Titlu:
Acest tărâm al blândeții
Autor:
William Kent Krueger
Editura:
TREI
Titlu
original: This Tender Land (2019)
Traducere
de Andreea Popescu
Anul
apariției: 2021
Număr
pagini: 576
Media
pe Goodreads: 4,39 (din 137.134 note)
Timpul este cel mai mare inamic al meu! O spun de fiecare dată, dar nu fac nimic pentru a schimba asta... Recunosc, e numai vina mea pentru că nu reușesc să mă organizez suficient de bine ca să fac toate lucrurile atunci când trebuie. Însă, dacă m-aș lua după proverbul „mai bine mai târziu decât niciodată”, câteva luni de amânare sunt o nimica toată. Prin urmare, vreau să vă vorbesc despre unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în 2022, o poveste care m-a emoționat până la lacrimi, care m-a ținut cu sufletul la gură și care m-a făcut să meditez profund asupra sensului vieții și a rolului ființei umane pe pământ. Nu vă speriați, nu e vorba despre vreun tratat de filosofie, cu toate că autorul strecoară în intrigă și astfel de problematici ce încurcă și mai tare ițele, nu, este vorba despre aventura uimitoare pe care un grup de copii o face în căutarea unui cămin și a iubirii de mult pierdute. William Kent Krueger rescrie, în „Acest tărâm al blândeții”, celebra epopee a lui Ulise, construind un basm ultramodern, plin de cruzime, încercări disperate de a reclădi viețile distruse de sistemele „opresive”, dorințe încredințate doar stelelor, picături de speranță mai dulci decât mierea și mici oaze de fericire, rătăcite într-un deșert al suferinței.
Școala Pregătitoare Lincoln pentru
Indieni ar fi trebuit să fie o instituție respectabilă, care să ofere o
educație aleasă copiilor indieni din America de Sud, însă, în realitate, nu e
nimic mai mult decât iadul pe pământ, un loc în care fetele și băieții sunt
maltratați, pedepsiți pentru cel mai mic gest de împotrivire la adresa
conducerii și a practicilor pline de cruzime, folosite pentru modelarea
caracterului. În acest infern guvernat de o femeie oribilă, tartorița supremă
de la care însuși diavolul ar avea multe de învățat, ajung doi frați albi,
rămași orfani după ce tatăl lor a fost împușcat. Odie și Albert O'Banion
petrec câțiva ani la Institutul Lincoln, făcându-și prieteni și îndurând
tratamentele inumane și agresivitatea din partea îngrijitorilor. În timp ce
Odie este elementul răzvrătit, cel care nu vrea nicidecum să se dea pe brazdă,
devenind ținta preferată a directoarei, fratele său mai mare alege o cale mult
mai ușoară, și anume să colaboreze cu dușmanul, implicându-se în fabricarea
alcoolului de contrabandă, afacere condusă chiar de soțul directoarei. Existența
lor este dată încă o dată peste cap în momentul în care, în legitimă apărare,
Odie comite o crimă. Băieții sunt nevoiți să fugă , luându-l cu ei și pe Mose,
singurul lor prieten adevărat.
Povestea celor doi frați se împletește
cu cea a micuței Emmy, a cărei mamă a fost mai mult decât o profesoară pentru
Odie și Albert. Însă, pentru că viața e întotdeauna un prilej de suferință, Emmy
rămâne orfană după ce mama sa este spulberată de o tornadă. Ca lovitura să fie
și mai puternică, fetița este adoptată de vrăjitoarea care conduce Școala
Lincoln. Toate aceste evenimente triste, relatate în prima sută de pagini a
cărții, își pun amprenta asupra lui Odie, acesta pierzându-și ultima brumă de
credință pe care o mai avea într-un dumnezeu al iubirii și al salvării.
Dumnezeu devine o tornadă nemiloasă care distruge tot ce e frumos în lume,
lăsând în urmă numai durere și suflete în ruină. Odie își ia destinul în
propriile mâini, fiind forțat de împrejurări să fugă, însă salvarea propriei
piei nu este țelul suprem. El vrea s-o scape și pe Emmy de cea care a luat
într-un mod brutal locul mamei sale. Aventura celor patru copii începe abia din
acest punct, iar totul se transformă într-o căutare a sinelui, într-o călătorie
la capătul căreia așteaptă maturizarea, iubirea și adevărurile ce pot restabili
ordinea.
Odiseea lor e, pentru Odie, un drum
inițiatic, pe parcursul căruia el descoperă lumea exact așa cum este, un
amestec straniu dintre lumini și umbre, dintre bunătate și viclenie, dintre
frumos și urât. Fiecare tragedie din existența sa îl face mai înțelept,
reflectând de două ori înainte să accepte ajutorul unui străin, însă, în ciuda
precauției sale, el e încă un copil care mai are enorm de multe de învățat. Pe
parcursul drumului spre Saint Louis, ultimul refugiu în care mai poate găsi un
cămin și o familie, protagonistul nostru află ce înseamnă teroarea și moartea,
experimentează dragostea pură și prietenia care trece dincolo de orice barieră,
singurătatea devastatoare și sentimentul de pierdere care ajunge să-i fie un
tovarăș permanent în momentul în care Albert, Mose și Emmy își găsesc un scop
în viață, un loc pe care l-ar putea numi acasă. Considerând că doar alături de
rudele de sânge ar putea avea parte de un nou început, Odie e sceptic atunci
când prietenii săi aleg să renunțe la vânarea unei himere în favoarea unui
viitor sigur printre străini. Egoismul de care nu poate fi învinovățit și
incapacitatea de a accepta deciziile celorlalți îl vor face să se retragă
într-un cocon greu de străpuns, dar din care într-un final va ieși un fluture
cu o nouă perspectivă asupra vieții.
Intriga, la care participă un număr
foarte mare de personaje impecabil construite, e una complexă, un fabulos
mozaic de trimiteri istorice, sociale, religioase și mitologice. În ceea ce
privește partea istorică, autorul are în vedere prohibiția din Statele Unite,
perioadă în care fabricarea și vânzarea alcoolului au fost scoase în afara
legii. Astfel au apărut distileriile improvizate, producțiile de contrabandă și
oamenii dornici să încalce legea și să facă orice mârșăvie pentru o sticlă din
licoarea interzisă, personajele noastre având mult de pătimit din această
cauză. Din punct de vedere social, ne confruntăm cu ura îndreptată asupra
indienilor și a masacrelor care au avut loc fără vreun motiv plauzibil. În
drumul său, Odie află că lumea e nedreaptă, plină de prejudecăți și ură la
adresa celor diferiți, a celor care au o altă religie – evreii – și a celor
care au altă orientare sexuală, dar care sunt de o mie de ori mai buni și
iubitori decât cei care îl blamează fără rușine. Am spus mai sus că romanul e o
rescriere modernă a Odiseii, întâmplările narate în fiecare parte urmărind
firul călătoriei lui Ulise, însă aventura lui Odie are un sens mult mai
profund. Spre deosebire de eroul grec, protagonistul nostru duce un război cu
sine și cu dumnezeul care i-a luat totul. Pe tot parcursul cărții, Odie
încearcă să-și regleze conturile cu Dumnezeu, provocându-L și disprețuindu-L
pentru acțiunile Sale fără rost, pentru viețile pe care le-a curmat fără să
țină cont de el, însă până la sfârșit copilul va avea parte de revelația ce i-a
lipsit atâția ani.
Deja m-am întins prea mult cu
recenzia și am impresia că nu v-am spus nici jumătate din câte aș fi vrut... Vă
mai zic doar că William Kent Krueger a scris o capodoperă ce preia și
înglobează perfect elemente din marile romane ale literaturii universale,
precum: „Singur pe lume”, „David Copperfield”, „Oliver Twist”, „Marile
speranțe”, „Tom Sawyer” și multe alte povești nemuritoare, pline de emoție,
suflete pribege și destine aflate în mâinile celor puternici.
