ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »

miercuri, 1 mai 2024

Recenziile lui Gică 181 - Cartea umbrelor de E.O. Chirovici


Titlu: Cartea umbrelor 

Serie: Trilogia Memoriei (#3)

Autor: E.O. Chirovici

Editura: RAO

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 240

 

Pe de-o parte, roman polițist, pe de alta, o carte despre cum să scrii o carte, „Cartea umbrelor”, de Eugen Ovidiu Chirovici, se prezintă ca o ficțiune postmodernă, un text în care orice permutare internă sau externă poate schimba cursul poveștii. Naratorul nu-și asumă opera, nu aruncă un ochi din cer asupra personajelor sale, așa cum procedează Mircea Cărtărescu, ci îl plasează pe cititor în mijlocul acțiunii, printre chipurile de hârtie, forțându-l să schimbe destine, să modifice intriga și, în același timp, deznodământul. Dar ce e o poveste dacă nu rezultatul imaginației și al memoriei? Ei bine, așa cum am putut observa și în „Cartea secretelor”, amintirile (reale sau false) sunt fundamentul pe care se construiește orice narațiune, un crochiu care prin fantezie prinde formă și culoare, transformându-se, capitol cu capitol, într-o veritabilă operă de artă.

Jack Stiller e scriitor. Eve e proprietara unei galerii de artă. Jim Goldman își dorește atât de mult s-o impresioneze pe Eve, pe care a cunoscut-o la o petrecere în Manhattan, încât pleacă în Mexic ca să recupereze manuscrisul nefinalizat al lui Jack, pe care acesta i l-a încredințat unei vrăjitoare. Însă, după ce ajunge la destinație și citește „Cartea umbrelor”, manuscrisul este distrus. La puțin timp află și despre existența unui scriitor surogat, care a continuat să lucreze la romanul lui Jack. Împins de curiozitate și fantezie, Jim Goldman începe să-și aducă propria contribuție asupra textului, recompunându-l din amintiri și modificând paragrafele, realizând cu fiecare intervenție că versiunea din mâinile sale nu seamănă deloc cu cea originală. Dar povestea lui Jack era despre o crimă... descrisă fidel, poate chiar despre uciderea propriei soții.

Scriitor și/sau criminal? E adevărat că fiecare autor își ucide personajele, însă realitatea funcționează după alte legi și principii. Dacă cei trei scriitori lucrează la aceeași carte, atunci care va fi deznodământul? Care va fi varianta finală? Nu contează... Procesul de creație primează, capacitatea de a clădi cronotopuri mundane, și nu concluzia pe care o așteaptă lectorul de rând. Manuscrisul trece dintr-o mână în alta, de la o privire analitică la una comprehensivă, suferind mutații și metamorfozându-se într-o operă despre sine. Eve, care dispare după ce Jim se întoarce din călătorie, pendulează între ipostazele de muză și himeră, împingându-l (intenționat sau nu) pe tânărul doctorand în postura de demiurg. Însă cel din urmă scriitor rămâne însuși cititorul, singurul care are acces la imaginea de ansamblu și poate continua/soluționa oribila crimă. 

            La rândul lui, Jim Goldman e un personaj fad, despre care fiecare dintre noi poate să-și facă o idee, să-l contureze așa cum își dorește. Poate fi doar un student cu capul în nori, la fel de bine cum poate să fie și un protagonist din thrillerele americane, dedicat misiunii și ingenios. Astfel, de la erou și până la cele mai mici detalii, universul ficțional al lui E.O. Chirovici îți stă la dispoziție, așteptând o intervenție externă care să-i dea o nouă formă. Însă, după cum știți deja, „Cartea umbrelor” e ultima parte din „Trilogia Memoriei”, după „Cartea oglinzilor” și „Cartea secretelor”, iar dacă n-ați citit încă primul volum, aruncați o privire peste el și dați fuga la cinema, ca să vizionați „Fantomele trecutului” (Sleeping Dogs), cu inegalabilul Russell Crowe în rolul principal.


COMANDĂ CARTEA


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu