Titlu:
Ultima petrecere
Serie:
Ffion Morgan (#1)
Autor:
Clare Mackintosh
Editura:
TREI
Titlu
original: The Last Party (2022)
Traducere
de Liviu Szoke
Anul
apariției: 2024
Număr
pagini: 560
Media
pe Goodreads: 3,78 (din 36.467 note)
Ce
poate fi mai frumos decât să sărbătorești venirea Anului Nou împreună cu toți
locuitorii micii comunități din care faci parte: rude, cei mai buni prieteni și
câțiva necunoscuți, oaspeți celebri și bogați, dornici să-și cheltuiască banii
într-un loc liniștit și aproape uitat de lume; să dansezi până la epuizare; să
dai pe gât, unul după altul, pahare de șampanie, fără să-ți pese la al câtelea
ai ajuns; să faci sute de selfie-uri, care mai de care mai provocator, ca să-ți
amintești mereu această noapte specială; să uiți de necazuri și, așa cum se
spune, să lași toate problemele în vechiul an, pentru că la orizont apare o
nouă șansă să îndrepți lucrurile sau să realizezi tot ce ți-ai propus... Iar
aici intră și reglarea conturilor cu persoanele cu care ai răfuieli mai vechi,
nerezolvate, ce nu mai suportă amânare. Imaginați-vă o astfel de petrecere,
toată lumea se distrează, iar cei mai curajoși, printre care se numără
majoritatea membrilor așezării în care ne aflăm, în cazul de față satul Cwm Coed,
situat chiar pe granița ce desparte Anglia de Țara Galilor, se pregătesc să
facă, la miezul nopții, o baie rece în lacul Llyn Drych. Apa nu are mai mult de
4 grade, dar toți sunt înflăcărați și gata să împlinească o tradiție veche, ale
cărei începuturi nu se mai cunosc. Însă elanul petrecăreților este tăiat de
apariția unui cadavru ce plutește nestingherit printre înotătorii experimentați
care spintecă suprafața lucioasă a lacului. Voia bună se preschimbă în teroare,
iar cele douăsprezece bătăi ale ceasului anunță o anchetă polițienească
învăluită în mister.
După o noapte incendiară – și nu mă refer la
petrecerea găzduită de Rhys Lloyd, cântăreț, om de afaceri și proprietarul unor
căsuțe de vacanță pe malul Lacului Oglinzii, ci la partenerul cu care a
împărțit patul la cumpăna dintre ani – Ffion Morgan își începe anul investigând
moartea în condiții suspecte a sus-numitului proprietar. Rhys Lloyd a fost ucis
cu sânge rece și aruncat în lac, aidoma unui sac cu cartofi, iar întrebările
sunt Cine și de ce. Bărbatul trecut de prima tinerețe este un cântăreț celebru,
un tată și soț devotat, un om cinstit până în măduva oaselor și loial
intereselor comunității din care face parte, cel puțin în aparență, fiindcă în
realitate Rhys este un fustangiu și jumătate, un libidinos fără cusur, care
profită de fiecare femeie ce are ghinionul să-i iasă în cale, un mincinos fără
scrupule și dator vândut. De fapt, ERA, pentru că cineva a avut grijă să-i facă
felul. Acum toți sunt suspecți, iar Ffion
trebuie să navigheze printr-o mare de secrete dezvăluite doar pe
jumătate, ferindu-se de pistele false, pentru a ajunge la adevăr.
Dar fiindcă nu se cunoaște momentul exact în
care Rhys a murit – imediat după ce a fost lovit în cap cu un obiect contondent
sau înecat, după ce a fost aruncat în lac – Ffion trebuie să facă echipă cu Leo
Brady, polițist detașat din cadrul forțelor de ordine engleze, având în vedere
că Lacul Oglinzii marchează granița dintre cele două țări. Prezența lui Leo o
cam încurcă pe protagonistă, pentru că a jurat să nu se mai întâlnească a doua
oară cu partenerii ocazionali de sex. Plus că nici ea nu are tocmai conștiința
curată, secretele roind în jurul ei ca albinele în jurul stupului. Ostilitatea
dintre cei doi este palpabilă, subliniind veșnicul război dintre autoritățile
galeze și cele engleze, dar și dintre localnicii galezi care îi privesc cu
suspiciune pe englezii care s-au stabilit în trei dintre cele cinci căsuțe ale
lui Rhys. Prezența străinilor în comunitate destabilizează într-o oarecare
măsură echilibrul acesteia, diferențele de limbă, cultură și mentalitate fiind
vizibile cu ochiul liber. Dacă pentru localnici Cwm Coed este căminul ce
trebuie protejat cu orice preț de invazia celor de pe celălalt țărm, pentru
străini este un simplu loc în care se pot retrage din viața mondenă, unde își
pot da frâu liber dorințelor ascunse și poftelor trupești, fără să fie subiect
de bârfă prin tabloide. Lucrurile funcționează pe principiul „ce se întâmplă în
Vegas, rămâne în Vegas”. Însă Leo, purtând propriul război cu fosta soție
pentru a reuși să-și vadă fiul pe care îl iubește mai mult decât orice pe lume,
este hotărât să scormonească adânc, elucidând enigma ce planează în jurul
morții lui Lloyd.
Povestea se mută din prezent, unde Ffion și Leo
își desfășoară ancheta, în trecut, cu câteva luni înainte de sărbători, unde
asistăm la punerea pe picioare a afacerii lui Lloyd și la faptele demne de
dispreț ale acestuia. Mi-ar fi plăcut ca ritmul narațiunii să fie mult mai
alert, scenele sunt mult prea statice, zeci de pagini în care ai impresia că nu
se întâmplă nimic; că investigația bate pasul pe loc, doar ca finalul să fie
plin de suspans și de-a dreptul exploziv. Nu m-am împăcat cu niciun personaj,
toate mi s-au părut superficiale și neșlefuite, niște schițe pentru marele
proiect ce va urma. Poate că a fost doar romanul nepotrivit, la momentul
nepotrivit, însă, de data asta, Clare Mackintosh nu m-a convins. Dar nu renunț,
mai ales că „Ultima petrecere” este doar primul volum al seriei „Ffion Morgan”,
prin urmare, mai am o șansă să-mi schimb părerea.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Clare Mackintosh:
