Acest al cincilea roman din seria Stâlpii
Pământului, a cărui acțiune este plasată în timpul Revoluției Industriale,
încheie o serie mai amplă de opt volume ce cuprinde cu măiestrie o istorie a
ultimilor o mie de ani ai civilizației occidentale... Acțiunea romanului începe
în universul imaginar Kingsbridge la sfârșitul secolului al 18-lea. Povestea se
rezumă în jurul unui grup de familii legate între ele, ale căror vieți sunt
date peste cap de noua eră a mașinăriilor. Personajele lui Follett sunt
implicate în revolte și greve și se opun cu violență în fața recrutării
obligatorie în armată. Parlamentul britanic întâmpină protestele cu noi legi
represive care fac din criticarea acțiunilor guvernului o nouă crimă...
Greutățile și brutalitatea revoluției industriale sunt intensificate de un
război de 23 de ani între Marea Britanie și Franța, un război care atinge
punctul culminant în bătălia de la Waterloo. Ca întotdeauna, Follett subliniază
rolul personajelor feminine atât pe timp de pace, cât și în timpul războiului.
vineri, 11 august 2023
Fragment în avanpremieră: ARMELE LUMINII de Ken Follett
vineri, 23 iunie 2023
Recenziile lui Gică 135 - Nu privi în urmă de Jessica Barry
Titlu: Nu privi în urmă
Autor: Jessica Barry
Editura: RAO
Titlu original: Don't Turn Around (2020)
Traducere de Mihaela Neacșu
Anul apariției: 2023
Număr pagini: 312
Media pe Goodreads: 3,54 (din 2.880 note)
Din Lubbock, Texas, până în Albuquerque
sunt 518 kilometri. Dacă respecți viteza legală, n-ar trebui să faci mai mult
de șase ore până la destinație. Drumul e liber de-obicei, pe autostradă, dar ai
grijă că în unele zone s-ar putea să nu existe acoperire telefonică. E o
călătorie pe care ți-o recomand s-o faci noaptea, ca să te bucuri din plin de cântul
cicadelor și liniștea deșertului. Mai e puțin până în următorul stat, iar
timpul zboară când ai cu cine să-ți depeni poveștile. Uite o benzinărie și o
școală metodistă, acum trecem printr-unul dintre orășelele alea identice ce
se-nșiră pe traseu, înainte ca priveliștea să fie înlocuită din nou de pustiul
de nisip. Mă uit la tine, zâmbesc, știu că nu ești pregătită, nici eu nu aș fi dac-aș
fi în locul tău, dar nu mai există cale de întoarcere, nu mai putem schimba
nimic. Cineva ne claxonează, iar când mă întorc, camioneta e din nou în spatele
nostru, pregătită să facă încă o încercare ca să ne scoată de pe șosea.
Cait
Monaghan a avut parte de cea mai proastă partidă de sex din viața ei. Și ca să
se răzbune, a scris un articol, în publicația la care colaborează, despre
nenorocitul ăla de cântăreț de muzică Country aflat la început de carieră,
promițător după spusele criticilor, dar un dezastru iremediabil în pat. La
câteva luni de la defăimarea publică, un politician în ascensiune, cu viziuni,
chipurile, progresiste, a vorbit în fața camerelor despre hărțuire, întărâtându-i
pe prietenii și fanii lui Jake. Astfel, deși Cait, la îndemnul redactorului, și-a
trecut rândurile sub anonimat, mulțimea, ajutată de către unul sau mai mulți hackeri,
a spart baza de date a ziarului, aruncând-o pe tânăra noastră în mijlocul unui
război pe care acum regretă că l-a provocat. A primit scrisori de amenințare,
SMS-uri vulgare, ba chiar are o întreagă pagină dedicată ei pe unul dintre
forumurile locale. În clipa asta, adică la 00:10, Cait se află la adresa
stabilită, așteptându-și, în jeep, clienta cu care urmează să pornească la
drum.
Uite că
și-a făcut apariția și Rebecca. N-ar trebui să știm cine este sau cu ce se ocupă, doar că trebuie
să ajungă în Albuquerque. Instrucțiunile au fost clare: fără nume de familie, fără informații personale, fără rețele de
socializare. Dar noi îl cunoaștem deja pe soțul ei, e individul care i-a
transformat existența lui Cait într-un calvar. Da, evident că Patrick nu știe ce
face în momentul de față Rebecca, fiindcă e plecat cu campania politică într-un
alt oraș, și suntem siguri că va avea parte de o mare surpriză peste câteva
ore, după ce femeia blondă va ajunge la destinație. Și așa... am pornit la
drum. După câțiva kilometri buni, o camionetă își face apariția pe șosea, în
spatele lor, încercând să le împingă de pe carosabil. Din cauza întunericului, nu
ne putem da seama cine se află la volan, însă un lucru e cert, omul vrea cu tot
dinadinsul să le vadă pe cele două femei moarte.
Prin
urmare, ne aflăm în mijlocul unei curse nebune, jeepul încercând din răsputeri
să se-ndepărteze de camioneta cu intenții ucigașe. Deși protagonistele noastre scapă
în mod repetat, prin diverse șiretlicuri, de urmăritor, nu pot să fie sigure că
nebunul nu le va aștepta la următoarea cotitură. Aidoma unui vas fantomă, mașina
își face apariția din neant, pregătindu-se pentru următorul impact. Lovitură
după lovitură, structura jeepului slăbește, iar femeile încep să-și calculeze
cu mare grijă următoarea mișcare. Cu fiecare oprire, lucrurile devin și mai
stranii, necunoscuții le privesc cu ochi sceptici, iar unii dintre ei par de-a
dreptul periculoși. Orele trec, groaza escaladează cu fiecare minut, iar
integritatea lor psihică slăbește cu fiecare kilometru parcurs. Nu mai e nimeni
pe șosea, doar ele, dementul și întunericul tot mai greu de pătruns.
Ca o
imensă pânză de păianjen ce-și capturează prada, narațiunea din prezent se
intersectează cu diverse episoade relevante din trecut, petrecute cu câteva zile,
luni sau ani în urmă. Astfel, prin cadru trec o mulțime de chipuri, printre
care se numără, evident, și cel al șoferului fantomă. Dar, până acolo, există
multe întrebări fără răspuns. Pe cine vrea să ucidă, de fapt, psihopatul din
camionetă? Să fie vorba despre unul dintre fanii lui Jake? Să fie un om trimis
de către Patrick ca s-o găsească pe Rebecca? Să fie cineva care vrea să se
asigure că imaginea politicianului nu va fi periclitată? Sau ar putea fi, la
urma urmelor, doar un nebun ce-și face de cap pe șoselele Americii? În final,
toate firele se vor lega, dar până la marea revelație eroinele au drum lung de
parcurs, prin noaptea agitată și plină de pericole.
sâmbătă, 17 iunie 2023
Recenziile lui Gică 134 - Cântărețul nocturn de Johanna Mo
Titlu:
Cântărețul nocturn
Serie: The Island Murders #1
Autor:
Johanna Mo
Editura:
RAO
Titlu
original: Nattsångaren (2020)
Traducere
de Roxana-Cristina Gheorghe
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 416
Media pe Goodreads:
3,73 (din 3.008 note)
Mi-aș fi dorit mai multă acțiune, poate mai mult suspans, dar
per ansamblu a fost OK. Nu e nici prea statică, nici foarte dinamică, ci mai
degrabă lineară, înaintând cu pași mărunți spre deznodământ. Se poate observa de
la primele capitole că Johanna Mo nu a intenționat să scrie un thriller care să
te țină cu sufletul la gură, deși unele părți sunt destul de întunecate, așa
cum îi șade bine oricărui Scandi Noir, reușind, în schimb, să spună o poveste despre
oameni, despre traume și dorințe neîmplinite. Dincolo de intrigă, personajele
sunt cele care fac un pas în față, vorbindu-ne despre alegeri, împărtășindu-ne
clipele fericite și momentele de groază, reamintindu-ne că fiecare decizie greșită
e, de fapt, o consecință a instinctului de autoconservare. Ne e frică, iar
atunci când teama și paranoia se instaurează, rațiunea rămâne undeva în fundal,
și suntem pregătiți să facem orice ca să ne salvăm pielea, chiar dacă asta înseamnă
să-l lăsăm pe celălalt să moară chiar sub ochii noștri.
În urmă cu șaisprezece ani, un bărbat a intrat prin efracție
în casa lui Ester Jensen, pe care a omorât-o în bătaie, după care i-a dat foc,
lăsând flăcările să facă curat în urma lui. La puțin timp de la tragedie, individul
a fost identificat de către forțele de ordine și aruncat în pușcărie. Acel hoț,
cu apucături de criminal, nu era nimeni altul decât Lars Duncker, tatăl Hannei
Duncker. În prezent, sătulă de viața din capitală și cu o relație amoroasă
ratată la activ, Hanna s-a întors în Öland, pe insula unde a copilărit,
efectuându-și transferul la secția de poliție din Kalmar. Deși au trecut atâția
ani de la teribila întâmplare, locuitorii din părțile astea nu au uitat nici
pentru un moment cine a fost Lars Duncker, motiv pentru care privesc cu ochi
răi revenirea fiicei pe meleagurile copilăriei. Dar ea este aici ca s-o ia de
la capăt, iar atunci când este raportată descoperirea unui cadavru, polițista
noastră își ia rolul în serios, lăsând la o parte comentariile răutăcioase ale localnicilor
furioși.
Trupul neînsuflețit al băiatului a fost descoperit în această
dimineață pe câmpia calcaroasă, rezemat de un perete prăbușit pe jumătate și cu
o floare ciocul berzei în mână. Pe lângă multiplele răni vizibile de la o
poștă, se pare că moartea ar fi survenit în urma unei lame ascuțite ce i-a
străpuns abdomenul. Tânărul de cincisprezece ani a fost identificat drept Joel Forslund,
fiul Rebeckăi Forslund, cea mai bună prietenă din adolescență a Hannei. Și chiar
dacă Rebecka se bucură, inițial, de întoarcerea neașteptată a Hannei, ceilalți
localnici continuă să fie rezervați, afișându-și, de fiecare dată când au
ocazia, ostilitatea. Ba mai mult, cineva începe s-o bombardeze cu mesaje și
apeluri prin care-i transmite că nu are ce căuta aici și că îi dorește moartea.
La secția
de poliție, protagonista ajunge sub comanda lui Ove Hultmark, omul care în urmă
cu aproape două decenii s-a ocupat de anchetarea lui Lars Duncker. Deși crima a
fost clasată, Hanna are încă dubii cu privire la culpabilitatea tatălui ei, neputând
suprapune figura monstrului din presă peste chipul omului blajin care și-a
crescut cu zâmbetul pe buze cei doi copii. În cadru intră și Erik Lindgren, un
tânăr agent promițător, care profită de fiecare oră liberă pentru a face sport
sau ca să-și sune soția indiană, ai cărei părinți urmează să sosească în
următoarele zile în Suedia. Hanna și Erik fac echipă pentru a-l găsi pe
ucigașul lui Joel, ajungând să descopere cu ce se ocupa, pe la spate,
adolescentul și cine ar fi dorit, neprimind banii pe marfă, să-i dea o lecție
pe care să n-o uite prea curând.
Oricât de
tare m-aș strădui, e destul de greu să vorbesc critic despre cartea Johannei
Mo, fiindcă povestea se desfășoară între niște granițe fixe, nelăsând prea mult
loc pentru analiză sau liberă interpretare. E un roman bine structurat, pe clasica
formulă cauză-efect, vorbindu-ne, așa cum am spus mai sus, despre personaje și
probleme existențiale. Insula devine prin excelență un loc al pervertirii, al
oamenilor cu două fețe, părinți perfecți și soți fideli ziua, desfrânați,
păcătoși și slabi de înger noaptea. Și ca povestea să aibă un fir roșu care,
totuși, să ne conducă spre finalul mult așteptat, ne este relatată, secvențial,
ultima zi din viața lui Joel, fiecare episod având o pseudo-revelație pe care
Hanna și Erik urmează s-o descopere exact în capitolul următor. Trăgând linie,
merită nici mai mult, nici mai puțin, de trei steluțe, dar o recomand, mai ales
că povestea continuă în următoarele două volume, și sunt foarte curios ce s-a
întâmplat, până la urmă, cu șaisprezece ani în urmă și dacă Lars este sau nu vinovat
pentru moartea lui Ester Jensen.
joi, 23 martie 2023
Recenziile lui Gică 116 - Misterul din pădure de Matt Wesolowski
Titlu:
Misterul din pădure
Serie: Șase
povești #3
Autor: Matt Wesolowski
Editura:
RAO
Titlu
original: Changeling (2018)
Traducere
de Roxana-Cristina Gheorghe
Anul apariției:
2022
Număr pagini:
232
Media pe
Goodreads: 4,30 (din 1.979 note)
Jurnalistul de investigații Scott King a devenit celebru în
urma podcasturilor de pe pagina sa de internet, în care aduce la zi crime și
dispariții încă nesoluționate. De la tânărul ce și-a pierdut viața în
circumstanțe suspecte în timpul unei excursii la munte, la adolescenta închisă
într-un ospiciu, ce și-a ucis întreaga familie într-o seară, de la starul rock,
acuzat de agresiuni sexuale, care a murit într-un incendiu în propria locuință,
până la băiatul de paisprezece ani omorât de doi prieteni ce susținuseră că tânărul
fusese posedat de diavol, niciun caz, cu iz de paranormal, nu-i scapă lui King.
Iar în emisiunea sa, cunoscută sub numele de „Șase povești”, aduce laolaltă de
fiecare dată șase persoane, mai mult sau mai puțin implicate, împletind pe rând
șase perspective prin care atât el, cât și noi ascultătorii, am putea da de cap
câtorva dintre misterele ce încă bântuie Marea Britanie.
În episodul de astăzi, ne vom opri asupra enigmei Alfie
Marsden, băiețelul de șapte ani care a dispărut în Ajunul Crăciunului din 1988,
în pădurea Wentshire. Conform relatării tatălui, Sorrel
Marsden: după ce și-a luat fiul din locuința Soniei, fosta soție și mama lui
Alfie, femeia în continuu beată ce reprezentase un pericol la adresa micuțului,
au trecut prin respectiva pădure, unde oprise puțin ca să verifice bătăile
ciudate ce se auzeau de sub capota mașinii. După ce și-a dat seama că nu există
nicio defecțiune la motor, s-a întors înăuntru, însă Alfie nu se mai afla pe
bancheta din spate, iar centura din scăunelul pentru copii era desfăcută.
Îngrozit, și-a căutat fiul prin împrejurimi, dar în cele din urmă a sunat la
numărul de urgență, dându-și seama că nu ajunge nicăieri cercetând de unul
singur printre copaci. În prezent, la exact treizeci de ani de la întâmplare, vom
redeschide acest caz, apelând la șase persoane care s-au aflat în apropierea
familiei Marsden și a locului dispariției: un prieten din copilărie de-ai lui
Sorrel, un muncitor ce lucrase la construcția câtorva cabane în pădurea
Wentshire, o asistentă școlară care s-a ocupat câteva luni de Alfie, o altă
cunoștință de-ale lui Sorrel, care avea un job la acea vreme în restaurantul
unde lucrase acesta, Sonia și, în cele din urmă, însuși Sorrel.
Fiecare dintre ei își spune povestea, unii întărind spusele
tatălui, alții punând la îndoială declarațiile oferite poliției. Prin jocul de
roluri, redat audio în interiorul cărții și sub formă de text în exterior, avem
acces la câteva voci sincere, care ne oferă unghiuri cât se poate de diferite
din care să privim întâmplările. Pentru a-și construi emisiunea, King umblă
dintr-un loc în altul, dă telefoane și ascultă înregistrări vechi. Ne poartă cu
el prin baruri, restaurante, la el acasă și în studioul unde lucrează în cea
mai mare parte a timpului. Deși e destul de static, stilul devine dinamic
atunci când personajele încep să istorisească evenimentele cronologic, astfel
încât fiecare mărturisire se transformă într-o povestire cu incipit, punct
culminant și deznodământ. Însă cel mai interesant caracter e însuși Scott King,
fiindcă nu avem niciun detaliu despre viața lui personală, rămânând doar
naratorul care ne introduce în centrul problemei, compară perspectivele și
încearcă să elucideze misterul. Prin mijloacele mass-media, prezentatorul ne
implică direct în anchetă, toate sursele fiindu-ne puse la dispoziție.
Narațiunea începe ca un show despre crime înfiorătoare și
dispariții fără răspuns, dar înaintează spre o groază pură, redată în cazul de
față prin cel de-al doilea glas, al constructorului din pădure. Prin urmare, de-aici
suntem aruncați într-un context terifiant, delimitat de ascunzișul verde și
întunecat. Dinspre pădure se aud voci, nu șoapte, ci cuvinte pronunțate pe
jumătate, animale ciudate, hibride, își fac apariția și-i sperie pe muncitori, se
aud ciocănituri în uși și ferestre toată ziua și în toiul nopții, iar utilajele
încep să funcționeze singure, încercând să-i zdrobească sau decapiteze pe oamenii
din proximitatea lor. Chiar dacă știi că la mijloc se află o intrigă polițistă,
începi să pierzi reperele și pui totul pe seama fenomenelor inexplicabile. La
toate astea, se adaugă și coșmarurile lui King, ce par să ia naștere odată ce jurnalistul
pornește în propria căutare de răspunsuri.
Persoane bântuite de trecut sau de alte ființe umane, vampiri
energetici ce-ți sug și ultima fărâmă de personalitate, suflete pustiite, oameni
exemplari și nenorociți fără pereche, răpiri, minciuni, declarații false,
abuzuri, violență și compasiune, speranță și condamnare, toate se regăsesc în podcastul
lui Scott King, omul care dezgroapă trecutul ca să aducă la urechile ascultătorilor
adevărul. Trebuie să recunosc că nu am mai citit de mult o poveste atât de
înfiorătoare, mai bună decât majoritatea romanelor horror ale ultimilor ani, complexă,
fantastică și inedită. Eu am fost Gică, mă bucur c-ai aruncat un ochi și peste
această recenzie, și ne vedem data viitoare, cu un nou roman despre care să-ți
povestesc.
miercuri, 22 martie 2023
Recenziile lui Gică 115 - Dincolo de aparențe de Lina Areklew
Titlu: Dincolo de aparențe
Serie: Fredrik Froding #1
Autor: Lina Areklew
Editura: RAO
Titlu original: Ur askan (2020)
Anul apariției: 2023
Număr pagini: 352
Media pe Goodreads: 3,64 (din 414 note)
Catalogat drept al doilea cel mai mare dezastru maritim, după
Titanic, naufragiul feribotului Estonia, în data de 28 septembrie 1994, în timp
ce se îndrepta dinspre Stockholm spre Tallinn, a rămas în istoria recentă drept
tragedia în care și-au pierdut viața 852 de persoane, dintre care 501 erau cetățeni
suedezi, și 285, estonieni. În ceea ce privește cauza accidentului, lucrurile
au fost trecute mult timp sub tăcere, însă se pare c-ar fi fost vorba despre o
defecțiune la mecanismul de blocare a ușii retractabile, ceea ce a permis apei
să ajungă pe puntea rezervată mașinilor. Pornind de la această întâmplare
nefericită, Lina Areklew face pasul spre ficțiune, aruncându-și eroul în
mijlocul catastrofei. Se pare că Fredrik Froding s-a aflat pe punte când a izbucnit
furtuna, împreună cu fratele său, Niklas. În câteva clipe haosul s-a instaurat, iar, printre țipete și lacrimi, cei doi au ajuns, fără să-și
amintească prea multe, pe o barcă de salvare. Dar în următorul moment un val
uriaș a lovit mica ambarcațiune, iar Niklas a dispărut în mijlocul apei
învolburate.
În prezent, la mai bine de douăzeci de ani de la tragedia în
care și-a pierdut ambii părinți și fratele, Fredrik a ajuns el însuși o epavă,
trăind de pe-o zi pe alta cu medicamente și cantități mari de alcool. Nu și-a
pierdut nicio clipă speranța că Niklas este în viață, pe-acolo pe undeva, și de
atunci suferă de crize puternice de anxietate și de halucinații ce-l fac să-și
vadă fratele mai mic în fiecare bărbat care-i iese în cale. Dar acum Fredrik
este sigur că l-a găsit pe Niklas, și așa ajunge să-l urmărească pe Adam Ceder,
bărbatul care stătuse ieri de vorbă cu fratele lui, până pe insula Ulvön, unde afaceristul intenționează să-și treacă încă un hotel în
palmares. Însă în următoarea dimineață Ceder este găsit mort, rana de la cap
confirmând că e vorba despre o crimă, iar protagonistul nostru ajunge, din
cauza certei din seara anterioară, în capul listei cu posibilii suspecți de
omor.
Întâmplarea face ca pe acea insulă
să locuiască și Sofia Hjortén, fosta iubită
și colegă de la academia de poliție unde fusese înscris și Fredrik odinioară. Pornind
de la crima ce pare să fi fost executată cu un obiect contondent, cel mai probabil
cu un ciocan, cei doi pornesc pe urmele ucigașului, Sofia pentru că primește
cazul, iar Fredrik pentru a-și salva propria piele. Astfel, investigația celor
doi (pe drumuri separate) îi conduce în 1979, într-o tabără de vară, de care se
ocupase ani la rând pastorul local. Se pare că Adam a făcut parte dintre copiii
din acea tabără, alături de alți unsprezece tineri, printre care se număraseră
și cele două fiice ale pastorului, ciudata și tăcuta Bodil și sora sa, Ester,
fata în scaun cu rotile, de care ceilalți își bătuseră joc.
Povestea de față debutează puțin
dezorganizat, și trebuie să ai răbdare până când evenimentele o vor lua pe
cursul normal. Totul începe de la căutarea lui Niklas, dar pe parcurs intenția
se pierde în fundal, pentru că omorul ajunge să acapareze întregul roman.
Încet-încet, lucrurile se leagă, intriga se construiește cu fiecare strat, iar
spre final ajungi să stai cu sufletul la gură, așteptând ca vinovatul să fie
descoperit. Pendulând între prezent și trecut, autoarea are grijă să ne ofere
câteva detalii cheie, prin intermediul unor episoade care sunt întrerupte
intenționat în mijlocul acțiunii. Suspansul crește cu fiecare dezvăluire, și
astfel ești invitat să dai o mână de ajutor, legând indiciile care ți-au fost
aruncate de-a lungul drumului. Deși firul central este destul de ușor de
identificat și urmărit, stările spontane și gândurile obsesive ale personajelor
oferă un grad ridicat de originalitate textului.
L-am socotit de la primele pagini ca
fiind un roman Nordic Noir de duzină, iar protagoniștii mi-au confirmat, cu
fiecare gest, această impresie. Ambii investigatori, unul experimentat și celălalt
pe jumătate amator, sunt cu moralul la pământ, lăsând la suprafață doar niște
fantome, ce bântuie prin lume în căutarea unui scop. Poate că nu e un bețiv în
pragul pensionării, însă Fredrik trăiește fiecare clipă în umbra speranței,
apelând la pastile atunci când nu mai poate face față realității tot mai apăsătoare.
Părerea mea e că merită, nu este cel mai bun thriller, nici pe departe, dar
poate reprezenta o lectură interesantă și provocatoare, atâta timp cât lași
orice așteptare deoparte. În cazul în care editura RAO va continua seria, cu
siguranță o voi citi și pe următoarea, pentru că și eu, din postura de cititor
implicat, sunt sigur că Niklas trăiește și că fratele lui va reuși cândva să-l
găsească.
marți, 7 februarie 2023
Recenziile lui Gică 106 - Criminalul fără chip de Lance Hawvermale
Titlu: Criminalul fără chip
Autor: Lance
Hawvermale
Editura:
RAO
Titlu
original: Face Blind (2016)
Traducere
de Roxana-Cristina Gheorghe
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 360
Am început cartea asta cu gândul că voi
face o pauză între lecturile despre care trebuie să scriu. Mi-a plăcut subiectul
descrierii și am zis că merită să-i dau o șansă, în ciuda numărului mic de
cititori de pe Goodreads. Și surpriză... momentul meu de respiro a fost complet
anulat, pentru că m-am trezit prins într-o poveste excelentă, cu multe ițe
încurcate și suspans de zile mari. La început am avut impresia că totul nu e
decât o glumă, însă foarte repede lucrurile au escaladat, și am fost proiectat într-un
loc întunecat și înghețat, în care doar speranța și morala mai au puterea să
schimbe ceva. Personaje unul și unul (în cel mai profund sens al expresiei), un
deșert în care moartea nu mai are nicio forță și o istorie sângeroasă, marcată
de dispariții și crime înfiorătoare. Dar s-o luăm cu începutul...
Gabriel Traylin este un tânăr doctorand, care, pentru a-și efectua
stagiul de practică pentru proiectul universitar, lucrează ca astronom la un
observator din mijlocul deșertului Atacama, din Chile. Într-o seară, în timp ce
savurează o țigară, observă o siluetă ce se apropie parcă plutind de el, o
fantomă care ia repede forma unui bărbat. Însă, înainte ca individul să intre
în clădire, acesta pur și simplu se prăbușește, iar Gabe își dă seama că omul a
fost împușcat. Așa cum e și normal să procedeze, îi anunță pe ceilalți astronomi,
care la rândul lor cheamă poliția, însă, când ies afară ca să vadă cadavrul, nu
mai găsesc nimic, în afară de o pată imensă de sânge întinsă pe solul dur. Dar
Gabe nu vrea să se dea bătut, așa că împrumută o mașină și, împreună cu un
coleg, pleacă în cercetare, sperând că vor găsi trupul rătăcitorului fără chip.
În drumul lui, va întâlni trei personaje
excentrice: pe Ben, un scriitor rămas fără inspirație și care susține că nu
poate fi împușcat, fiindcă oasele lui sunt mai dure decât oțelul; pe Luke, un
tânăr cu Sindromul Down, pasionat de literatura Science-Fiction, dar care, din
cauza dislexiei, poate citi doar cartea lui Ben; și pe Mira, sora geamănă a lui
Luke, care și-a sacrificat tinerețea având grijă de dragul ei frățior. La
grupul acestora bineînțeles că se adaugă și Gabe, fiindcă el suferă de
prosopagnozie, o afecțiune ce-l împiedică să recunoască trăsăturile faciale ale
celorlalți oameni. Și așa, alături de cei patru muschetari din inima pustiului,
pornim într-o aventură de proporții, în care vor fi vânați de un ucigaș fără
milă, condus întreaga viață de răzbunare. Deși latura de thriller pare să
acapareze toată narațiunea, autorul profită de fiecare popas ca să-și elogieze personajele,
menționând cu fiecare ocazie că „problemele” lor sunt de fapt niște avantaje,
alte moduri prin care pot să perceapă lumea din jur.
Dincolo de toate aspectele, cel mai
interesant personaj este însuși deșertul, fiind locul care poate aduce moartea,
dar și spațiul nimănui, pământul în care omul nu-și mai poate exercita puterea,
devenind doar o victimă a capriciilor naturii. Pentru unii, el reprezintă un
vid, un gol imens aidoma universului, pentru alții, Vestul Sălbatic, cu orașe-fantomă
și pistolari ce apar din neant, iar pentru cei cu imaginație debordantă, chiar
planeta Marte, un ținut sterp și fascinant, care se află la începutul unui lung
proces de terraformare. Însă atât Atacama, cât și statul Chile, au o istorie sumbră,
legată de fostul dictator Augusto Pinochet, omul care a fost responsabil pentru
dispariția unor bărbați, femei și copii, despre care se speculează că ar fi
fost supuși unor experimente îngrozitoare.
Am vrut să scriu câteva rânduri despre
ea, și uite că, datorită complexității textului, am ajuns la o recenzie. Pe de
o parte, e un Crime cu nuanțe superficiale de SF, pe de alta, un spectacol de
divertisment în pagini, în care umorul își face loc la tot pasul. Situațiile
tragice, chiar grotești, sunt depășite prin demnitate și curaj, iar pionii
noștri, în ciuda faptului că ajung niște ținte sigure, pun totul în joc pentru
a dezlega misterul. Și, ca de-obicei, drumul lor în căutarea dreptății se
transformă într-unul inițiatic, la sfârșitul căruia fiecare va avea un nou țel
în viață. Nu e de cinci stele, însă pe cele patru, pe care i le voi oferi pe
Goodreads, le merită din plin, și sper în sinea mea că nu va fi prima și, totodată, ultima carte pe care o voi
citi de la acest autor prolific, încă nu foarte cunoscut.
ARMELE LUMINII, noul roman al lui Ken Follett, va fi lansat pe 26 septembrie
marți, 25 ianuarie 2022
Recenziile lui Gică 58 - Diavolul și apa întunecată de Stuart Turton
Titlu:
Diavolul și apa întunecată
Autor:
Stuart Turton
Editura:
RAO
Titlu
original: The Devil and the Dark Water (2020)
Traducere
de Alexandru Maniu
Anul
apariției: 2021
Număr
pagini: 544
Media pe
Goodreads: 3,86 (din 29.593 note)
Datorită romanului „Cele șapte morți ale lui Evelyn
Hardcastle”, Stuart Turton și-a găsit foarte repede un loc pe lista autorilor
mei preferați. Și nu e vorba că omul scrie extraordinar sau că misterele sunt construite
impecabil și nu ai nimic de obiectat, ci despre un stil unic, reprezentat
printr-o aglomerare intenționată de personaje extrem de variate și de
întâmplări stranii, care, la prima vedere, par să nu aibă nici o explicație.
Până și genurile sunt atât de amalgamate, încât, așa cum spune și autorul,
fiecare cititor îl poate încadra într-o anumită categorie literară. Dacă despre
romanul său de debut am spus că reprezintă un Mystery cu nuanțe de Science-Fiction,
în cazul volumului „Diavolul și apa întunecată”, pot să zic că este un Thriller
istoric, cu o atmosferă intensă de gotic, accentuat , în anumite părți, chiar până
la Horror.
Aventura noastră începe pe coastele Bataviei,
în anul 1634, când un grup pestriț de persoane se pregătește să se îmbarce pe
corabia Saardam, cu destinația Amsterdam. Printre călători se numără și Samuel Pipps,
cel mai mare detectiv din lume, care, odată ajuns la destinație, urmează să fie
executat. Alături de el, se află angajatul și prietenul său cel mai devotat,
Arent Hayes, care va face tot posibilul ca strălucitul investigator să scape de
osânda nedreaptă ce-l așteaptă. Însă, înainte ca voiajul să înceapă, un lepros
își face apariția și le comunică pasagerilor că nava nu va ajunge niciodată la
destinație și că oricine se va încumeta să părăsească țărmul la bordul ei va
avea parte de un destin cumplit.
Deși unii iau în seamă avertismentul
bandajatului și încep să-și facă griji, mai marii de pe corabie, privindu-și
propriile interese, dau ordin ca nava să părăsească portul și să urmeze cursul prestabilit.
Din acest punct, putem observa că societatea vremii este scindată în cei care
comandă și cei ce dau ascultare. Cel mai important om de la bord este guvernatorul
general Jan Haan, un personaj foarte antipatic, pe care toți îl privesc cu
respect, datorită poziției sale. Mă rog, aproape toți, în afară de propria lui
soție. Chiar dacă Sara duce o viață plină de răsfăț și de bijuterii – bine, și
de bătăi infernale, în urma cărora nu mai poate nici să meargă – ea își dorește
să fie o persoană independentă, nu un accesoriu estetic, și să-și pună
abilitățile practice în valoare, cu alte cuvinte, să ofere ceva la schimb
pentru respectul cu care este tratată. Aici se poate observa categoric și o
anumită doză de feminism, pe care e posibil ca Turton să o fi inserat în text, pentru
a se conforma cerințelor scriitorilor de astăzi.
Nu vreau să vorbesc prea mult despre
protagoniști, pentru că esența cărții stă în diversitatea socială, lucru pe
care l-am menționat chiar la început. Avem ingeniosul detectiv care reprezintă
o altă variantă pentru eternul Sherlock Holmes, un ajutor de nădejde ce,
datorită trupului său impunător și experienței din război, constituie cel mai
bun muschetar angajat în folosul investigatorului, o suită de soldați ce au
rolul de a avea grijă de persoanele importante de la bord și gașca marinarilor,
un club foarte select, alcătuit din hoți, tâlhari și criminali care nu își mai
găsesc locul pe uscat. Însă, în acest melanj de uniforme și funcții, există și
câteva personaje care ies la iveală și care joacă un rol important în
desfășurarea evenimentelor.
Și acum ajungem la cea mai
importantă și îngrozitoare parte. Se pare că, totuși, leprosul nu era nebun. La
scurt timp de la plecare, lucruri înfiorătoare încep să se petreacă. Simboluri
ciudate apar pe vele și în anumite locuri de pe corabie, animalele sunt ucise
inexplicabil, siluete fantomatice își fac apariția din umbre și, în toată
această atmosferă infernală, se pare că diavolul s-a urcat la bordul lui Saardam.
Dacă, în primă fază, pare că toată călătoria capătă un aer gotic, după ce cumplitele
întâmplări au loc și unele persoane ajung să-și piardă viața, avem de-a face cu
un Horror în toată regula. Însă groaza nu se resimte neapărat ca un factor
puternic, impregnat în scene terifiante, ci în momente intense și lungi, clipe
ce se organizează într-un coșmar care nu pare să se mai sfârșească.
„Diavolul și apa întunecată” este o
poveste originală în care o călătorie pe mare se transformă într-un drum spre
infern. Se pare că Turton are o afinitate pentru spațiile restrânse și sufocante.
Lumea creată de el te prinde și nu îți mai dă drumul, până ce fiecare piesă
este pusă la locul ei, iar misterul este complet elucidat. Mi-au plăcut foarte
mult ambele lui volume și sunt foarte curios ce va scoate anul acesta, pentru
că, da, în 2022 trebuie să apară cel de-al treilea roman al său.
luni, 25 octombrie 2021
Rivala de Zakiya Dalila Harris
Titlu: Rivala
Autor: Zakiya Dalila Harris
Editura: RAO
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 408
Un debut electrizant, în care tensiunile rasiale escaladează, pe
fundalul rivalităţii dintre două tinere care fac, fiecare în felul ei, istorie.
La douăzeci şi şase de ani,
asistenta de redacţie Nella Rogers este singura angajată de culoare a companiei
Wagner Books. Totul se schimbă atunci când intră în scenă Hazel, care, printr-o
serie de împrejurări, devine rivala de temut a celei cu care are cele mai multe
în comun. Situaţia se tensionează pe măsură ce Nella începe să primească bilete
de amenințare. Identitatea agresorului rămâne necunoscută, iar tânăra începe să
trăiască în nesiguranţă, afectându-i stabilitatea emoţională şi forţând-o să se
întrebe cine este în spatele acestor ameninţări fără de sfârşit.
Un thriller isteţ şi
dinamic, pe care îl va înţelege oricine s-a simţit vreodată manipulat,
ameninţat sau trecut cu vederea la locul de muncă. Rivala vă va ţine cu
sufletul la gură până la ultima pagină!
joi, 23 septembrie 2021
Recenziile Mădălinei 14 - 29 de secunde de T.M. Logan
Titlu: 29 de secunde
Autor: T.M. Logan
Editura: RAO
Titlu original: 29 Seconds (2018)
Traducere de Roxana-Cristina Gheorghe
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 400
Media pe Goodreads: 3,91 (din 12.042 note)
Un roman
ce emană disperare prin fiecare pagină, un Thriller excelent despre hărţuire,
ură şi o posibilă crimă ce nu se ştie dacă va avea sau nu loc, dar mai presus
de toate, o poveste tensionată despre cum să-l confrunţi pe diavol, după ce
pactul a fost încheiat – aşa aş descrie volumul „29 de secunde”, al lui T.M.
Logan. Cu un stil lejer, dar alert, autorul alternează, pe parcursul cărţii,
pasajele în care nu se petrec prea multe şi în care aproape îţi spune să te
relaxezi, pentru că nu ştii ce şi când se va întâmpla, cu cele pline de
suspans, în care simţi că aerul nu îţi mai este suficient. Nu am avut timp să
raţionalizez ceea ce am citit, să analizez în detaliu anumite aspecte, pentru
că tensiunea crescândă, pe care protagonista o simte, se transmite şi cititorului,
în aşa fel încât ai impresia că totul e un Trailer de film cu durata de 29 de
secunde.
Suntem înconjuraţi
de prieteni şi duşmani, de persoane care ne vor binele şi de indivizi care
tulbură cu răutatea lor echilibrul fragil al sinelui şi al societăţii. Cu
siguranţă, în viaţa fiecăruia există un astfel de individ egoist, care calcă pe
cadavre pentru a obţine ceea ce îşi doreşte. Dar, oare, dacă ţi s-ar oferi şansa
ca el să dispară pentru totdeauna, cum ai reacţiona? Mai ales că tot ceea ce ar
trebui să faci este doar să dai un apel telefonic de câteva secunde – 29 mai
exact – şi să rosteşti numele celui care îţi face existenţa un coşmar. Sarah se
simte îngrozită şi uşurată, atunci când primeşte oportunitatea de a scăpa de şeful
ei, un respectat profesor universitar, trecut de prima tinereţe, ce are puterea
de a decide cine poate rămâne sau cine trebuie să plece din Universitate. Deşi
speră că nu va fi nevoită să apese butonul verde al telefonului de unică
folosinţă, gest ce îi poate schimba radical cursul vieţii, în momentul în care
cariera şi integritatea sa sunt ameninţate de avansurile indecente ale şefului,
Sarah se foloseşte de unica sa salvare. Însă oricine se va înfrăţi cu diavolul
va ajunge în iad, iar pentru protagonista noastră infernul se naşte din lupta
acerbă dintre dorinţa de a-şi păstra moralitatea şi tăria de caracter, şi
groaza de a fi omorât un om, din doar câteva cuvinte.
„29 de secunde” prezintă frământările unei
femei hărţuite ce se zbate să răzbească într-o lume a bărbaţilor. Dacă stăm puţin
să ne gândim, este o imagine cât se poate de reală, un tratament pe care multe
femei trebuie să-l îndure pentru a ajunge acolo unde îşi doresc. Din acest
motiv, autorul insistă asupra scenelor demne de dispreţ dintre Alan şi Sarah,
scene de un realism crunt, chiar dacă uneori puţin exagerate. Cu toate că
eroina noastră încearcă să rămână fermă pe poziţie, să demonstreze că poate
avansa în grad prin propriile sale puteri, Alan Lovelock îi plasează în cale,
cu brutalitate, obstacole pe care firea sa sensibilă şi moralitatea nu o lasă
să le depăşească. Nu aş spune că e vorba despre o miză feministă, deşi aici,
mai mult decât în orice alt roman, mi-aş fi dorit să se fi pus accentul pe
asta. Femeile sunt nişte accesorii, nişte jucării sexuale aflate la îndemâna
bărbaţilor.
T.M. Logan se joacă foarte mult cu puterea de a
decide, mergând pe ideea că fiecare alegere are consecinţe ireversibile. Din
acest motiv, Sarah nu mai poate opri
ceea ce a stârnit. Foarte interesant mi se pare modul în care autorul
răstoarnă şi rescrie ideea de Mit Faustic. Într-o societate în care diavolul nu
îşi mai găseşte locul, omul îşi asumă acest rol, construind un infern ale cărui
reguli doar el le cunoaşte. Noţiunile de bine şi de rău se pierd, se amestecă,
astfel încât Sarah, deşi crede că a încheiat un pact cu diavolul, ajunge să se
întoarcă împotriva lui. În roman există doi stăpâni ai iadului, unul inspirat
din Woland, personajul lui Bulgakov, un maestru al vorbelor, care dă doar
iluzia unei posibilităţi de salvare, şi un altul care îi are pe toţi la mână,
este cu un pas în faţa subalternilor săi şi care poate face tot ceea ce vrea,
fără să fie tras la răspundere. Sunt sigură că în cel de-al doilea l-aţi ghicit
pe Lovelock, un personaj grotesc pe care l-am urât din tot sufletul. Cât despre
primul, nu vă stric surpriza, dar vă spun doar că lucrurile sunt mult mai
complicate decât par.
Personaje
verosimile, o atmosferă ce vibrează de îndoială şi frică, un hărţuitor care îşi
va primi sau nu pedeapsa şi o femeie agresată care trebuie să ia decizia vieţii
sale – toate astea fiind condimentate cu suspans din belşug. Mi-a plăcut foarte
mult cartea şi o recomand tuturor celor care vor să aibă parte de un carusel de
senzaţii tari şi ameţitoare.