Titlu:
Miraj
Serie: Mina
& Vincent (#3)
Autor: Camilla Läckberg & Henrik Fexeus
Editura: TREI
Titlu original: Mirage (2023)
Traducere de Cristina
Ekholm
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 688
Media pe Goodreads: 4,02 (din 3.323 note)
Gata, s-a terminat. Și, totuși, nu-mi doresc să fi ajuns la
sfârșit. A început în forță cu „Cutia”, a coborât o treaptă în „Cult”, dar s-a
redresat elegant în „Miraj”. A pornit ca o trilogie, sute de pagini scrise la
cerere (așa cum a confirmat însăși autoarea în Mulțumiri), însă ceva-mi spune,
în ciuda faptului că ambii autori s-au întors să scrie pe cont propriu, că povestea
încă nu s-a încheiat. Ceva lipsește, există detalii care, oricât de mult te-ai strădui
să le găsești locul, parcă nu se potrivesc. Avem Alpha și Omega, începutul și
sfârșitul, dar nu e de-ajuns... Nu poți să-mi spui că asta-i tot... Nu poți să
mă convingi că ăsta-i deznodământul... Acum, fie vorba între noi, nu ne
garantează nimeni că în viitor nu-și va găsi calea printre file vreun maniac
pentru care Camilla și Henrik vor fi nevoiți să-i scoată din nou la suprafață pe
Vincent și Mina. Of, of, iarăși am luat-o pe arătură...
Niklas Stockenberg, ministrul
justiției din Suedia, fostul soț al Minei Dabiri și tatăl lui Nathalie,
primește o scrisoare anonimă prin care i se comunică că mai are doar
paisprezece zile de trăit. La metrou, un artist de graffiti descoperă o movilă
de pietriș în care se află un schelet uman. Se pare că oasele extrem de bine
curățate aparțin lui Jon Langseth, director și acționar al companiei de
investiții Confido, care a dispărut cu patru luni în urmă. Vincent, renunțând
pentru o vreme la spectacolele de iluzionism, petrece timp cu familia și-și
pune mintea la contribuție pentru a dezlega enigmele pe care i le trimit prin
poștă toți nebunii. Dar unele puzzle-uri sunt greu de rezolvat, în special cele
care indică ziua morții mamei sale. Să fie vorba despre amenințări? Sau doar
despre niște jocuri nevinovate? Și odată cu descoperirea din subteran, Mina
este nevoită să apeleze din nou la Vincent, simțindu-se depășită de situație.
Însă ce nu știu cei doi e că prin tunelele abandonate trăiesc oamenii de
dedesubt, cei care așteaptă întoarcerea Regelui din Metrou.
Povestea noastră se întinde ca o pânză de păianjen, de la protagonist,
la omul din Umbră, de la un caz de dispariție, la o legendă ce-i bântuie pe
locuitorii din metrou. Firele nu doar că sunt încâlcite, dar se intersectează
fix acolo unde trebuie, creând paralele între evenimentele din trecut, ale
căror efecte se resimt abia acum, și prezentul care poate fi aruncat în orice
clipă (la propriu) în aer. Matricea se construiește în jurul celor doi, Mina, polițista
Nordic Noir care se confruntă cu probleme pe toate planurile, și Vincent,
mentalistul care nu se poate detașa de logica mundană, trăind după tiparele pe
care i le impune destinul. Par și impar, bun și rău, viață și moarte – toate se
supun haosului, dar în toată dezordinea asta există cineva care face ordine.
Ancheta se transformă într-un joc, cei doi confruntându-se cu inamici diferiți,
însă colaborând atunci când talentul vreunuia poate fi de folos. Vincent nu e
polițist, dar nimeni nu-i poate contesta capacitatea de a-i citi pe ceilalți,
de a descoperi ce ascunde un zâmbet pe jumătate sau o clipire din ochi.
Ruben s-a schimbat. S-a săturat
de puștoaicele de-o noapte și are planuri serioase cu Sara, plus că trebuie să cumpere
un cadou pentru Astrid de Crăciun. Gata cu greutățile la sală, nu mai e așa
tânăr. Christer are grijă de Bosse și-l suportă pe iubitul lui, Lasse, care a
dat în febra sărbătorilor de prin octombrie. Julia și Adam... Să spunem doar că petrec mult timp împreună.
Peder... Scuze... Mina are mari emoții după ce a aflat că urmează ca Nathalie
să se mute la ea pentru un timp nedeterminat. Unde să ascundă tot
dezinfectantul? Cum să-i explice fiicei sale că are două sute de perechi de
chiloți? Iar Vincent suferă de oribile dureri de cap și nu pricepe de ce a
primit patru clepsidre care cronometrează intervale diferite de timp. Deci,
totul în regulă. Cu excepția scheletului din metrou. Mă rog, și a faptului că
numărătoarea lui Niklas se scurge. Dar cine l-ar amenința însuși pe ministrul
justiției? Și de ce Niklas nu apelează la poliție ca să dea de urma
hărțuitorului?
După cum am spus, merită. E o
poveste pe cât de alambicată, pe atât de omogenă, cu mult suspans, întrebări
fără răspuns și revelații finale care zguduie
din temelii întreaga trilogie. Nu e doar concluzia seriei, ci și volumul care
te trimite la începutul poveștii și te obligă să analizezi pagină cu pagină, scoțând
la suprafață piesele care ți-au scăpat. Dincolo de intriga polițistă, trilogia e
un număr impresionant de iluzionism. Și tu, dragă cititorule, ești subiectul,
tu te lași legat la ochi și închis într-o cutie. Pentru că mirajul e doar în
ochii celui care privește, iar în spatele oazei pline de verdeață se află duhul
plăsmuirilor, spiritul care-ți otrăvește simțurile și te lasă rătăcit în
deșert, urmărind ultimele fire de nisip care se scurg în partea de jos a
clepsidrei.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul scris de Camilla Läckberg & Henrik Fexeus:
