Romanul Fetele din Idlewild (The Broken Girls), scris de Simone St. James,
a fost publicat în anul 2019, la editura Herg Benet, în traducerea scriitoarei
Laura Nureldin.
Romanul reprezintă o fascinantă
încrucișare de genuri, debutând ca o ficțiune din spectrul thrillerului și
căpătând, pe parcurs, veritabile elemente ale literaturii gotice, cunoscută
astăzi ca Horror. Timpul și spațiul sunt expluatate la maximum, autoarea creând
un cronotop al spaimelor, un univers în care moartea capătă un aspect
omniprezent.
În prezent avem o jurnalistă pe nume Fiona
Sheridan, obsedată de un anumit loc – Conacul Idlewild – acolo unde, cu 20 de ani
în urmă, sora ei mai mare, Deb, a fost găsită sugrumată pe terenul de Hokei.
Acum Idlewild este doar o ruină, iar cineva dorește să dărâme ultimele rămășițe
ale fostului conac care funcționase ca școală cu internat pentru fetele cu
probleme. Când Fiona află acest lucru, lumea ei este dată complet peste cap. Deși
ucigașul surorii sale a fost închis, ea crede că acolo, în ruinele vechii școli,
se află adevărul. Lucrurile iau o turnură și mai macabră în momentul în care muncitorii
însărcinați cu dărâmarea conacului dau peste un cadavru care pare să se afle
acolo de foarte mult timp. Astfel, Fiona ajunge să cerceteze două crime, pe cea
a surorii ei și pe cea a fetei necunoscute găsită într-un puț.
Romanul se configurează pe trei dimensiuni temporale,
două dintre ele fiind prezente, iar cea de a treia fiind ilustrată ca o
amintire. Pe lângă perspectiva din
prezent, care îi aparține Fionei, există și o perspectivă a trecutului, în care
este prezentă povestea a patru fete care se află în internatul Idlewild, în
anul 1950. La acest internat sunt aduse fete ale căror familii le e rușine cu
ele. Sunt fice ilegitime ale unor bărbați cu prestanță sau fete cu probleme de
comportament, Roberta, Cece, Sonia și Kate sunt eleve la această școală. Mai
mult decât colege, ele sunt și prietene foarte bune, iar atunci când una dintre
ele dispare, celelalte încearcă să afle ce s-a întâmplat cu ea. Singurul lucru
care leagă dispariția fetei din internat și moartea lui Deb pare să fie
clădirea în sine. Dar Idlewild are un vizitator macabru, o ființă care pare să
se afle acolo dinaintea construirii internatului. Legendele spun că Mary Hand
este o fată pedepsită de părinții ei, dată afară din casă în timpul iernii și
ucisă de frigul năpraznic. Fantoma ei bântuie de mult timp locul și cere să fie
lăsată să intre, pentru a nu fi ucisă de gerul cumplit de care a avut parte în
clipa morții. Ea rămâne o prezență continuă. În cărțile de la Idlewild există
nenumărate mărturii ale acestei prezențe, fete care susțin că au auzit-o sau că
au văzut-o în diverse locuri din școală. Cărțile constituie modalitatea prin
care adolescentele se avertizează.
De această prezență au parte, atât cele
patru prietene din anul 1950, cât și jurnalista din 2014. Mai mult decât un
spectru, Mary Hand ilustrează un sentiment, Ea este, în sine, frica, iar cei
care se întâlnesc cu ea, trăiesc cel mai cumplit sentiment experimentat
anterior. Pe lângă cadavrul găsit la dărâmarea clădirii, fantoma lui Mary Hand
leagă cele două temporalități prin intermediul stărilor afective.
Conacul este mai mult decât o clădire, el
primește o pseudofuncție de personaj. El are o perioadă de existență,
caracterizată de început și final, dar conține și o vitalitate proprie. Atunci
când Fiona se află în fața conacului, îl vede ca pe un monstru, ca pe o ființă
care își întinde tentaculele sperând să o înhațe.
Mi-a plăcut foarte mult acest roman.
Simone St. James este o maestră a literaturii gotice din prezent. Vi-l recomand
cu cea mai mare căldură și abia aștept și romanul din acest an, „The Sun Down
Motel”.
Împărtășiți experiența voastră Idlewild prin
comentarii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu