Titlu: Sarek
Autor: Ulf Kvensler
Editura: CRIME SCENE PRESS
Titlu original: Sarek (2022)
Traducere de Carmen-Olimpia Tache
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 424
Media pe Goodreads: 3,57 (din 5.749
note)
„O scurtă privire la hartă dezvăluia
faptul că Sarek era mult mai interesant decît Padjelanta. Practic, toată
secțiunea centrală era acoperită de pete de maro și alb, cu petice și linii
albastre între ele.
Zonele maro erau cele în care contururile de diferență de nivel
erau atît de apropiate încît nu puteau fi distinse. Albul indica ghețari; știam că mulți dintre ghețarii Suediei
erau în Sarek. Albastrul arăta lacuri și ape curgătoare, în primul rînd Rahpaadno, rîul important care curge prin Valea Rapa pînă la delta pe care o formează la marginea nord-vestică a lacului Lájtávrre. Numele munților aprindeau
imaginația: Ruohtes,
Tsahkok, Alkatj, Ahpar, Skarki.
Asta era adevărata sălbăticie, mii de kilometri pătrați fără cabane și trasee, teren dificil și necruțător. Ai fi putut să mergi zile întregi
fără să întîlnești picior de om, mai ales în această perioadă a anului. În
mijlocul parcului era marcat un telefon pentru urgențe. Mi-am dat seama că,
dacă erai în unul dintre colțurile mai îndepărtate ale acestuia, ar dura zile
întregi să ajungi la el.”
Anna, Henrik și Milena se pregătesc
să plece într-o nouă drumeție în munți, un hobby pe care-l practică de mulți
ani, din vremea studenției. Planul inițial era să meargă
din nou pe Kungsleden, de la Abisko la Kebnekaise, un traseu nu tocmai ușor,
dar sigur. Însă se pare că de data asta un nou membru se va alătura micului
grup, și anume Jacob, un bărbat cu mușchi bine conturați și foarte atrăgător, pe
care Milena l-a cunoscut online. Dar Anna e sigură că-l știe de undeva pe Jacob
și că noul iubit al prietenei sale nu are tocmai intenții curate. Câteva zile
mai târziu, după ce în sfârșit Henrik a fost de-acord ca Jacob să vină cu ei,
cei patru tineri se află în trenul de noapte spre Abisko, urmând să coboare,
așa cum stabiliseră, la Kungsleden. Dar în ultimul moment Jacob le propune să
abandoneze traseul stabilit și să se îndrepte spre Sarek, pentru că a rezervat
deja un elicopter care să-i ducă pe platoul stâncos de la intrarea dinspre Parc.
Confuzi, dar dornici în același timp de o experiență inedită, ceilalți acceptă cu
sufletul la gură oferta, neștiind că următorii kilometri parcurși pe jos vor
decide cine trebuie să moară și cine merită să scape cu viață din ghearele
munților.
Romanul se desfășoară sub forma
unui interogatoriu pe care inspectorul Anders Suhonen i-l ia Annei Samuelsson, descoperită, rănită și udă din
cap până-n picioare, în Parcul Național Sarek, internată în prezent în spitalul Gällivare. Și așa, prin relatarea (întreruptă și
reluată) protagonistei ne imersăm în drumeție, pornim la drum alături de cei
trei prieteni, la distanță sigură de noul venit. Și odată ce pătrundem în
Sarek, orice urmă de civilizație dispare. La picioarele noastre se întinde Valea
Rapa, iar la orizont se văd piscurile
înalte, greu de escaladat. Aici natura se transformă într-o adevărată
provocare, e nevoie de o voință de fier și de forță fizică pentru a traversa
râurile înghețate prin care trec curenți puternici. Fiecare pas trebuie calculat
cu grijă, tot timpul trebuie să ai trei puncte de sprijin, ca să nu-ți pierzi
echilibrul și să te prăbușești în apa rece sau în prăpastie. Proviziile ajung doar
pentru o săptămână, îmbrăcămintea călduroasă și de protecție nu trebuie să
intre în contact cu umezeala și e necesar să ai la tine un dispozitiv electronic
de urmărire, ca ajutoarele să te repereze repede și eficient în pustiul ploios
de aproape 2.000 de kilometri.
Drumul anevoios pe
care-l parcurg Anna, Henrik, Milena și Jacob se transformă încet, dar sigur,
într-un traseu de autocunoaștere, Sarek reușind să le scoată cele mai profunde
temeri la suprafață. Paranoia crește cu fiecare popas, Anna nu-l scapă pe Jacob
din vedere, fiind sigură că iubitul Milenei le va întinde o capcană, îi va
ucide și va scăpa cu mâinile curate. De asemenea, își dă seama și că Henrik,
logodnicul ei și profesorul căruia studenții îi ciuguleau odinioară din palmă
la conferințe, nu mai e într-o formă fizică așa bună, renunțând, fără știrea
ei, la orele de sală, înaintând tot mai greu și pierzându-și suflarea, confruntându-se
mai nou și cu frica de înălțime. La rândul ei, Milena se dovedește o păpușă
ușor de manipulat, ale cărei sfori se află în mâinile lui Jacob. Cât despre
ultimul membru al grupului, ei bine... Jacob e (și nu e) malefic, e (și nu e)
un iubit model, ipostazele sale fiind alterate la fiecare capitol de viziunile (implicate)
ale Annei și Milenei.
Sarek e mai mult decât
un parc natural, e purgatoriul, e locul unde damnații își mărturisesc păcatele.
Și, în același timp, e un cronotop în care anotimpurile duc o luptă acerbă.
Peisajele cromatice de primăvară sunt spălate în următoarea clipă de ploile
torențiale de toamnă, soarele de vară ce le usucă echipamentul este umbrit
fulgerător de zăpada ce cade din cer fără niciun avertisment. Astfel, Sarek
devine un personaj în sine, un soi de zeitate ce-i pune la încercare pe cutezătorii
ce-i vizitează tărâmul. Concluzionând, romanul lui Ulf Kvensler e o combinație
interesantă între stilul pe care l-au adoptat Ruth Ware și Lucy Foley și Nordic
Noir, aruncând niște personaje de hârtie, superficiale, într-un context sumbru
și tensionat. E scris bine, îți stârnește interesul în aceeași măsură în
care-ți pune nervii la încercare, și merită
citit, dacă nu pentru plot, atunci pentru peisajele montane descrise cu atâta
acuratețe.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Ulf Kvensler:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu