I'm Thinking of Ending Things de Iain Reid - Recenzie

de Larisa Popa. 

 

„Sometimes a thought is closer to truth, to reality, than an action. You can say anything, you can do anything, but you can't fake a thought.”

"I'm thinking of ending things" este romanul cu care a debutat, în 2016, scriitorul canadian Iain Reid, romanul considerat a fi cel mai original thriller din ultimii ani, romanul pe care-l vei citi de două ori, simțind că citești două cărți total diferite, romanul a cărui popularizare a fost favorizată, de fapt, de recenziile negative.

Motivul pentru care a fost atât de intens discutat: chiar dacă simți că ții pasul cu acțiunea în timp ce citești, finalul te lasă într-o ceață densă. Totuși, nu de nepătruns. "Final deschis" îl numește Reid, dar, oh, cred că s-a distrat nemaipomenit concepând un horror atât de solid în iluziile lui încât avea să redefinească standardele împătimiților genului. Genul? Thriller psihologic, suspans, horror, ficțiune filosofică.

Ce se întâmplă acolo? Un cuplu tânăr pornește într-o călătorie cu mașina spre ferma unde el a copilărit, ca ea să-i cunoască părinții. Aceasta este cea mai cuprinzătoare explicație pe care o poți primi fără a risca să îți fie alterată experiența de a afla tu însuți ce face, de fapt, subiectul cărții. Fata, al cărei nume nu-l aflăm, este cea care oferă perspectiva narativă, cea chinuită de gândul de a încheia totul, iar odată gândul instalat, nu mai poate interveni asupra lui, ci poate doar să-i dea curs.

Este, cred, singura carte pe care am închis-o în mijlocul unei propoziții temându-mă de ce aveam să citesc mai departe, pentru că "there's only one question to resolve. I can feel my fear growing." Odată ce mi-am adunat curajul să o ridic din nou, a fost imposibil să o mai las. Nu ești doar curios să știi, trebuie să știi. După ce am terminat-o și după ce am terminat de privit în gol, am reluat-o, însă nu în aceeași ordine de prima dată. Tot ce citisem cu câteva ore în urmă a căpătat o cu totul altă dimensiune: o carte atât de subtil construită încât am râs în hohote când mi-am dat seama ce am citit de fapt, când piesele puzzle-ului au căzut în locurile potrivite.

Iain Reid explorează limitele psihicului uman, liberului arbitru, solitudinii, fricii într-o lectură pe care o parcurgi în mai puțin de 6 ore, dar care continuă să te bântuie zile întregi după ce ai întors ultima pagină.

Clipe de viață de Natalie Winter

Viața e alcătuită din nenumărate clipe. Clipe care ne fac ceea ce suntem. Dar dacă nu se întâmplă așa cum ne dorim? Dacă te urci în autobuzul greșit, sau nu vorbești cu persoana potrivită la o petrecere, sau rămâi într-un loc de muncă care nu este pentru tine? Vei pierde singura ta șansă la fericire? Sau fericirea te va găsi în cele din urmă, la momentul potrivit?

Matthew și Myrtle nu au simțit niciodată în viață că se potrivesc cu cineva. Ei sunt meniți să fie împreună, dar numai dacă se pot găsi unul pe altul.

Alias Grace de Margaret Atwood

Inspirat de un fapt real – dublul asasinat, de o violență fără seamăn, care a cutremurat Canada anului 1843 –, romanul scris de Atwood investighează destinul uneia dintre cele mai enigmatice și faimoase femei din secolul al XIX-lea. Acuzată de o crimă abominabilă, comisă la numai șaisprezece ani, Grace Marks este absolvită de pedeapsa capitală și condamnată la închisoare pe viață.

Dar este, de fapt, Grace vinovată sau nevinovată? Amnezică sau doar vicleană? A fost Grace diavolul în haine femeiești, o adevărată ucigașă sau, dimpotrivă, doar victima neajutorată a unui complice violent?

„Un roman uluitor, introspectiv, plin de inteligență și compasiune, cu o scriitură admirabilă, lirică, sigură de sine, evocând un timp și spațiu îndepărtate. Seducător prin forța de a ne captiva.” HOUSTON CHRONICLE

„Alias Grace are ritmul alert al unui roman comercial și rezonanța unei opere clasice.” WASHINGTON POST BOOK WORLD

„Atwood aduce toate elementele unei lecturi de mare efect: suspans, mister, un carusel de emoții și un cadru istoric elaborate cu o măiestrie desăvârșită.” ST. LOUIS POST-DISPATCH

„Atwood construiește nu numai o poveste stranie, neliniștitoare despre crimă și obsesie, ci și un portret uimitor al vieții femeilor din altă epocă.” KIRKUS REVIEWS

„Umorul lui Atwood nu a fost niciodată mai subtil, stăpânirea materialului romanesc complex, mai abilă, erotismul ei, mai franc… O performanță magnifică…” BOOKLIST

„O carte extraordinară, scrisă cu o inteligență, o pătrundere subtilă și un uluitor har al povestirii, care mă face să nu am niciun dubiu că Atwood este cea mai remarcabilă romancieră de limba engleză de azi.” SYDNEY MORNING HERALD

Frontul de acasă de Kristin Hannah

Ca multe alte cupluri, Michael și Jolene Zarkades sunt nevoiți să facă față diferitelor probleme din viața de zi cu zi – copiii, carierele, facturile, treburile casnice – deși căsnicia lor se duce de râpă. Jolene, pilot de elicopter militar, este trimisă pe front, iar Michael rămâne acasă, unde trebuie să aibă grijă de fetele lor și să se descurce și cu dosarele pe care trebuie să le prezinte în instanță.

Mamă fiind, Jolene își părăsește familia cu inima sfâșiată, dar nu poate să nu-și facă datoria de soldat. În scrisorile pe care le trimite, ea descrie viața de campanie în culori frumoase, nevrând să-i sperie pe cei de acasă. Dar războiul o va schimba iremediabil pe Jolene. În fața dramei pe care o trăiește soția lui, Michael trebuie să-și înfrângă temerile cele mai întunecate și să lupte și el – pentru familie și pentru lucrurile care contează cel mai mult în viața lui.

„Frontul de acasă este cea mai mare realizare a lui Hannah” – The Huffington Post

„o poveste remarcabilă despre datorie, dragoste, putere și speranță” -Library Journal

Călătoria Cilkăi de Heather Morris

În curând, în colecția „Raftul Denisei“:  

Un roman care pornește de la întâmplări adevărate, o poveste dramatică despre dragoste și supraviețuire ce prezintă destinul tinerei Cilka Klein, unul dintre personajele cele mai puternice ale bestsellerului internațional «Tatuatorul de la Auschwitz».

Cilka are 18 ani când Auschwitzul este eliberat de trupele sovietice. Își îngăduie pentru o clipă să creadă că există un viitor și pentru ea, dar numai pentru a fi aruncată din nou în lagăr – de data aceasta, dincolo de Cercul Polar, în Gulagul Vorkuta. Este acuzată că a supraviețuit colaborând cu naziștii. Trecutul este apăsător, amintirile dragi, în loc să-i dea curaj, ajung să o împovăreze, dar refuză să se lase învinsă. În ciuda condițiilor cumplite de viață din Siberia, speranța renaște, hrănită de solidaritate și prietenie, iar Cilka găsește o iubire atât de mare, cum nici n-a îndrăznit să viseze.

Riviera lui Chanel de Anne De Courcy

Departe de a se îngrijora cu privire la iminentul război mondial, societatea de pe Riviera franceză din 1938 este străbătută de o întrebare arzătoare: să-i facă sau să nu-i facă reverențe ducesei de Windsor?

Cu o distribuție impresionantă de personaje istorice care mai de care mai colorate, politicieni, scriitori și artiști – Winston Churchill, Salvador Dalí, ducele și ducesa de Windsor, Aldous Huxley și Edith Wharton –, având-o în centrul acțiunii pe enigmatica Coco Chanel –, Riviera lui Chanel reînvie cu vervă și o mulțime de date istorice o perioadă în care extreme precum luxul și teroarea nu au fost niciodată mai prezente.

De la extravaganța petrecerilor și vizitelor la cazinou dinaintea războiului până la transmițătorul secret ascuns de Robert Streitz în subsolul vilei La Pausa – locuința lui Chanel pe care chiar el o crease – în timp ce Coco și iubitul ei neamț erau prezenți în concediu, Riviera lui Chanel explorează lumea fascinantă a elitei de pe Coasta de Azur din anii 1930 și 1940, susținută de o documentare originală care pune sub lumina reflectoarelor viețile celor bogați și ale celor săraci, soarta celor protejați și a celor persecutați.

„Anne de Courcy combină perseverența unui specialist în istorie socială cu nervul unui romancier.“ – The Times

„Ei spun că mă cheamă Varujan” sau poezia ca proces anamnetic

Impregnată de lirismul modernist, marcat la nivelul textului prin recurența simbolurilor și a metaforelor, poezia lui Varujan Vosganian se dezvăluie ca o încercare de a conferi evenimentelor biografice o aură mitică și de a le structura într-un univers poetic atemporal, reprezentatprintr-o suită de scenarii alegorice și arhetipale. În același timp, poemele lui Vosganian revelează o concepție mistică asupra actului poetic, prin care eul se detașează de amprenta datelor biografice și se transformă într-o instanță impersonală pentru a se identifica cu istoria traumatică a comunități din care face parte, motiv pentru care scrierea versurilor dobândește consistența unei mărturii.

Articulându-se în jurul memoriei, ultimul volum de poezie semnat de Varujan Vosganian, Ei spun că mă cheamă Varujan (Editura Art, 2019), este infuzat de o reprezentare duală asupra trecutului. Mai întâi, este evocat trecutul însângerat al comunității armenești printr-un discurs poetic încărcat de o miză etică evidentă, prin care, pe de-o parte, se reactualizează trauma genocidului armenesc, pentru a fi păstrată în memoria colectivității armenilor, iar pe de altă parte, poetul depune mărturie împotriva unei istorii violente, absurde și tragice, asumându-și poziția victimelor. În pofida încercării poetului de a rămâne o instanță impersonală și de a se limita doar la actul rememorării, poezia sa păstrează amprenta subiectivității, decelabilă la nivelul atitudinilor pe care aceasta le ia față de trecut. În primul rând, se remarcă tentativa poetului de a accepta suferința poporului său, care e contrabalansată de neputința de a se ridica la nivelul înaintașilor. „Caut stigmatele pierdute acum mai bine de un secol pe țărmul unei mări pe care catargele nu se zăresc. Caut stigmatele bunicului meu, dar durerea e prea mare s-o merit.” (p. 20)În al doilea rând,vocea poetică dezvăluie  relația dintre poet și comunitatea armeană din care face parte – legătură materializată prin intermediul obiectelor și revelată în momentele dificile. „De la tatăl meu, în schimb, nu am putut purta decât, în armată, valiza de lemn în care ținem acum pozele de familie, valiza aparținuse bunicului meu Garabet, ajunsese cu ea acum o sută de ani la Constanța alungat cu ai lui din Afion Karahisar.” (p. (82)

Dincolo însă de tratarea trecutului printr-un filtru etic care transformă discursul comemorativ într-o depoziție în favoarea victimelor, poemele lui Varujan Vosganian se opresc și asupra copilăriei, transformată într-un spațiu securizant, într-un teritoriu paradiziac, în care cele mai banale întâmplări dobândesc o încărcătură mitică,revitalizând eul poetic.

Plasat sub semnul dualității care structurează volumul lui Varujan Vosganian, discursul erotic se contaminează la rândul său de sciziunea eului poetic,generând atât o reprezentare fantasmatică a iubirii,cât și transformarea erotismului într-un instrument al construcției de sine. Mai întâi, poetul conferă scenariilor erotice o dimensiune mitică, transferându-le într-un teritoriu imaginar pentru a le proteja de impactul realității – teritoriu reprezentat într-una dintre poezii prin recursul la lumea virtuală. „Te-am întâlnit pe chat, așa că poți lua orice înfățișare gândesc despre tine și tot pe chat am vorbit îndelung despre noi, am făcut dragoste fără prejudecăți, iar dacă am fost sinceri până la capăt unul cu altul, am avut și orgasm în același timp.” (p. 18) Mai apoi, iubirea le permite îndrăgostiților să formeze o entitate care își afirmă unicitatea în răspăr cu tentativa celorlalți de a se construi turnându-și experiența în tiparele deja existente. ”Ultima dată când am făcut dragoste pe când ne învârteam ca niște derviși. Ultima oară când am fost nebuni a fost prima oară când am fost mai nebuni, sub tălpile noastre se sfărâma în cioburi tot ce fusese până atunci interzis”. (p. 14)

Prelucrând, prin intermediul mărcilor stilistice specifice modernismului poetic, tema memoriei atât sub aspectul reprezentării trecutului traumatic al comunității armenești, cât și sub cel al trecutului mitizat al copilăriei, Varujan Vosganian construiește un univers mitic în care se înlănțuie teme cu o rezonanță mistică.

Creionul de tâmplărie de Mircea Cărtărescu

Cartea poate fi achiziționată de  AICI.

     „Preotul mi-a tăiat moțul, iar nașul mi-a vârât sub ochi tăvița tradițională, pe care se-nșirau câteva obiecte disparate: un păhăruț cu vin, un clește, niște bani, o păpușică cu păr de ață, spice de grâu… Trebuia să apuc de pe tavă, succesiv, trei obiecte, care să-mi prevestească viitorul în viață: dacă luam paharul aveam să fiu bețiv, dacă alegeam păpușa – afemeiat, dacă apucam cleștele – un muncitor harnic etc. Mă-ntreb ce zeu a-mpins în acel moment, ușor, cu vârful degetului, creionul de la urechea nașului, făcându-l să cadă-ntre lucrușoarele de pe tavă? Fapt este că m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia să fie acolo, l-am înșfăcat cu toată puterea și nu i-am mai dat drumul, nici n-am mai vrut să iau altceva de pe tavă.

     Într-un fel, tot ce-am scris de-a lungul vieții mele am scris, de fapt, cu acel creion de tâmplărie pe care soarta mi l-a pus de la-nceput între degete. Bătătura pe care-o am de la nenumărate pixuri și stilouri și creioane pe degetul mijlociu e singurul semn de muncă grea pe care-l am pe trup, și sunt mândru de ea ca de o medalie de onoare.“

O vizită în țara muritorilor de foame

Cartea „Țara cu un singur gras”, scrisă de Adelin Petrișor, a fost publicată în anul 2013, la editura Polirom. Această carte prezintă călătoria autorului în Coreea de Nord, într-o epocă în care comunismul este la putere. Călătoria este o adevărată aventură pe un teritoriu necunoscut, în care, autorul, în calitate de jurnalist, pătrunde pentru a aduce la cunoștința tuturor ceea ce se întâmplă în Coreea de Nord, având grijă să facă mișcările corecte, pentru a nu atrage asupra sa consecințe nefaste.

„Ştiu ce a însemnat comunismul românesc. Din fericire, l-am trăit pe pielea mea mult mai puţin decât au făcut-o alţii, doar vreo 14 ani. Dar a fost de-ajuns ca să gust din mai toate „plăcerile” unei vieţi controlate dement de un regim ostil omului: mâncare pe cartelă, cozi la alimentară, lumină şi apă caldă cu program, propagandă turnată cu găleata în puţinele ore de program TV, manifestări faraonice organizate pentru omagierea dictatorului.”

Acesta a fost primul gând al lui Adelin Petrișor, corespondent de război, înainte de a porni în aventura sa spre cea mai închisă țară din lume, Coreea de Nord. Curiozitatea, voința și curajul l-au determinat să înceapă demersurile pentru a primi o viză de jurnalist în țara lui Kim Jong-un, pentru a verifica, pe cât posibil, informațiile care circulau prin lume, despre Coreea de Nord, o țară „sigilată” din cauza unui regim totalitar dus la extrem.

Cartea intitulată „Țara cu un singur gras”, îl ia pe cititor într-o călătorie emoționantă, plină de adrenalină, într-o lume în care nimeni nu și-ar dori să trăiască; într-un timp care pare rupt dintr-un scenariu dur, dar care este cât se poate de real. În această călătorie, Adelin pleacă împreună cu Cătălin Popescu, zis și „grasu”, cameramanul său. Acesta l-a însoțit pe jurnalist în zone mult mai periculoase de-a lungul timpului.

Ajunși în Coreea de Nord, toți jurnaliștii străini au fost ajutați de ghizi care pregăteau cetățenii pentru interviu. Glumele cameramanului îl puneau de multe ori pe Adelin într-o lumină stânjenitoare. Replicile lui „Grasu”, îl șochează pe ghid, acesta neștiind ce să mai spună. În astfel de moment, Adelin remediază de multe ori situația, folosindu-se, din plin, de calitățile sale de jurnalist.

Drumul până în țara lui Kim Jong-un a fost plin de tensiuni care, mai târziu, s-au dovedit a fi inutile. Odată ajunși în Fenian, capitala Coreei de Nord, jurnaliștilor străini li s-au confiscat telefoanele mobile.

Pe parcursul lecturii, veți observa unele asemănări evidente între Coreea comunistă și România dinainte de 1989. Aceste puncte comune se datorează faptului că Nicolae Ceaușescu a vizitat, de mai multe ori, țara dinastiei Kim, și a preluat, într-o oarecare măsură, anumite modele de conducere și stăpânire a maselor.

Toți corespondenții străini au fost cazați la Yanggakdo, hotelul din Coreea de Nord, a doua cea mai înaltă clădire din țară.

Munca jurnaliștilor străini este controlată. Nu filmezi ce vrei și cum vrei. Laitmotivul acestei cărți este cu siguranță „No picture, no picture!” O propoziție pe care Adelin avea s-o audă de foarte multe ori, în timpul deplasării.

Oficialii Coreei de Nord au vrut să marcheze împlinirea a o sută de ani de la nașterea fondatorului, lansând o rachetă care, din cauze tehnice, a explodat. Accidentul a fost extrem de umilitor pentru țara lui Kim Jong-un, așa că au apelat la planul secund, acela de a prezenta parade militare și armamentul de care aceștia dispuneau. Marele eșec al rachetei a fost o  bucurie pentru umanitate.

Tot în aceeași zi, ghizii și-au strâns corespondenții pentru a-i urca într-un autocar, cu care să meargă la locul de întâlnire cu liderul suprem. Controlul de securitate a fost foarte dur, teoretic. Spun asta pentru că Grasu, cameramanul, a strecurat în rucsacul în care se afla microfonul, câteva ţigări și o brichetă.

Acțiunea merită urmărită pagină cu pagină. Poate vă întrebați, la cine se referă titlul cărții. Trebuie să recunosc că și eu mi-am pus această întrebare, dar citind cartea am aflat că acel „gras”, pe care autorul îl așează în titlu, nu este nimeni altul decât Kim Jong-un. Această remarcă poate fi legată atât de fizionomia sa, cât și de poziția pe care o ocupă ca lider politic.

„Nu de puţine ori, atunci când m-am întors din diverse războaie, i-am mulţumit lui Dumnezeu că m-am născut în Europa. Da, a fost foarte bine, chiar şi în partea de est a bătrânului continent. Ca jurnalist, sper din tot sufletul să trăiesc ziua în care regimul Kim se va prăbuşi.  Mi-ar plăcea să stau din nou de vorbă cu toţi cei pe care i-am întâlnit. În Irak am avut şansa să mă duc și în plină eră dictatorială, şi după aceea. În Libia şi Egipt, la fel. De ce n-ar fi posibil şi în Coreea de Nord? Da, sper ca întrebarea asta să-l macine şi pe marele Kim Jong-un, să-I ardă creierul şi viscerele, să nu-i dea nicio secundă pace! Măcar atât.” Acesta este gândul cu care Adelin încheie cartea.

Reportajul „Coreea de Nord”, nimic de invidiat, a rulat și la festivalul de film TIFF, unde a avut parte de un succes fenomenal. Recomand mai întâi vizionarea reportajului, apoi citirea cărții, pentru a lua parte la lucrurile care nu sunt spuse în reportaj.

6 recomandări de lectură de la iepuraș

      Afară este o vreme superbă. Cântă păsărelele, soarele strălucește sus pe cer și iarba este cât se poate de verde. Dar ce folos, când noi trebuie să stăm în case din cauza unui virus care ne amenință sănătatea. Totuși, nu putem lăsa acest factor să ne perturbe starea pozitivă, mai ales că suntem în pragul sărbătorilor de Paște. Cu toate că nu putem ieși afară, întotdeauna există soluții ca să ne bucurăm de acest moment sfânt. Dacă lumea aceasta nu ne este accesibilă, haideți să evadăm în alte dimensiuni, acolo unde misterul se ivește de după fiecare colț și unde fantezia poate răzbi în fața întunericului.

Am pregătit pentru voi șase recomandări de lectură pentru această perioadă, dintre care trei cărți de suspans și trei romane pline de fantezie.

Extraordinarele circumstanțe ale vieții lui Weylyn Grey de Ruth Emmie Lang

Născut în mijlocul viscolului, orfan și, se pare, crescut de lupi, Weylyn Grey stârnește o curiozitate nemăsurată din partea tuturor celor care îl întâlnesc. Oamenii spun că odată ce Weylyn se avântură în lumea ta, ți-ai dori să nu mai plece. Însă ce îl face să fie atât de diferit? Cum de posedă abilitatea de a transforma viețile celorlalți? Cum de reușește să găsească ― și să creeze ― magie în orice lucru comun? Aceasta este istoria călătoriei lui Weylyn, povestită din perspectiva celor care l-au cunoscut, l-au iubit sau care au fost fermecați de el de-a lungul drumului său.

“Această poveste încântătoare suprapune realismul magic unor note de romantism, umor și aventură, desfătând cititorii care savurează fantasticul presărat cu personaje și întâmplări stranii.” (Revista Library Journal)

“Weylyn Grey este fermecător… Fiecare poveste dulce-amară ne arată capacitatea noastră de a accepta pe cei care sunt diferiți.” (Revista Real Simple)

Calea fulgerului (a șasea lume #1) de Rebecca Roanhorse

O eroină care vânează monștri într-o rezervație indiană post-apocaliptică

Aproape întreaga lume se află sub ape, după ce schimbarea climatică a adus apocalipsa. Dar Dinétah, fosta rezervație a indienilor navajo, a renăscut. Zei și eroi de legendă umblă acum liberi pe pământ, însă liberi sunt și monștrii.

Maggie descoperă că are puteri supranaturale, ce-i permit să vâneze și să anihileze creaturile care amenință viața liniștită din rezervație. Alături de Kai Arviso, un tămăduitor cu multe ciudățenii, ea călătorește prin rezervație pe urma unor legende de mult pierdute, face negoț cu diverși pungași și înfruntă magia neagră din lumea decăzută a tehnologiei.

„O poveste postapocaliptică fermecătoare ce combină personaje inteligent conturate, o atmosferă de Vestul Sălbatic și multe întorsături de situație. O lectură de neratat.“

Library Journal

Rîuri de purpură de Jean-Cristophe Grange

Un cadavru mutilat îngrozitor, suspendat între cer și pământ în munții din regiunea Grenoble. Mormântul unui băiețel, „vizitat” în mod misterios pe timpul nopții, în timp ce toate documentele referitoare la el dispar din școala la care mergea.

Două enigme pe care se vor încăpățâna să le rezolve doi detectivi atipici: Pierre Niémans, un polițist genial ale cărui metode deloc ortodoxe i-au compromis cariera, și Karim Abdouf, fost răufăcător, actual polițist, a cărui înfățișare bizară nu stârnește deloc încredere în localitatea unde a fost trimis.

Cele două povești se vor contopi, iar cei doi bărbați își vor uni forțele. Împreună, se vor îndrepta spre terifiantul secret al râurilor de purpură. Un secret care nu va fi dezvăluit decât în ultimele pagini ale acestui thriller excepțional, semnat de autorul romanului Tărîmul morților și ecranizat de Mathieu Kassovitz.

Cele 7 morți ale lui Evelyn Hardcastle de Stuart Turton

 „Sunt ca un om din purgatoriu, orb in fata pacatelor care m-au izgonit aici.”

Conacul Blackheath, o cladire somptuoasa, dar la limita paraginii, este locul in care are loc un al mascat. Invitatii sunt membrii de vaza ai societatii (ofiteri, bancheri, medici etc.), care se strang pentru a rememora un eveniment tragic – moartea tanarului Hardcastle, fiul lordului Peter si al lui lady Helena Hardcastle. O moarte tragica intrerupe petrecerea, insa nu ii pune capat. Este vorba despre tanara Evelyn Hardcastle. De fapt, aceasta nu va muri o singura data. Atat timp cat Aiden Bishop, personajul principal, nu rezolva misterul mortii sale, scena decesului se va repeta neincetat, seara de seara.

Pământul iubit de zei (Under Heaven #1) de Guy Gavriel Kay

Două sute cincizeci de Cai Celești sunt o mare onoare, însă și o povară, mai ales când soarta întregului Imperiu Kitai depinde de ei.

 Cinstirea memoriei tatălui și a celor căzuți în luptă îi aduce lui Tai o răsplată umbrită de îndoială. Este un dar periculos care va schimba ritmul dansului puterii pe pământul iubit de zei.

Lumea putea să-ți ofere otravă într-o cupă cu nestemate sau să-ți facă daruri surprinzătoare. Uneori nu știai care dintre cele două era.

 „Realmente tot ce și-ar putea dori un cititor de la o carte: o aventură plină de suspans, o poveste de dragoste, un bildungsroman, o cronică militară, o tragedie… și lista poate continua. Este un festin narativ, o povestire frumos scrisă care va frânge inimile cititorilor și le va aduce lacrimi în ochi până la sfârșit. “ The Globe and Mail

Pământ american de Jeanine Cummins

Lydia Quixano Pérez locuieste in orasul mexican Acapulco si este proprietara unei mici librarii. Are un fiu in varsta de opt ani, Luca, lumina ochilor ei, si un sot minunat, jurnalist de profesie. Si cu toate ca realitatea dura a cartelurilor incepe sa-si faca simtita prezenta, viata Lydiei este, in principiu, una destul de confortabila.

Desi stie ca se vor vinde mai greu, Lydia aduce in librarie si o parte dintre cartile ei favorite. Iar intr-o buna zi, un barbat intra in magazin si alege cateva carti, printre care si doua dintre preferatele ei. Javier este un erudit si un barbat fermecator. Si, ceea ce Lydia nu stie, este liderul celui mai nou cartel al drogurilor din oras. Dupa ce sotul ei publica un articol in care vorbeste fara ocolisuri despre proaspatul jefe, viata intregii familii se va schimba radical. Obligata sa fuga din oras in urma asasinarii sotului si a rudelor sale, Lydia pleaca impreuna cu fiul ei cu faimosul tren La Bestia spre nord, catre Statele Unite, acolo unde Javier nu-i poate gasi.

Scrisa cu maiestrie, sfasietoare si incarcata de o profunda umanitate, Pamant american este acel gen de carte care te marcheaza si te schimba fundamental, unul dintre cele mai importante romane contemporane.

Un joc al iluziilor și al morții

                Romanul „Caraval”, scris de Stephanie Garber, a fost publicat în anul 2017, la editura RAO, traducerea fiind făcută prin intermediul Lingua Conection. „Caraval” este prima parte a trilogiei cu același nume, celelalte două fiind „Legendar” și „Final”. Stephanie Garber construiește o lume a jocului, o lume în care nimic nu este ceea ce pare a fi; în care oricine poate deveni oricând o marionetă în mâinile marelui păpușar.

             Se întâmplă uneori să amestecăm realitatea cu ficțiunea și să creăm o lume numai a noastră, în care credem că orice este posibil. Ne cufundăm în acea lume, ne rătăcim puțin prin ea, dar, cu toate astea, încă putem face diferența dintre ceea ce este real și ceea ce este rodul imaginației noastre. Însă ce se întâmplă atunci când liniile ce despart aceste două lumi sunt aproape invizibile, devenind imposibil să ne dăm seama, ce este fals și ce nu?

            Acest lucru i s-a întâmplat lui Scarlett, o tânără fată ce este pusă în fața unei alegeri care îi va schimba complet viața. Scarlett nu a părăsit niciodată mica insulă pe care trăia împreună cu tatăl și sora ei, iar atunci când i se ivește ocazia de a pleca, nu știe cum să reacționeze. Aflată între ciocan și nicovală, mai bine spus, între un tată extrem de sever și violent, care îi aranjase o căsătorie cu un necunoscut, și o soră în căutare de distracții pe care trebuie s-o protejeze, Scarlett simte că nu se poate defini individual.

Lucrurile devin și mai complicate, atunci când primește trei invitații la Caraval, un joc la care dorește să participe de foarte mult timp. Ne reușind să ia singură o decizie, sora ei mai mică, Tella alege pentru ea. Tella, dorindu-și mai mult ca oricine să fie liberă și să ajungă în lumea magică a Caravalului, pune la cale un plan viclean, fiind ajutată de Julian, un simplu marinar, care va avea, până la final, un rol important în jocul Caravalului. Tella își răpește sora, ducând-o cu forța pe insula magică.

            Cele două surori, împreună cu Julian participă la joc ca oaspeți de onoare ai marelui Legend, creatorul Caravalului. Trecând cu greu peste faptul că a fost răpită, logodna fiindu-i  pusă în pericol, Scarlett se bucură că va juca împreună cu Tella, dar jocul îi va pregăti o mare surpriză. Scarlett nu știe să joace acest joc, luând lucrurile mult prea în serios. Chiar dacă este avertizată că tot ceea ce vede este doar un joc și trebuie să-l trateze ca atare, acest lucru devine imposibil când sora ei este răpită, găsirea ei constituind misiunea jocului. Ea trebuie să-și găsească sora în doar cinci zile, urmărind indiciile, dar nu este deloc ușor.

            Drumul pe care îl parcurge Scarlett este unul plin de alegeri greșite care ajunge s-o coste propria viață. Însă prețul este mult mai mare, viața surorii și cea a lui Julian, de care se îndrăgostise, fiind și ele în pericol. Pentru ea, Caravalul nu va fi niciodată un joc, ci un loc al disperării. Această disperare va deveni și mai mare, atunci când tatăl și logodnicul ei, care nu se dovedește a fi salvarea la care sperase, ajung pe insulă.

Cel mai mult mi-a plăcut modul în care autoarea construiește o lume a iluziilor, în care nu știi niciodată când este vorba de magie și când nu; în care, pentru a obține ceva, Scarlett trebuie să plătească cu cele mai adânci gânduri și temeri sau chiar cu sufletul ei. Propria naivitate o conduce prin cele mai profunde secrete ale Caravalului și ale lui Legend. Ea caută libertatea și iubirea pe care le va găsi în cele din urmă.

Desfășurarea jocului, doar pe timpul nopții, conferă acel cadru misterios, în care orice devine posibil. Umbrele nopții creează iluzii care o induc pe Scarlett în eroare. Adevărul nu este un termen care se regăsește în acest joc, toți fiind niște actori care mimează un simplu rol, chiar și Julian. Ceea ce va descoperi ea despre Julian o va răni, dar o va face să înțeleagă cum funcționează jocul.

           

Deși, la început, am crezut că este o carte pentru copii, mi-am schimbat părerea atunci când am înțeles ce dorește să transmită romanul. Mesajul prezentat într-un mod alegoric este acela că aparențele pot înșela. Minciuna poartă de cele mai multe ori haina adevărului ceea ce o face greu de distins. De aceea nu trebuie să ne oprim la ambalajul colorat și frumos împodobit, căci acesta poate fi fals, ci trebuie să-l înlăturăm pentru a ajunge la esența lucrurilor.

Ce citim în Weekend? #2

Weekendul acesta am ales să citim „Singurul om” de Andrew Gross.

Aruncând o privire în spate, prin aleile întunecate ale timpului, putem observa cum istoria a căpătat mecanisme literare, care ne vorbesc, în special, despre mizele etice care au fost puse în joc. Dar ce este istoria, dacă nu un ansamblu de narațiuni care scoate la lumină vârfurile și vidurile umanității. Andrew Gross reușește în mod impecabil să redea cel mai tragic eveniment al istoriei, într-un roman excepțional. Literatura lui Gross nu crează alte lumi, ci se întoarce la punctele negre ale lumii acesteia. În această narașiune, inspirată de trecut, se regăsesc teme uriașe ale literaturii, precum arta în fața morții, mitul lui Orfeu sau știința a cărui cuib este ființa umană, iar această informație este nevoită să-și mute cuibul. Cred că am spus destule. Romanul „Singurul om” este o ficțiune superbă, mai mult decât atât, este o lecție cu privire la umanitate și de ce este aceasta capabilă.

Descrierea editurii:

„Un succes copleșitor, captivant și plin de suspans.” – Lee Child

Auschwitz 1944

Alfred Mendl, profesor de fizică la Universitatea din Lvov, este separat de familia sa și trimis în lagărul de bărbați, unde toate posesiunile sale sunt transformate în scrum: cărțile, documentele, munca sa de-o viață. Naziștii nici nu înțeleg ce au distrus, Alfred fiind unul dintre cei doi oameni de pe planetă ce deține acele cunoștințe specifice. Cunoștințe care ar putea porni un război... sau sfârși unul. Având în vedere că celălalt om de știință lucrează pentru mașinăria de război nazistă, Alfred pierde orice speranță că și-ar putea transmite cunoștințele Aliaților... până când descoperă un tânăr campion de șah.

La peste 6.000 de kilometri distanță…

În Washington, Nathan Blum, locotenent în cadrul serviciilor secrete ale armatei, decodează mesaje primite din Polonia ocupată. După ce naziștii i-au ucis familia, Nathan a reușit să scape din ghetoul din Cracovia, iar acum este hotărât să facă tot ce-i stă în puteri pentru a-și susține țara adoptivă. Iar guvernul Statelor Unite știe exact cum să utilizeze talentele lui Blum. Vorbitor fluent de germană și poloneză, Nathan este omul perfect pentru a fi trimis în cea mai importantă misiune a Aliaților: aceea de a se infiltra în Auschwitz, pentru a găsi și extrage un singur om. Va fi el în stare să îl găsească? Și dacă da, cum vor reuși să evadeze din cel mai bine păzit loc de pe pământ?

Un thriller istoric de excepție, un bestseller New York Times care nu poate fi lăsat din mână. O carte fascinantă și înduioșătoare, plină de întorsături de situație care aduc la viață, într-o manieră incredibilă, unul dintre cele mai urâte episoade ale istoriei secolului XX.

„Unul dintre cele mai captivante thrillere pe care l-am citit în ultima vreme… Un tur de forță extraordinar.” – Peter James

Cerul de piatră (Pământul sfărâmat #3) de N. K. Jemisin - În curând la Paladin

Cred că, dacă iubești pe cineva, asta nu-ți dă dreptul să alegi cum anume te iubește persoana aceea pe tine.

Neclintirea se confruntă în continuare cu seisme frecvente și consecințele sunt dezastruoase, iar Luna pare să fie singura ce poate pune capăt celui de-Al Cincilea Anotimp… dacă va fi readusă pe orbita Pământului. Așa speră Essun, hotărâtă să îndrepte o lume în declin. Planul ei nu coincide însă cu al lui Nassun, care are acum puterea deplină de a deschide Poarta Obeliscului și de a distruge omenirea.

Cum ne putem pregăti pentru viitor, dacă refuzăm să ținem seama de trecut?

„Trilogia «Pământul sfărâmat» are profunzime și amploare geologică. Cerul de piatră reprezintă o revoluție la care vreau să iau parte.“ NPR Books

„Fără îndoială, Cerul de piatră o consacră pe Jemisin drept cea mai importantă scriitoare de literatură speculativă din generația ei... Atât de bună este cartea! Atât de bună este autoarea!“ John Scalzi, Wall Street Journal

„Finalul dramatic al trilogiei «Pământul sfărâmat» îi va încânta pe fanii autoarei datorită universului pe deplin conturat, peisajelor amănunțit descrise și personajelor complexe.“ Library Journal

„Jemisin reprezintă de-acum un stâlp al ficțiunii speculative, dând dovadă de o creativitate ce taie respirația și de îndrăzneală în privința narațiunii.“ Entertainment Weekly

„Personaje pline de viață, intrigă tensionată, viziune remarcabilă, toate amestecate într-o poveste impresionantă și actuală despre abuz, supraviețuitori îndurerați care luptă să se pună pe picioare și să-i salveze și pe cei care au mai rămas din patria lor sfărâmată.“ Publishers Weekly

Șase ani. Atât mi-am ținut promisiunea

Romanul „Șase ani” (six years), scris de Harlan Coben, a fost publicat în anul 2019, la editura Paralela 45, în traducerea lui Dan Bălănescu.

Nu a fost prima carte, scrisă de Coben, pe care am citit-o și cu siguranță nu va fi nici ultima. Stilul, personajele remarcabile și poveștile de o umanitate incredibilă fac din cărțile autorului american o lectură unică. Premiile pe care le-a obținut, pe parcursul carierei, și locurile, pe care le ocupă romanele sale în clasamentele genului suspans, sunt dovezi ale originalității și ale măiestriei sale.

Primul roman pe care l-am citit de Coben a fost „Destine furate”. M-a prins destul de repede. Am căutat și celelalte romane apărute la noi, în țară, și le-am lecturat cu o imensă plăcere. Anul trecut am văzut că editura Paralela 45 l-a preluat în catalogul ei și sper să mai scoată și alte romane ale lui Coben. Sper să avem parte și de „The boy from the wood”, ultimul roman, publicat în limba engleză, care de două săptămâni se află pe lista de bestseller „The New York Times”.

Cu toții trăim, măcar o dată în viață, acea mare iubire, fără de care credem că vom muri, iar atunci când o simțim, pentru întâia oară, ni se oprește respirația, iar inima pare că vrea să ne iasă din piept. Acest lucru i se întâmplă și lui Jake Fisher, protagonistul din romanul „Șase ani”, atunci când o întâlnește pe Natalie. Iubirea celor doi este imensă, iar Jake speră să fie întotdeauna alături de ea. Însă, pentru personajul nostru, lucrurile nu vor sta chiar așa.

Într-o zi, Natalie îi spune lui Jake că relația lor nu mai poate continua, deoarece ea s-a reîndrăgostit de un fost iubit, pe nume Todd. De parcă asta nu ar fi fost cel mai rău lucru care i s-ar fi putut întâmpla, Jake primește și o invitație la nunta lor. Acesta onorează invitația și devine martorul propriei lui ratări, atunci când o vede pe Natalie în rochie albă, cu văl de mireasă, iar în locul lui, pe post de mire, un alt bărbat. După cununie, Natalie vine la Jake și îl pune să promită că nu o va mai căuta niciodată și că o va lăsa în pace, pentru a se bucura de noua ei familie. Jake îi face această promisiune fostei lui iubite, dar ea nu va dura mai mult de șase ani.

            După șase ani, îl găsim pe Jake în funcția de profesor de științe politice, la o universitate prestigioasă. El și-a ținut promisiunea, iar viața lui se desfășoară pe cât se poate de normal. Și-a făcut și un prieten, un alt profesor pe nume Benedict, cu care își împarte serile de distracție, consumând alcool și flirtând cu diverse femei atrăgătoare. Însă, Într-o zi, aflându-se în cabinetul lui de la universitate și având laptopul pornit, dă peste un necrolog care se afla pe pagina principală a instituției. Anunțul spune că un fost student al universității, pe nume Todd Sanderson, a murit, iar cei care l-au cunoscut pot să-și exprime părerile de rău, la înmormântarea care urma să aibă loc peste câteva zile. Incitat de necrolog, Jake se zbate între promisiunea făcută Nataliei și dorința de a o vedea încă o dată.

Într-un final, ia decizia de a merge la evenimentul funerar și de a urmări, din umbră, ultimul drum al lui Todd. Găsindu-și un loc de unde să nu poată fi observat, Jake se uită după cei veniți la slujbă, cu speranța că o va zări pe fosta sa iubită. Toți oamenii ies din Biserica, în care se oficiase slujba, dar Natalie refuză să își facă apariția. În locul ei, în poziția de proaspătă văduvă apare o femeie necunoscută. De parcă asta nu era de ajuns, Jake află că Todd are un fiu de paisprezece ani. Jake nu știa nimic despre un fost mariaj al defunctului, înainte de căsătoria cu Natalie. Veștile noi îi cutremură sufletul, iar în jurul fostei lui iubite se ridică un imens semn de întrebare. Ce s-a întâmplat cu Natalie și unde se află ia acum?

           

            Pornind de la noile informații pe care le deține despre viața și sfârșitul lui Todd, Jake își începe propria anchetă, pentru a da de urma marii lui iubiri. El va păși pe un drum abrupt, un traseu de pe care nu se va mai putea întoarce. Adevărul despre Natalie este atât de important încât unii oameni preferă să ucidă decât să-l dezvăluie. Această cale îl va duce pe Jake printr-o lume periculoasă, în care regula este ucide sau vei fi ucis.

Jake fisher este un personaj remarcabil, a cărui dorință, extrem de puternică, îl va pune în pericol de moarte. El pornește ca un simplu individ care nu se mai confruntase, până atunci, cu violența, dar care, forțat de împrejurări, va deveni un fugar și chiar un ucigaș.

Lumea lui Coben este plină de violență, dar există caractere puternice care sunt dispuse să treacă prin foc. Vă recomand cu toată căldura acest roman spectaculos. Dacă sunteți cititori de suspans, nu veți fi dezamăgiți de această operă a scriitorului american.