ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Mark Fahnert. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mark Fahnert. Afișați toate postările

miercuri, 24 noiembrie 2021

Recenziile lui Gică 53 - Cântecul furiei de Mark Fahnert


Titlu: Cântecul furiei  

Serie: Wiebke Meinert #1

Autor: Mark Fahnert

Editura: Lebăda Neagră

Titlu original: Lied Des Zorns (2020)

Traducere de Iulia Dromereschi

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 432

 

Așa cum spunea, și pe bună dreptate, un mare conațional de-al lui Fahnert: „Dacă privești în abis, ai grijă ca abisul să nu privească la rândul lui în tine, iar dacă te lupți cu monștrii, ai grijă să nu devii unul dintre ei.” Cred că nu există un citat mai potrivit care să definească intrigile și întâmplările din romanul de față. După cum ne putem da seama încă din titlu, „Cântecul furiei” reprezintă un puseu ficțional de violență, o operă în care disprețul, ura și mânia se contopesc și dau naștere unei furtuni întunecate, din care nu poate lua formă, într-un final, decât răzbunarea. Înainte să intru în subiect, trebuie să specific, pentru fanii genului, și nu numai, că acesta este primul volum al seriei Wiebke Meinert – lucru foarte important, deoarece povestea nu se termină nicidecum aici.

            După ce sora ei, Saskia, este ucisă într-o explozie, Fostul soldat de elită, Wiebke Meinert, este nevoită să se întoarcă la vechea ei viață întunecată și plină de violență. Ea a crezut că se poate ascunde de trecut și că o poate lua de la capăt într-un alt loc, însă, atunci când ai fost antrenată să ucizi și să-ți pui în continuu existența în pericol, instinctele de luptă nu pot fi tot timpul stâpânite. Mânată de furie și de dorința de a afla cine e de vină pentru moartea surorii sale, Wiebke ajunge să descopere un complot ce poate pune întreaga națiune în pericol. Sfârșitul Saskiei nu a fost deloc întâmplător, acesta fiind cel mai mare risc când te joci de-a spionul. Însă Wiebke nu are prea mult timp la dispoziție... Serviciile secrete s-au pus pe treabă, teroriștii pun ceva „măreț” la cale, iar ticăitul ceasului pare să se apropie de final.

            Chiar dacă seria apare cu numele protagonistei, Wiebke nu este atât de prezentă în acest prim volum. E adevărat că de la finalul violent al surorii sale începe toată acțiunea, însă drumul spre căutarea adevărului este doar un pretext pentru o intrigă mult mai puternică. Este evident că avem de-a face cu un thriller politic, în care toate caracterele constituie doar niște pioni înttr-o operațiune de amploare. De altfel, fiecare personaj apare, își joacă rolul și dispare. Din această cauză, te simți cam pierdut prin poveste. Nu știi de unde vine și care e misiunea lui. În cazul acestui roman funcționează excelent formula de puzzle, pentru că, dacă privești fiecare eveniment separat, este imposibil să-ți faci o idee clară despre direcția în care se îndreaptă acțiunea. Chiar dacă încerci să intuiești deznodământul, s-ar putea să o dai în bară, pentru că Fahnert știe cărui public se adresează, cu alte cuvinte, este conștient de ce clișee să se ferească.

Romanul iese în evidență, în special, prin tema actuală pe care o abordează. Trăim într-o lume a terorii, într-un prezent în care fiecare poate atenta, într-o formă sau alta, la viața celorlalți. Înainte să ne aducă la subiect, Mark Fahnert, printr-unul dintre personajele sale, ne face un scurt istoric al terorii, de la apariția ghilotinei, până la actele sinucigașilor cu explozibili. Deși avem impresia că cruciadele s-au sfârșit de mult, lupta dintre credințe continuă și astăzi, dar în alte forme. Nu mai e vorba despre a recucerii un Pământ Sfânt, ci despre a-i stârpi pe toți cei eretici, pe cei care nu cred în adevărul absolut. Iar cei ce se încumetă la astfel de acte odioase nu doar că nu vor arde în focul etern, ci vor ajunge în paradis și se vor numi îngeri. Autorul vrea să sublinieze că problema nu aparține doar unei părți și că fenomenul violenței se petrece, aproape tot timpul, în lanț. Ei ne atacă, noi ripostăm, iar de aici ia naștere un cântec al furiei care nu mai aparține niciunuia dintre noi.

            Povestea lui Mark Fahnert este atât de concentrată, încât ai impresia că, după ce fiecare piesă își va găsi locul în mozaic, vei lua parte la un deznodământ exploziv, din care nu se sștie câți vor scăpa cu viață. Fie că vorbim despre un mecanism politic corupt, fie că ne referim la o mișcare religioasă ce se  impune prin frică, elementul comun este violența. Astfel, cei de sus simt că dețin puterea, militanții din orient cred că merg pe o cale binecuvântată, iar oamenii de rând cad victime într-un război pe care nu îl înțeleg și la care iau, fără voia lor, parte.


COMANDĂ CARTEA