Titlu:
Lacrimi care ard
Autor: S.A.
Cosby
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu
original: Razorblade Tears (2021)
Traducere
de Dan Doboș
Anul
apariției: 2023
Număr pagini:
368
Media pe
Goodreads: 4,10 (din 72.856 note)
Tu ce ai face dacă ai afla că fiul tău e gay? Cum ai proceda
în cazul în care ar veni acasă cu prietenul lui ca să ți-l prezinte? Cum ai
reacționa dacă ți-ar spune că el e marea lui iubire și că au de gând să se
căsătorească? L-ai mai iubi? Ai mai putea să-l vezi în fața ochilor? L-ai
alunga? Sau ai trece peste toate și i-ai fi alături în cel mai important moment
al vieții? Se presupune că dacă-l iubești, ești dispus să-i ierți orice
„greșeală”, doar ca să-l ai aproape. Dar poate că unele lucruri par atât de
grave, încât nu ai suficientă voință și putere ca să le înțelegi. Poate l-ai
renega, probabil că nu vei mai vorbi cu el niciodată. Te gândești la el, la ce
bărbat zdravăn s-a făcut, și-ți imaginezi, cu scârbă, cum și-o trage cu un alt
băiat efeminat. Ce dracu... Ce-i cu lumea asta? La început au fost Adam și Eva,
nu Adam și Jake. Nu-i normal... Dar cine poate să ne spună ce-i cu adevărat
normal sau nu?
Ce știm sigur e că Isiah și Derek s-au iubit. Au luptat să se
căsătorească, și-au luat și o locuință frumoasă și au avut împreună, prin
mijloace moderne, și o fiică, pe Ariana, un înger mulatru, rezultatul celor
două rase încrucișate. Însă într-o cumplită zi tații ei au murit. Niște
nenorociți i-au executat în mijlocul străzii, descărcându-le toate gloanțele
din dotare în cap. Ike nu a mai vorbit de mult cu fiul lui, de când i l-a
prezentat pe Derek, la fel și Buddy Lee, care nu s-a putut împăca cu ideea că
băiatul lui are apucături de muiere. Dar acum e prea târziu pentru regrete... Amândoi
sunt morți, uciși ca niște animale. Dar Buddy Lee vrea cu orice preț să se
răzbune, așa că-l cooptează pe Ike ca să-i caute împreună și să-i stârpească pe
nenorociți de pe suprafața pământului. Dar Ike nu mai vrea nimic, doar
liniște... Asta până când află că cineva a distrus mormântul celor doi soți,
mormântul băiatului lui.
Buddy Lee a petrecut câțiva ani la Red Onion și-și amintește
cât de greu i-a fost la pârnaie. La fel și Ike, care, după ce a ieșit din
pușcărie, nu a mai comis nicio infracțiune, la naiba, nu a primit nici măcar o
amărâtă de amendă de circulație. Deși și-au renegat trecutul violent, niciunul
dintre ei nu a uitat că monștrii însetați de sânge încă zac înăuntrul lor,
pregătiți în orice clipă să-și arate colții. Împreună, uriașul de culoare și țărănoiul
alb cu părul până la umeri cercetează și devastează orașul, apropiindu-se, cu
fiecare deget rupt, de ucigașul fiilor lor. Însă, pe parcurs ce fac rost de
informații, își dau seama că cineva cu influență a cerut lichidarea lor, cineva
a cărui integritate era pusă în pericol de articolul la care lucra Isiah. Acțiunea
escaladează fulgerător, gloanțele zboară în toate părțile, iar cei doi
protagoniști sunt pregătiți să-și verse sângele pentru a le face dreptate celor
doi fii uciși.
Dincolo de acțiunea la foc automat,
cartea conține un puternic mesaj social, o chemare spre acceptarea celor
diferiți. Ike și Buddy Lee privesc cu scepticism și silă diversitatea sexuală ce
se perindă prin orășelele Virginiei, intrând adesea în drumul lor în contact cu
persoane LGBTQ. De la redacția unde lucra Isiah, Jurnalul Curcubeu, până
la brutăria unde era patiser Derek, un loc deținut tot de comunitatea gay, și
până-n barul pe care-l frecventau cei doi iubiți, protagoniștii noștri încep
încet-încet să renunțe la ideile preconcepute și să-și plângă iar și iar
copiii, care, la urma urmelor, nu erau atât de „bolnavi”. Pe lângă
prejudecățile legate de sexualitate, este prezentă, prin imaginea lui Ike, și
continua critică (abuzivă) la adresa persoanelor de culoare, rasa „impură” care
încă reprezintă un pericol la adresa societății civilizate. Și bineînțeles că își
fac anunțată prezența și inamicii schimbării, Rasa pură, o gașcă de
motocicliști înarmați până-n dinți, și Anarhiștii albaștri, un grup de
copilași conservatori ce luptă prin cuvinte elevate, dar care sunt, ce-i drept,
cam intoleranți la durere.
Așa cum am subliniat, cartea de față
e alcătuită din două componente majore, violența și acceptarea identităților
culturale și sexuale ale celorlalți. De asta, nuanțele LGBTQ sunt destul de
stridente, chiar dacă nu asiști la scene de sex, tot ești smuls din zona de
confort și nevoit să asculți cum pot doi bărbați, cu ajutorul uterului unei
cunoștințe, să aducă pe lume un copil sau dacă respectivul e femeie sau bărbat până
la urmă, fiindcă are trăsături androgine. Cât despre acțiune, unele scene se
derulează cu viteza luminii, sângele curge în bălți, iar inamicii cad ciuruiți
pe caldarâm. Nu e la fel de bun ca „Pustiul de asfalt”, undeva la patru stele
pe Goodreads (prea mult discurs corect politic), însă S.A. Cosby rămâne în
continuare unul dintre cei mai buni autori de la CSP, și aștept cu mare interes
următoarea lui carte, pentru că omul e genial, stilul lui e deosebit, iar acțiunea
din romanele sale, oricât de straniu ar suna, nu poate fi descrisă în cuvinte.
Un proiect:
