în niciun caz nu ai nevoie de privirile lor compătimitoare, care, în loc să-ți dea speranță, nu fac decât să te afunde și mai adânc în pământul rece în care cu siguranță vei ajunge destul de curând.

            După ce ne-a încântat cu romanele „Clubul crimelor de joi” și „Bărbatul care a murit de două ori”, Richard Osman revine cu cel de-al treilea volum al seriei cu același nume și ne propune o nouă aventură incitantă, de la care protagoniștii noștri preferați evident că nu se vor da în lături. Așadar, e joi, suntem din nou în camera de puzzle și așteptăm să vedem despre ce e vorba de data asta. OK, avem o jurnalistă care a fost ucisă. Hmm, cică, deși mașina ei a zburat de pe un pod direct în râu, cadavrul nu i-a fost găsit niciodată. Nimic de obiectat, sună interesant, mai ales că de această dispariție e legată și evaporarea unei sume uriașe de bani, biștari care se pare c-au fost făcuți prin niște învârteli nu tocmai legale. Mda, sună mai bine decât straniul caz al celor trei schelete din debara, propus de către Joyce, despre care probabil vom discuta data viitoare. Dar, până atunci, haideți să vedem cum ne împărțim sarcinile, ca să aflăm ce s-a întâmplat, de fapt, cu Bethany Waites.

            Și așa, cei patru simpatici pensionari se pun pe treabă. În vreme ce Ron, în demersul lui de-a Sherlock pe la televiziunea unde a lucrat reportera, se îndrăgostește ca un adolescent de tipa ce se ocupă cu machiajele oamenilor ce urmează să apară pe micul ecran, Ibrahim vizitează o hoață bogată la închisoare, pentru a o coopta în investigație, propunându-i astfel să ia legătura cu o altă deținută, despre care se crede că ar ști adevărul, dar că i-ar fi frică să-l împărtășească forțelor de justiție. În tot acest timp, bătrânica șefă, Elizabeth, este ocupată, fiind răpită de un necunoscut și angrenată într-un așa-zis joc mafiot, în cadrul căruia i se cere să-l ucidă pe Viktor Ilici, un interlop celebru și foarte bun prieten de-al ei de pe când făcea parte din MI6. Dar să nu uităm de Joyce, cea care de curând și-a luat un câine și face investiții în criptomonede, fiindcă datorită jurnalului ei avem acces la masa pe care se va asambla puzzle-ul din final.

            Pe lângă cei patru octogenari, peisajul de la Coopers Chase se îmbogățește cu câteva chipuri noi, de la un fost colonel KGB, ce se tot gândește că i-a sosit vremea să se retragă într-un loc frumos și „liniștit”, până la un bătrânel de treabă, care nu înțelege că cele două porții de tocăniță, pe care i le aduce Joyce, nu sunt doar pentru el. Însă să nu cumva să-i pierdem din vedere pe Donna și Bogdan, pentru că de curând ei formează un cuplu, despre care, chipurile, nu știe încă nimeni. Câte personaje, tot atâtea jocuri de rol... Cei buni fac pe răii ca să-și atingă scopurile, iar cei răi, după ce au cunoscut căldura și bunătatea din sufletele celor ajunși la senectute, trec de cealaltă parte a baricadei, dând o mână de ajutor la rezolvarea cazului din centrul tuturor evenimentelor, pentru că, da, uneori glonțul chiar ratează ținta.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Richard Osman:

Falled

Ciobanul de Azi

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

                                                           Analogii, Antologii
                                                                  Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Pălărisme.ro 


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 10 martie 2021

Recenziile lui Gică 23 - Clubul Crimelor de Joi de Richard Osman


Titlu: Clubul Crimelor de Joi 

Serie: Clubul Crimelor de Joi #1

Autor: Richard Osman

Editura: Crime Scene Press

Titlu original: The Thursday Murder Club (2020)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 408

Media pe Goodreads: 4,03 din 57.766 note

 

 „Clubul Crimelor de Joi” nu a fost doar un fenomen în Marea Britanie, ci și un roman care a stârnit mare vâlvă printre cititorii din România. Cred că este prima dată când o carte polițistă e tradusă, în limba română, la doar două luni de la apariție. De altfel, autorul este o personalitate destul de cunoscută și era de așteptat ca prima lui ficțiune să se bucure de un asemenea succes. Coperta și descrierea m-au făcut să-mi doresc volumul lui Richard Osman, încă din momentul în care l-am văzut în original, și a fost o bucurie să aflu că editura Crime Scene Press a cumpărat drepturile pentru țara noastră. Iar surpriza a venit în momentul în care l-am primit cadou chiar de ziua mea. Cred că ar fi cazul să nu mai bat câmpii și să trec la subiect.

Coopers Chase este locul perfect în care ai vrea să te retragi după ce ai ieșit la pensie. Orășelul liniștit te așteaptă „cu brațele deschise” să faci parte din comunitatea lui, să socializezi și să practici jocuri și activități alături de ceilalți seniori, într-un mediu plăcut și reconfortant. Bătrâneii din acest loc  sunt fericiți să-și petreacă timpul gătind, croșetând, făcând puzzle sau doar stând pe bancă și contemplând lucrurile din jur.

Însă nu toate persoanele din Coopers Chase sunt fericite să-și petreacă timpul astfel. Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron sunt patru bătrânei excentrici cărora le place să descifreze crime. Da, ați auzit bine, cei patru se întâlnesc, în fiecare zi de joi, în sala pentru jocurile de puzzle, unde cercetează dosare vechi cu ucideri care nu au fost rezolvate, din acest motiv, și-au pus numele „Clubul Crimelor de Joi”. Îndeletnicirea celor patru octogenari pare un joc, până când o crimă este comisă, iar victima este omul care s-a ocupat cu construcția orășelului.

Nu ai cum să nu-i simpatizezi pe protagoniștii care își pun laolaltă talentele pentru a-l demasca pe vinovat. Curajul și vitalitatea de care dau dovadă, atunci când află că dorința lor de a face pe detectivii are o justificare, te fac să-i vezi ca pe niște investigatori tineri și agili. Cel mai tare m-a surprins Elizabeth care călătorește dintr-un loc în altul fără probleme și care dă dovadă de o deducție logică ce te lasă fără cuvinte. Am avut puține dubii în legătură cu Joyce despre care am bănuit că ascunde ceva, din cauza faptului că mai mereu vorbește despre ceilalți și evită să dea detalii cu privire la ea și trecutul ei. Bineînțeles că nu vă voi spune ce rol joacă ea în poveste, până la urmă e un roman polițist , iar tensiunea stă în suspectarea de noi și noi oameni.

Am apreciat că autorul a realizat două perspective narative, una obiectivă prin care ne vorbește despre acțiunea din diverse locuri, și una subiectivă realizată prin Joyce care ne comunică cum stau relațiile între protagoniști și care sunt trăsăturile de caracter specifice fiecăruia. Mai mult de atât, de la ea aflăm și detalii cu privire la viețile anterioare ale celorlalți, atât cât i s-a îngăduit să afle.

Lucrurile devin și mai interesante atunci când protagoniștii încep să-i suspecteze pe ceilalți seniori din comunitate. Gândul că un octogenar ar putea ucide cu sânge rece o altă persoană este un fapt care tulbură atât micul orășel, cât și pe cititorul care este dintr-odată pus într-un scenariu atipic. Iar atunci când începi să suspectezi o persoană aflată la capătul drumului, consecința e că ajungi să-i dezgropi trecutul și să te bagi cu forța în viața ei. Poveștile pe care urmează să le descoperi pot fi deopotrivă îngrozitoare, dar și niște lecții despre iubire și compasiune care te vor face să empatizezi cu ființa ajunsă la capătul puterilor și să-ți dai seama cât de minunată și totodată cât de zbuciumată poate fi viața unui om.

Pe lângă cei patru protagoniști, mai există două personaje ce ies în evidență, o polițistă și un inspector care sunt însărcinați, cu adevărat, să rezolve cazul. Lucrul care m-a frapat a fost cum bătrâneii ajung să strângă mai multe indicii decât poliția și cum cei doi detectivi dau crezare intuiției octogenarilor. De câteva ori am avut impresia că Elizabeth o pune la punct pe Donna și că cea din urmă o vede pe bătrână ca pe un investigator experimentat.

„Clubul Crimelor de Joi” este o poveste despre viață, moarte și oameni ajunși la capătul existenței. Pentru că sunt un cititor împătimit de literatură polițistă, cartea de față a reprezentat un deliciu pe care l-am savurat pagină cu pagină, fiind prins în ancheta seniorilor și empatizând cu fiecare personaj în parte. Dacă v-am stârnit interesul și vreți să faceți o vizită în Coopers Chase, aștept părerile voastre în comentarii.


COMANDĂ CARTEA