joi, 2 aprilie 2020

Un conac vechi, două crime și o fantomă rătăcitoare



     Romanul Fetele din Idlewild (The Broken Girls), scris de Simone St. James, a fost publicat în anul 2019, la editura Herg Benet, în traducerea scriitoarei Laura Nureldin.

     Romanul reprezintă o fascinantă încrucișare de genuri, debutând ca o ficțiune din spectrul thrillerului și căpătând, pe parcurs, veritabile elemente ale literaturii gotice, cunoscută astăzi ca Horror. Timpul și spațiul sunt expluatate la maximum, autoarea creând un cronotop al spaimelor, un univers în care moartea capătă un aspect omniprezent.

     În prezent avem o jurnalistă pe nume Fiona Sheridan, obsedată de un anumit loc – Conacul Idlewild – acolo unde, cu 20 de ani în urmă, sora ei mai mare, Deb, a fost găsită sugrumată pe terenul de Hokei. Acum Idlewild este doar o ruină, iar cineva dorește să dărâme ultimele rămășițe ale fostului conac care funcționase ca școală cu internat pentru fetele cu probleme. Când Fiona află acest lucru, lumea ei este dată complet peste cap. Deși ucigașul surorii sale a fost închis, ea crede că acolo, în ruinele vechii școli, se află adevărul. Lucrurile iau o turnură și mai macabră în momentul în care muncitorii însărcinați cu dărâmarea conacului dau peste un cadavru care pare să se afle acolo de foarte mult timp. Astfel, Fiona ajunge să cerceteze două crime, pe cea a surorii ei și pe cea a fetei necunoscute găsită într-un puț.

            Romanul se configurează pe trei dimensiuni temporale, două dintre ele fiind prezente, iar cea de a treia fiind ilustrată ca o amintire.  Pe lângă perspectiva din prezent, care îi aparține Fionei, există și o perspectivă a trecutului, în care este prezentă povestea a patru fete care se află în internatul Idlewild, în anul 1950. La acest internat sunt aduse fete ale căror familii le e rușine cu ele. Sunt fice ilegitime ale unor bărbați cu prestanță sau fete cu probleme de comportament, Roberta, Cece, Sonia și Kate sunt eleve la această școală. Mai mult decât colege, ele sunt și prietene foarte bune, iar atunci când una dintre ele dispare, celelalte încearcă să afle ce s-a întâmplat cu ea. Singurul lucru care leagă dispariția fetei din internat și moartea lui Deb pare să fie clădirea în sine. Dar Idlewild are un vizitator macabru, o ființă care pare să se afle acolo dinaintea construirii internatului. Legendele spun că Mary Hand este o fată pedepsită de părinții ei, dată afară din casă în timpul iernii și ucisă de frigul năpraznic. Fantoma ei bântuie de mult timp locul și cere să fie lăsată să intre, pentru a nu fi ucisă de gerul cumplit de care a avut parte în clipa morții. Ea rămâne o prezență continuă. În cărțile de la Idlewild există nenumărate mărturii ale acestei prezențe, fete care susțin că au auzit-o sau că au văzut-o în diverse locuri din școală. Cărțile constituie modalitatea prin care adolescentele se avertizează.
     De această prezență au parte, atât cele patru prietene din anul 1950, cât și jurnalista din 2014. Mai mult decât un spectru, Mary Hand ilustrează un sentiment, Ea este, în sine, frica, iar cei care se întâlnesc cu ea, trăiesc cel mai cumplit sentiment experimentat anterior. Pe lângă cadavrul găsit la dărâmarea clădirii, fantoma lui Mary Hand leagă cele două temporalități prin intermediul stărilor afective.

     Conacul este mai mult decât o clădire, el primește o pseudofuncție de personaj. El are o perioadă de existență, caracterizată de început și final, dar conține și o vitalitate proprie. Atunci când Fiona se află în fața conacului, îl vede ca pe un monstru, ca pe o ființă care își întinde tentaculele sperând să o înhațe.
  
     Mi-a plăcut foarte mult acest roman. Simone St. James este o maestră a literaturii gotice din prezent. Vi-l recomand cu cea mai mare căldură și abia aștept și romanul din acest an, „The Sun Down Motel”.

 Împărtășiți experiența voastră Idlewild prin comentarii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu