Recenziile Mădălinei 99 - Iubita de Michelle Frances (CRIME CLUB)

Titlu: Iubita

Autor: Michelle Frances

Editura: LEDA BAZAAR

Titlu original: The Girlfriend (2017)

Traducere de Cristina Jinga

Anul apariției: 2026

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,76 (din 36.629 note)           

            Dacă nu mai știi ce să citești în luna iubirii și vrei să schimbi puțin registrul, cred că am eu soluția... O poveste simplă, dar cu puternic impact emoțional, fără răsturnări de situație, dar care te va șoca cu fiecare capitol, cu o tentă ușor telenovelistică și, în același timp, o chestiune pe viață și pe moarte, pe cât de hazlie, pe atât de serioasă, „Iubita” e exact gura de aer proaspăt de care ai nevoie. Nu este vorba despre vreun roman revoluționar, ci despre un thriller psihologic foarte bine scris, captivant, ce te aruncă în mijlocul unui taifun de minciuni și gesturi disperate. Testând limitele personajelor, Michelle Frances construiește o narațiune în care granița dintre iubire, control și manipulare se dizolvă complet, confuzia, frustrarea și neîncrederea acaparând mintea celor inocenți.

            Relația mamă-fiu e întotdeauna una specială. Indiferent de vârsta băiatului, mama va face orice ca să-și știe puiul în siguranță, chiar dacă asta înseamnă să pornească un război cu cea pe care o consideră înlocuitoarea ei... IUBITA!

Laura Cavendish este o femeie frumoasă, bogată și cu o carieră de invidiat, care, în ciuda problemelor tot mai presante din căsnicie, a rămas la fel de senină și implicată cum era în tinerețe. Neînțelegerile cu soțul nu au demoralizat-o, ci au făcut-o să-și îndrepte atenția și dragostea către Daniel, fiul ei de 23 de ani, chirurg, cu care se mândrește de fiecare dată când are ocazia. Ar face orice să-l știe fericit... absolut orice, acceptând destul de greu ideea că el nu mai are atât de multă nevoie de ea. Daniel e bărbat în toată firea acum, prin urmare, e momentul să-și găsească un loc doar al lui, departe de privirile insistente ale mamei și de indiferența rece a tatălui. Hotărât să facă o schimbare, Daniel se duce la o agenție imobiliară pentru a-și găsi un apartament, însă privirile îi sunt atrase de asistenta nespus de atrăgătoare, care îl întâmpină cu zâmbetul pe buze. Ea e Cherry, o tânără ambițioasă, care nu a avut parte de o viață și de o educație privilegiate. Abia reușind să se descurce de la o zi la alta, întâlnirea cu Daniel i-a deschis ușa spre noi perspective. La nici o lună de când au început să iasă împreună, Daniel se hotărăște să o prezinte pe Cherry familiei,  o alegere ce le va schimba viața tuturor.

Putem spune că decizia lui Daniel a reprezentat începutul sfârșitului. Rivalitatea, la început tacită, ulterior tot mai gălăgioasă, ce se naște între mamă și iubită, are la bază gelozia. Inițial, Cherry își dorește să o privească pe Laura ca pe o mamă, sperând să primească de la ea afecțiunea pe care propria mamă n-a reușit să i-o ofere, însă femeia o respinge. Cherry ajunge să-și dorească viața Laurei, hainele ei de firmă, vila din Franța și, de ce nu, pe fiul ei. Pe de altă parte, Laura o privește pe iubita băiatului ei cu suspiciune, fiind sigură că vrea doar să pună mâna pe banii lui, iar asta o face să ia decizii pripite, ce-i vor afecta relația cu Daniel.

Tot ce se întâmplă în acest roman e un joc de putere, în care prejudecățile și lipsa de încredere sunt cele mai periculoase arme. În ciuda faptului că cele două protagoniste sunt destul de diferite, Daniel este punctul central al existenței lor și, prin urmare, cauza care le aduce împreună. Însă interacțiunea tot mai dezastruoasă dintre ele îl transformă pe bărbat într-un simplu pion orbit de aparențe și incapabil să intervină. Vă aduceți aminte jocul în care două persoane sau echipe trag de capetele unei frânghii pentru a se doborî reciproc într-o groapă cu noroi? Ei bine, Daniel ține loc de frânghie în acest roman, la un capăt stând Laura, iar la celălalt, Cherry, întrebându-se cine va rămâne în picioare până la final. Oricum ar fi, Daniel e prins între ciocan și nicovală, următorul pas decizând dacă va cădea în brațele îngerului sau ale demonului – o să vă dați singuri seama cine ce rol are. Totuși, lucrurile nu pot duce decât într-o singură direcție, spre un deznodământ fulgerător, pe cât de previzibil, pe atât de dramatic.

„Iubita” e genul de carte pe care n-o poți lăsa din mână odată ce te apuci s-o citești. Cu o intrigă simplă, personaje puține, ale căror acțiuni sunt exagerate pentru a scoate în evidență mecanismele psihologice din spatele poveștii, scene alerte în care ai impresia că timpul se scurge de zece ori mai repede și o tensiune apăsătoare, care crește pe măsură ce conflictul dintre protagoniste se adâncește, pentru mine a fost lectura perfectă și chiar mi-ar plăcea să încerc și alte titluri scrise de Michelle Frances.

Un proiect:   

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Michelle Frances:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Cărți.Blog

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Fata Cu Cartea

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 92 - Dragul meu mincinos de James Patterson & David Ellis (CRIME CLUB)

Titlu: Dragul meu mincinos  

Autor: James Patterson & David Ellis

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT)

Titlu original: Lies He Told Me (2024)

Traducere de Alunița Voiculescu

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 4,24 (din 26.067 note)

 

     Cum ai reacționa dacă ai afla că omul de lângă tine, bărbatul pe care îl iubești, în care ți-ai pus toată încrederea și alături de care ți-ai întemeiat o familie frumoasă și fericită, nu este cine spune că este? Ce ai face dacă, după ani întregi de căsnicie, în care ați trecut împreună prin momente dificile, v-ați susținut reciproc, ați râs în hohote și ați plâns unul pe umărul celuilalt, dar, mai ales, ați lucrat cot la cot ca să le oferiți copiilor o viață cât mai bună și lipsită de griji, ai descoperi că soțul tău este un mincinos? Ai închide ochii și ai lupta în continuare pentru liniștea familiei, în ciuda suferinței pe care ți-o pricinuiește cruntul adevăr? Sau ai pleca fără să privești înapoi, asigurându-te că îi îndepărtezi cât mai repede pe copii de tatăl lor denaturat? Orice alegere ai face, va fi una dificilă, fiindcă dragostea te trage mereu înapoi în brațele acestei legături sordide. Ai vrea să te îndepărtezi, dar, în același timp, nu ești în stare să-i pui capăt, pentru că și tu ai secrete pe care faci tot posibilul să le ții bine ferecate... altfel, tot ce ai construit cu trudă s-ar duce de râpă într-o clipită.

            Cea de-a patruzeci și doua aniversare a lui David Bowers ar fi trebuit să fie lipsită de incidente, o zi pe care să și-o petreacă alături de soția sa, Marcie, plimbându-se pe malul râului Cotton și depănând amintiri din tinerețe. Însă planurile le sunt date peste cap de o mașină scăpată de sub control ce trece în viteză de parapet și ajunge în apele reci ale râului. Fără să stea pe gânduri și ignorând avertismentele lui Marcie, bărbatul sare în apă și, luptând cu hipotermia, reușește să-l scoată pe șofer din autoturismul scufundat. Cât ai zice pește, dintr-un om amabil, proprietar al unui pub din oraș, David devine un erou pentru întreaga comunitate din Hemingway Grove, chipul său umplând paginile ziarelor. Dar pentru el faima e mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Din ziua în care David s-a întors acasă de la spital, familia Bowers are parte de tot soiul de întâmplări ciudate... Dispariția și reapariția câinelui, cafetiera din uscătorul de rufe, grătarul aprins în toiul nopții sunt doar câteva dintre pățaniile inexplicabile ce le-au dat fiori pe șira spinării. Niciunul dintre ei nu știe cine face toate astea și ce anume vrea să obțină, dar prioritatea lor este să-și protejeze cei doi copii de un pericol încă necunoscut. Încercând să-i dea de cap tărășeniei, Marcie ajunge să sape mult prea adânc, descoperind că soțul ei este un mincinos foarte priceput și că toate lucrurile care li se întâmplă au legătură cu un caz de crimă mai vechi, la care a lucrat ca avocată pe vremea când locuia în Chicago. Adevărul este unul terifiant, iar protagonista noastră e obligată să ia o decizie ce îi va schimba definitiv și ireversibil viața.

            „Dragul meu mincinos” e un roman paradoxal. Pe de-o parte, e un thriller excelent, plin de suspans și răsturnări de situație șocante, pe care le simți mai ceva ca o palmă peste obraz; o poveste ce pornește de la o miză simplă – bani și răzbunare –, pe care James Patterson și David Ellis o modelează într-o intrigă complicată, al cărei deznodământ nu-l poți prevedea, iar, pe de altă parte, o dramă de familie încâlcită, a cărei acțiune este mult prea accelerată, lăsând impresia că e alcătuită din episoade disparate, legate superficial unele de altele, astfel încât să formeze, în cele din urmă, o imagine coerentă, ce se rearanjează de fiecare dată când are loc o nouă revelație. Nu aș spune că avem de-a face cu o dimensiune psihologică prea bine dezvoltată, ci mai degrabă cu tușe fine inserate ici-colo în construcția personajelor, ceea ce le transformă în arhetipuri. Cu toate astea, caracterele sunt duale, pestrițe și corupte, dar plate, împărțindu-se invariabil în două tabere, bine-rău, alb-negru, mijlocul rămânând nerevendicat. Toți cei implicați au ceva de ascuns, fiind mânați de interesele proprii pentru care sunt în stare să ucidă. Etica nu-și găsește locul în acest joc identitar, în care nu mai știi care-i care, și, cel mai important, cine deține cheia rezolvării.

Citind romanul lui James Patterson și David Ellis, am avut senzația că alerg la maraton, în primul rând, datorită tensiunilor generatoare de adrenalină, și în al doilea, din cauza lipsei anumitor informații și explicații care să lungească puțin povestea și să adauge o pauză ceva mai mare între evenimente. Probabil și faptul că nu sunt familiarizată cu stilul lui Patterson – „Dragul meu mincinos” a fost prima carte citită de la acest autor – a contribuit la această senzație. În ciuda oricărui inconvenient, am citit cartea într-o singură zi, fiindcă oricâte goluri ar exista, acțiunea curge, prinzându-te în vâltoare. E un thriller cinstit, cu scene pline de suspans, exact pastila de adrenalină de care ai nevoie atunci când ți se pare că lumea se mișcă cu lentoare.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul scris de James Patterson și David Ellis:  

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Falled

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 217 - Fiica greșită de Dandy Smith (CRIME CLUB)

Titlu: Fiica greșită 

Autor: Dandy Smith

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT)

Titlu original: The Wrong Daughter (2024)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 464

Media pe Goodreads: 4,03 (din 48.487 note)

 

            Cum ai reacționa dacă sora ta răpită în urmă cu șaisprezece ani s-ar întoarce acasă? Care ar fi prima întrebare pe care i-ai adresa-o? Unde a fost? Ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Acum e în siguranță? E posibil ca răpitorul să fie iarăși pe urmele sale? Sunteți cu toții în pericol? Sau poate că ai primi-o cu brațele deschise, așteptând răbdătoare ziua în care se va simți în stare să vorbească despre experiența cumplită prin care a trecut? Probabil că nu... Nu ești terapeutul care trebuie să se scufunde în bezna psihicului pentru a pune mâna pe o mărturisire dureroasă. Ești sora ei, sânge din sângele ei... Ai așteptat în tot timpul ăsta un semn, sperând că ar putea să fie încă în viață. Ai refuzat să te gândești la mormântul anonim în care ar fi putut să-i putrezească rămășițele. Ai dat interviuri peste interviuri, în ziare, la radio și la televizor, pentru conștientizare, spuneau ei, însă tu ai căutat în continuu un indiciu care să te pună pe pista corectă. Și uite că rugăciunile ți-au fost ascultate, sora ta s-a întors...

            Caitlin Arden și-a văzut pentru ultima oară sora mai mare într-o seară de vară, când părinții lor erau plecați la o petrecere, și un necunoscut cu o mască venețiană pe chip s-a strecurat până în camera Oliviei și a răpit-o. Caitie avea zece ani, iar Olivia, treisprezece. Își amintește zgomotele nocturne, chipul hidos cu nasul alungit care a ieșit din camera surorii sale și degetul pe care Olivia l-a dus la buze ca să-i facă semn să tacă, în timp ce era condusă, amenințată cu un cuțit pe la spate, afară din casă, răpitorul și victima pierzându-și împreună urmele în pădure. Timpul a trecut, Caitie a crescut, are un logodnic chipeș și devotat și lucrează ca învățătoare la o școală din oraș. Și uite că acum, după ce toate speranțele au fost îngropate, Olivia s-a întors teafără și nevătămată în brațele propriei familii. Clara și Miles sunt fericiți peste poate că fiica lor preferată trăiește, însă Caitie, oricât de entuziasmată ar fi de veste, nu ezită să-și pună câteva întrebări firești. Unde a fost Olivia în acești șaisprezece ani? Ce s-a întâmplat cu bărbatul care a răpit-o? Prin ce suferințe a trecut? Și de ce, la urma urmelor, se comportă de parcă nimic nu s-ar fi petrecut, de parcă n-ar fi dispărut nicicând în noapte.

            De la vârsta de zece ani, mai exact din acea noapte, Caitie a fost nevoită să-și asume rolul surorii ei cu ochii albaștri ca gheața fiordurilor și buclele aurii. Olivia era ca o floarea-soarelui, întorcea privirile, ca un sol care atrage magnetic corpurile din jur. Era perfecțiunea întruchipată, ceea ce Caitie nu ar putea să fie niciodată. Deși a urmat facultatea sugerată de părinți și a ajuns învățătoare, aidoma Clarei, se percepe ca pe o imitație ieftină, simte că joacă un rol de mâna a doua, că e o străină în propria piele. A renunțat pe jumătate la pasiunile sale, s-a obișnuit cu ideea că nu va părăsi niciodată țărmurile Angliei, a fost nevoită să înglobeze în sine forma și fontul surorii răpite. A devenit ceea ce și-au dorit ceilalți să fie, renunțând la visuri și scindându-și identitatea, în așa fel încât să păstreze netulburat zâmbetul de pe chipurile lui Miles și Clara, care sunt conștienți că trupul Oliviei ar fi putut fi devorat de viermi și gândaci, dar refuză să privească în față adevărul, aruncând vina dispariției prințesei lor asupra mezinei.

            Nu e un plot original, însă e bine dezvoltat. Ne întrebăm în permanență dacă în scenă a reintrat Olivia însăși sau dacă în casa familiei Arden s-a strecurat o impostoare. Surorile, care cândva erau de nedespărțit, își aruncă acum priviri arzătoare și își pun bețe-n roate, Olivia provocând-o pe Caitie la fiecare întrevedere, furându-i prietena cea mai bună din copilărie, pe Florence, căreia i se apropie nunta cu Daniel, și flirtând cu Oscar, logodnicul acesteia, care nu poate să refuze să-i ofere ajutorul unei fete superbe aflate la ananghie. De altfel, avem și o componentă gotică esențială, prezentă mai întâi prin aparițiile repetate ale unui bărbat cu mască de carnaval, și apoi de cei doi frați incestuoși care locuiesc singuri într-un conac vechi, și ai căror părinți au pierit înecați, singura lor rudă apropiată fiind unchiul care ar putea să-i ucidă într-o zi și să pună mâna pe avere. E un roman în coadă de șarpe, povestea surorilor desfășurându-se în paralel cu cea a fraților, urmărind două fire narative distincte care urmează să se înnoade. Scriitura e decentă, atractivă, cu mici răsturnări de situație plasate exact acolo unde trebuie. Minciunile sunt nenumărate, realitatea e camuflată în supoziții și informații false. Și dacă vrei să ieși cu bine la liman, ai grijă să n-o crezi pe fiica greșită...

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Dandy Smith: 

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 210 - Fără niciun regret de Mary Kubica (CRIME CLUB)

Titlu: Fără niciun regret 

Autor: Mary Kubica

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT) 

Titlu original: She’s Not Sorry (2024)

Traducere de Liviu Szoke

Anul apariției: 2025

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 3,79 (din 118.195 note)

 

Caitlin Beckett s-a aruncat de pe o pasarelă pietonală, a căzut șapte metri în gol și... a supraviețuit. Acum se află la ATI, în comă, conectată la dispozitivele care-i asigură medicația și oxigenul, ținându-i sub observație semnele vitale. Sunt puține șanse ca femeia să se trezească, personalul medical fiind pregătit să consemneze un nou deces. Propria familie nu înțelege de ce Caitlin ar fi recurs la un asemenea gest. E drept că nu erau atât de apropiați de fiica și sora lor, însă nu le-a trecut prin cap nici un moment că ea se află pe marginea prăpastiei. Și de ce ar fi ales tânăra să se sinucidă aruncându-se în gol? Sunt multe feluri prin care ți-ai putea pune capăt zilelor, dar acesta se numără printre cele mai oribile. Să te lași pradă gravitației, să simți în ultimele tale secunde cum vântul îți șuieră pe la urechi și să rămâi cu privirea ațintită spre pământul de care trupul tău se va izbi, frângându-ți oasele și rupându-ți mușchii, cu sângele scurgându-ți-se pe pietrișul murdar de lângă calea ferată.

            Meghan Michaels e o femeie trecută de prima tinerețe, atrăgătoare, altruistă, are o fiică de șaisprezece ani, e divorțată și lucrează ca asistentă la un spital din Chicago. Mai exact, la spitalul unde a fost adusă Caitlin Beckett. Femeia noastră simte fiecare deces ca pe moartea unui apropiat, având o carieră de douăzeci de ani fără nicio pată în sistemul medical, e comunicativă și apropiată de restul personalului și e pregătită în permanență să ofere o mână de ajutor, chiar și atunci când pacientul în criză nu se numără printre responsabilitățile sale. Pe plan personal, nu se poate acomoda cu gândul că a trecut prin partaj, așa că ia parte la întâlnirile unui grup de susținere pentru femeile divorțate. Acolo o (re)întâlnește pe Nat Cohen, aflată pentru prima oară la o astfel de întrunire, care e, de altfel, și fosta ei colegă de liceu. Cele două femei țin legătura pe Facebook, se văd în oraș și se simt bine împreună, de parcă toți anii în care au stat despărțite ar fi fost șterși cu buretele.

            Meghan observă  vânătăile de pe brațele lui Nat. Se pare că partenerul ei, un tip arătos, cu un fizic de invidiat, parcă desprins din revistele de modă, o abuzează. Femeia, evident, a intrat într-o relație toxică și nu are curajul să se desprindă de partener. Meghan nu poate sta cu mâinile în sân, așa că încearcă s-o convingă pe prietena ei să-l dea pe nemernic pe mâna poliției. Cu cât Nat încearcă s-o convingă că iubitul ei e pe cale să se schimbe, cu atât Meghan e mai sigură că asta nu se va întâmpla niciodată. Însă e greu să porți povara altora pe umeri, oricât de apropiați ți-ar fi, atunci când ai o fiică de șaisprezece ani care nu a învățat că majoritatea masculilor sunt niște prădători, când un psihopat urmărește femeile prin noapte, intră peste ele în casă și le violează, și când aștepți cu sufletul la gură să vezi dacă femeia aflată în comă se va trezi.

            Prezența părinților lui Caitlin complică și mai tare lucrurile. Deși tatăl susține că nu au fost așa apropiați, mama pare că-și plânge plămânii, mângâindu-și fiica pe obraz și pieptănându-i părul. Dacă a iubit-o atât de mult, de ce a păstrat distanța? Poate că nu a ajuns o avocată de succes, așa cum sperase tatăl pentru toți cei trei copii, dar s-a descurcat pe cont propriu, refuzând adesea să le ceară ajutorul. A vrut o viață numai a ei, departe de cunoscuți, și de asta a ales să plece de-acasă și să se mute într-un alt oraș. Toți au ceva de spus despre Caitlin, ea fiind singura care nu poate să-și exprime părerea. Oare a fost într-adevăr fiica pe care au descris-o părinții? Sau cu totul altcineva? Răzvrătirea sa ar fi putut s-o transforme într-o paria, într-o țintă spre care familia să-și îndrepte ura? Sau poate c-au iubit-o dincolo de răceala cu care au fost tratați, așteptând ziua în care „fiica risipitoare” să se întoarcă cu zâmbetul pe buze și cu speranță în ochi acasă.

            Mary Kubica ne plasează în centrul unei intrigi psihologice, aruncându-ne în mijlocul unui vârtej de sentimente extreme, contradictorii. Iubirea mamei pentru fiică se transformă într-o obsesie, Meghan încercând să controleze la sânge viața tinerei, fără să-și dea seama că forțează limitele. Povestea noastră e despre femei, despre relația dintre prietene, mame și fiice, despre „sexul slab” în raport cu abuzatorii, despre cele care au grijă, dar cărora nu li se poartă de grijă, regăsindu-se singure atât printre străini, cât și în propriile mariaje. Bărbații, care ar trebui să le ocrotească, se pot preschimba în orice clipă în niște demenți lipsiți de rațiune, dornici să-și satisfacă nevoile și puterea. Și, uneori, ca să-i protejezi pe cei dragi, dar și pe tine însuți, mama, asistenta, prietena, e nevoie să recurgi la gesturi extreme, pentru că tu știi că moartea e doar un compromis, că rănile se vindecă întotdeauna după sângerare.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Mary Kubica:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

Ciobanul de Azi

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 84 - Nimeni n-a văzut nimic de Andrea Mara (CRIME CLUB)

Titlu: Nimeni n-a văzut nimic  

Autor: Andrea Mara

Editura: LEDA BAZAAR (CORINT)

Titlu original: No One Saw a Thing (2023)

Traducere de Maria Adam

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,96 (din 30.543 note)

 

            Disperarea îți poate deveni cel mai mare inamic... Nevăzută, nebănuită, mereu tăcută, stă la pândă ca un animal sălbatic fioros, așteptând răbdătoare momentul în care vei lăsa garda jos, urmând să te atace cu toate armele de care dispune. Nu ai cum să i te împotrivești... Nu ai unde să fugi sau să te ascunzi... Ea e deja în tine. Mai întâi, o vei simți ca pe un fior rece pe șira spinării, apoi, încetul cu-ncetul, te va învălui cu tentaculele ei glaciale, strângându-te într-un cocon de panică și dezorientare. Își va înfige ghearele adânc în mintea ta, paralizându-ți simțurile și întunecându-ți judecata, ca, în cele din urmă, să-ți sfâșie inima cu colții ei veninoși, secând și ultimul strop de speranță. Realitatea se va transforma într-un amalgam de sunete și culori din care nu vei mai pricepe nimic. Vei deveni o marionetă care se mișcă prin bunăvoința păpușarului, străduindu-te din răsputeri să-ți salvezi lumea care se năruie alarmant de repede în jurul tău. Ceilalți te vor compătimi, îți vor da sfaturi și te vor mângâia blând pe spate ca să-ți dea curaj – așa cum au făcut și cu mine –, însă nimeni nu știe cu adevărat prin ce treci... Nimeni nu știe cum e să-ți dispară copilul și să trăiești cu gândul că tot ce s-a întâmplat e din vina ta, fiindcă n-ai fost o mamă responsabilă. Numai eu știu cât de dificil e să lupți cu groaza că nu-ți vei mai vedea fiica niciodată.

Sive Sullivan e o femeie împlinită din toate punctele de vedere. Are o casă frumoasă în Dublin, un soț devotat și iubitor, trei copii sănătoși și frumoși și o carieră de jurnalistă destul de înfloritoare, toate fiind încununate de faptul că e o mamă minunată, care ar face orice doar ca să-și știe cele două fetițe – cea mare, de șase ani, și cea mică, de doi ani –, și pe băiețelul de câteva luni în siguranță. Dar chiar și celor mai bune și responsabile mame li se întâmplă uneori lucruri îngrozitoare ce scot la lumină secrete și minciuni oribile. Ceea ce începe ca o excursie liniștită la Londra, organizată cu prilejul întâlnirii anuale pe care Aaron o are cu foștii săi colegi din studenție, se transformă într-un adevărat coșmar pentru familia Sullivan. Străduindu-se să manevreze căruciorul prin aglomerația matinală de pe peronul unei stații de metrou, Sive este despărțită de fiicele ei, care înaintează spre ușile deschise ale garniturii staționate pe șine. Femeia le roagă s-o aștepte, însă cuvintele ei se pierd în cacofonia de voci ce o înconjoară. Într-o clipă de neatenție, fetele urcă, ușile se închid, iar trenul se pune în mișcare, lăsând-o pe Sive în urmă. Cuprinsă de panică, femeia apucă totuși să le strige să coboare la următoarea stație. Personalul metroului este alertat, însă, când Sive ajunge la următoarea oprire, are parte de un șoc – acolo o așteaptă doar Bea, fiica cea mică, Faye fiind de negăsit. Nimeni nu știe nimic, angajații nu-i sunt de niciun folos, călătorii își văd de drum, nepăsători la disperarea mamei, Bea e prea mică pentru a le spune ce s-a întâmplat, iar poliția face  speculații peste speculații, neștiind dacă Faye a fost răpită sau doar s-a pierdut pe undeva. Concluzia, nimeni n-a văzut nimic... Însă dispariția ei nu e deloc întâmplătoare... Cineva nu-și dorește ca misterul să fie elucidat, oricât de multă suferință le-ar pricinui soților Sullivan.

Andrea Mara scrie o poveste tulburătoare, un thriller plin de suspans, cu scene tensionate și personaje complexe care excelează în arta prefăcătoriei. Romanul este structurat pe două planuri, evenimentele ce preced dispariția lui Faye – întâlnirile cu prietenii lui Aaron, amintirile depănate din studenție și frânturi din viața de familie a lui Sive – și întâmplările ulterioare dispariției – investigația poliției, interviurile, căutările neobosite și zbuciumul interior al părinților care ar da orice să-și găsească copilul teafăr. Cu toate că ritmul narațiunii este alert, există și câteva momente de respiro în care accentul se mută pe dimensiunea psihologică a personajelor, ce sunt reduse la o formă arhetipală, simple chipuri lipsite de esență, actori în propria lor existență.

Scott – un bărbat arogant, care a renunțat la meseria de avocat pentru a duce o viață tihnită, scăldată în bani, mereu dispus să-și bată joc de cei din jur și să se ia la întrecere cu oricine îi subapreciază calitățile; Dave – un polițist ratat, care nu pare să aibă viață personală, timid și cu capul pe umeri; Maggie – mereu punctuală, vocea rațională a grupului, blândă și organizată; și Nita – diva grupului, mereu aranjată, liberă de orice obligație și mereu pusă pe distracție – ei sunt prietenii lui Aaron, la rândul lui, un avocat de succes, puțin egocentric, dar fidel și afectuos față de familia sa. Cei cinci sunt foarte diferiți, însă sunt legați de rămășițele unui trecut comun și de amintirea accidentului tragic în care fosta logodnică a lui Aaron și-a pierdut viața, care revin să le tulbure prezentul. Toți, cu excepția lui Sive – care, deși e protagonista romanului, este distribuită adesea în rolul outsiderului, nefiind cu adevărat inclusă în grupul omogen din care face parte soțul ei – au ceva de ascuns, iar din momentul în care Faye dispare, minciunile se desfac aidoma unor cuburi LEGO prost îmbinate, dând la iveală ranchiuna și setea de răzbunare ce zace în spatele unei tovărășii de ani de zile.

Pe jumătate thriller psihologic, pe jumătate drama unei familii care și-a pierdut un copil, „Nimeni n-a văzut nimic” e o lectură lejeră, rapidă și captivantă. În pofida faptului că Andrea Mara adoptă un scenariu clișeic, mi-a plăcut cum a construit intriga, în așa fel încât amănuntele, care la prima vedere par să încarce textul, să-l conducă pe cititor cu pași mici spre finalul șocant, care, sinceră să fiu, mi-a dat complet așteptările peste cap.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul Andreei Mara:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Fata Cu Cartea

Citește-mi-l 

Literatura pe tocuri

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 76 - Mămici mincinoase de Katherine Faulkner (CRIME CLUB)

Titlu: Mămici mincinoase 

Autor: Katherine Faulkner  

Editura: LEDA BAZAAR

Titlu original: The Other Mothers (2023)

Traducere de Laura Ciobanu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 464

Media pe Goodreads: 3,84 (din 26.940 note)

 

            Să fii mamă e un job cu normă întreagă, în care trebuie să-ți investești toată atenția, afecțiunea și energia, în așa fel încât copilul tău să nu ducă lipsă de nimic și să nu simtă cât ți-e de greu uneori, mai ales atunci când refuză vehement să se desprindă de tine, agățându-se de gâtul tău ca de un colac de salvare. În aceste momente dificile, trebuie să reziști, să nu te lași influențată de lacrimile de crocodil și de zbieretele sfâșietoare, fiindcă tu știi ce e cel mai bine pentru puiul tău care abia începe să descifreze lumea. Te gândești în fiecare clipă la dezvoltarea lui și încerci să-i găsești prieteni, băieței și fetițe de vârsta lui, cu care să se joace, și așa te împrietenești și tu cu mămicile lor. Ești atât de fascinată de viața lor perfectă, de hainele elegante și de casele splendide, încât, în scurt timp, lucrurile devin mai mult despre tine, decât despre copilul tău. Aștepți cu nerăbdare ieșirile la cafea, îți depășești bugetul cumpărându-ți haine noi și te străduiești să-ți schimbi viața ca să te potrivești în lumea lor extravagantă. Dar curiozitatea e prea mare, și, într-o zi, te apuci să sapi adânc în trecutul noilor tale prietene, descoperind secrete ce ar fi trebuit să rămână pe veci îngropate, iar asta te pune într-un mare pericol. E prea târziu să dai înapoi, e prea riscant să mergi înainte, iar dacă stai pe loc, rămâi captivă între ciocan și nicovală. E imperios necesar să iei o decizie... Ori mergi până la capăt și dai în vileag tot ce ai descoperit, sperând că familia ta nu va avea de suferit, ori păstrezi tăcerea și devii una de-a lor, așa cum ți-ai dorit întotdeauna. Ești pregătită să faci parte din grupul mămicilor mincinoase?

Romanul lui Katherine Faulkner poate fi rezumat printr-o ecuație matematică, care ar suna cam așa: Tash, mamă devotată și iubitoare, care jonglează cu activitățile cotidiene, îngrijirea fiului său de nici doi ani și lansarea carierei de jurnalist independent + un grup de joacă exclusivist și costisitor + celelalte mămici, un trio de femei stilate și bogate, care se laudă cu locuințele luxoase, vizitele frecvente la SPA și orele în șir petrecute la cumpărături sau prin cine știe ce restaurante extravagante + o dădacă moartă în circumstanțe suspecte = o mulțime de probleme pentru cea care se apucă să descâlcească ițele unui caz plin de neconcordanțe.

Tash e captivă într-un carusel de complicații și dezamăgiri. Și-a pierdut locul de muncă; teancul de facturi devine tot mai mare; banii pe care îi primește pentru articolele pe care le vinde diverselor publicații, la care se adaugă și salariul de medic al soțului ei, sunt insuficienți pentru nevoile familiei; apartamentul în care locuiesc e prea mic și prea vechi, iar diminețile ei sunt acompaniate de plânsete și împotriviri zgomotoase din partea lui Finn, băiețelul său, care nu vrea să fie lăsat la grupul de joacă. Chinuindu-se să-l desprindă pe copil de gâtul ei, într-o zi e abordată de Laura, mama lui Oscar, propunându-i ca băieții să petreacă mai mult timp împreună ca să se împrietenească. Din acest moment, viața lui Tash se schimbă, fiind inclusă în grupul select al Laurei, din care mai fac parte Nicole și Clare. Prietenia lor pare înfloritoare, protagonista noastră dorindu-și din ce în ce mai tare să aibă viața lor perfectă doar în aparență. Dar fiindcă asta nu e posibil momentan, nu fără a face anumite sacrificii, cum ar fi să vândă colecția neprețuită de fotografii a tatălui său ca să facă rost de banii necesari pentru a-și cumpăra o casă frumoasă și mare, Tash e forțată de împrejurări să caute un subiect bombă cu care să rupă gura târgului și să devină o jurnalistă cunoscută. Din păcate, cade, firește, în sens metaforic, într-o groapă cu șerpi veninoși, alegând să investigheze moartea Sophiei Blake, fosta dădacă a lui Clare. Pe lângă faptul că îi place să facă parte din grupul lor și să experimenteze tot felul de lucruri pe care în mod obișnuit nu și le-ar permite, Tash încearcă să le tragă de limbă, doar, doar o descoperi ce i s-a întâmplat tinerei al cărei deces nu pare nicidecum un accident. Punând lucrurile cap la cap, ea își dă seama că toți o mint, că toți au ceva de ascuns, ajungând să creadă că și soțul ei e implicat cumva în povestea asta. Iar atunci când o a doua dădacă este găsită fără suflare în propria casă, ancheta desfășurată de Tash se complică de o mie de ori mai tare.

Mai mult decât un thriller, „Mămici mincinoase” e un roman social, cu o puternică tentă psihologică, care plasează în centrul său slăbiciunile umane și cum pot fi acestea exploatate în favoarea câștigului individual. Intriga se construiește pe ciocnirea dintre două lumi diferite, cea a lui Tash, ce gravitează în jurul muncii și rezolvării problemelor financiare, și cea a prietenelor sale, construită în jurul banilor și timpului pierdut pentru păstrarea măștilor bine șlefuite. Altfel spus, universul protagonistei, chiar dacă mai sărac, e mult mai plin de căldură și dragoste decât lumea celorlalte mame, care e rece și distantă. Prin faptul că Tash vrea să elucideze cazul pe care chiar și poliția l-a abandonat, excluzând cu desăvârșire posibilitatea unei crime, declanșează în celelalte personaje o serie de mecanisme de apărare ce vor deveni o amenințare serioasă pentru ea. Dimensiunea psihologică a poveștii este subliniată și de existența capitolelor prezentate din perspectiva Sophiei, acestea aducând în prim plan anumite subiecte considerate tabu și la ora actuală, precum depresia postnatală, aversiunea față de propriul copil, creșterea copiilor fără un model patern și ceea ce înseamnă să fii mamă. Bineînțeles, toate aceste teme sunt inserate discret în cadrul evenimentelor tensionate, devenind și ele un instrument al manipulării în mâinile păpușarului potrivit.

Aș fi tentată să spun că stilul lui Katherine Faulkner seamănă destul de mult cu cel al lui Zoje Stage, ambele autoare țesând thrillere complexe din situații banale și întâmplări verosimile, pe care, firește, le condimentează cu puțină exagerare. Însă diferența majoră e că Stage se concentrează pe relații la nivel micro, între mamă și fiică, în timp ce Faulkner analizează legăturile la nivel macro, orientându-se spre personaje cu statute sociale și valori etice diferite. Scriitura ei e dirijată de hazard, în ciuda faptului că evenimentele sunt organizate și coerente. Răsturnările de situație, pendularea între prezent și trecut și finalul intens m-au ajutat să trec peste pasajele statice și repetitive, lăsându-mă, per total, cu o impresie bună. Eu i-am acordat, fără să stau pe gânduri, patru steluțe pe Goodreads și aștept cu interes următorul sau (de ce nu) Greenwich Park, primul ei roman.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Katherine Faulkner:

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi

Fata Cu Cartea

Citește-mi-l

Analogii, Antologii 

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 75 - Nu mă uita de Julie Soto

Titlu: Nu mă uita 

Autor: Julie Soto

Editura: LEDA BAZAAR

Titlu original: Forget Me Not (2023)

Traducere de Roxana Dragne

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 3,99 (din 54.397 note)

 

            Organizarea unei nunți n-a fost nicicând ușoară... De la aranjamentele florale ce vor împodobi mesele invitaților și locația atent aleasă, până la rochia albă, diafană, și costumul elegant comandate de peste hotare; de la trupa și muzica ce va răsuna toată noaptea în difuzoare, până la tortul cu trei etaje bogat decorat și Candy Barul multicolor, parcă desprins dintr-un basm; de la șampania fină, spumoasă, ce curge neîncetat, până la caleașca elegantă, covorul roșu și arcada de baloane în formă de inimă ce constituie atracția principală pentru domnișoarele de onoare care vor să umple Instagramul cu poze splendide, toate necesită o pregătire minuțioasă, un ochi antrenat și două mâini pricepute care să știe cu precizie unde să așeze fiecare element, în așa fel încât evenimentul să fie de neuitat pentru miri și invitații lor. E nevoie de cineva care să se dedice trup și suflet, să știe să asculte și să țină cont de dorințele fiecărei mirese, să creeze o experiență inedită chiar și cu un buget redus. Altfel spus, e nevoie de o persoană talentată, pasionată de fericirea altora, cu multă imaginație, deschisă spre noi orizonturi, visătoare, dar pragmatică, care, indiferent de obstacole, găsește imediat o soluție, salvând situația ca un supererou.

            Ama e o femeie frumoasă, carismatică și foarte talentată, o eroină pentru cuplurile care au ales-o să se ocupe de organizarea celei mai importante zile din viața lor, însă cariera sa se află în pericol. Înainte să-și deschidă propria firmă de organizat nunți, ea a lucrat pentru Whitney, o scorpie înțepată și afurisită, care are aroganța să se creadă cea mai bună organizatoare de evenimente din oraș, când, de fapt, renumele său a fost construit pe spatele angajaților care au dat tot ce aveau mai bun, fără să fie vreodată îndeajuns. În afară de contactele pe care și le-a făcut, protagonista noastră nu s-a ales cu mare lucru din colaborarea cu Whitney, dimpotrivă, a avut doar de pierdut. Mai exact, și-a pierdut încrederea în sine și-n ideile sale, fiind sfâșiată între dorința de a se implica cât mai mult și profesionalismul ce îi cere să trateze totul cu răceală, adică să nu depășească linia invizibilă dintre angajator și angajat. Acum, când are propria afacere, poate face lucrurile așa cum vrea, dar dubiile nu-i dau pace, în ciuda faptului că miresele care colaborează cu ea o încurajează în acest sens.

Viața ei se schimbă la 180 de grade în momentul în care este contactată de Hazel Renee, o influenceriță arhicunoscută, și Jackie, iubita ei, pentru a le organiza ceremonia de nuntă. Asta ar fi un pas uriaș pentru Ama, însă oportunitatea vine cu unele sacrificii. Protagonista noastră trebuie să lucreze cu Elliot, fostul ei iubit, cel care a moștenit florăria Blooming de la tatăl său. Ama și Elliot nu și-au mai vorbit de doi ani, după ce relația lor s-a încheiat brusc, dar acum sunt nevoiți să treacă peste orice s-o fi întâmplat în trecut ca să-și propulseze amândoi carierele și să ajungă cunoscuți.

Julie Soto ne pune pe tavă un romance complex, pe cât de fierbinte, pe atât de problematic, pe cât de pasional, pe atât de rece, în care scenele nebune de sex nu constituie centrul universului, acesta fiind rezervat luptelor interioare devastatoare, deconstruirii convingerilor solide, ce ajung să destrame o relație plină de culoare. Romanul e structurat pe două planuri, trecut – unde aflăm cum s-au cunoscut protagoniștii noștri și suntem martorii unei povești intense de dragoste – și prezent – unde asistăm la reînnodarea relației dintre cei doi, dar mai ales la depășirea barierelor, spargerea zidurilor de apărare ridicate cu multă grijă în jurul fiecărei inimi și la vindecarea sufletelor pierdute în uraganul de senzații și gânduri contradictorii. Amândoi au ceva de învățat, în primul rând despre ei înșiși, apoi unul despre celălalt, în așa fel încât istoria să nu se mai repete. În pofida faptului că Ama e pasionată de nunți, ea nu crede în căsătorie, în ceea ce înseamnă și implică o căsnicie, din cauză că modelul pe care l-a avut – mama ei, o ființă nestatornică, care își schimbă soții mai des decât șosetele – nu a fost unul prea bun. Teama că va sfârși la fel ca mama ei o macină și o împinge să facă greșeli ireparabile. Însă ea are cheia propriului său destin, tot ce trebuie să facă e să accepte că nu e mama ei și că poate fi fericită alături de cel pe care-l iubește.

Spre deosebire de alte romane de dragoste citite, în care femeia este obiectul seducției, bărbatul fiind întotdeauna cuceritorul, în acest caz, fără ca autoarea să facă apel la un feminism excesiv, Ama primește rolul agentului activ, ea fiind de fapt cea care poartă pantalonii în poveste, în timp ce Elliot devine elementul pasiv, fiind cel cucerit. Ea preia frâiele relației de la bun început, reușind cu energia sa nesecată și zâmbetul strălucitor să umple de culoare lumea pictată în alb și negru a morocănosului Elliot. Însă greșeala pe care tânăra o face distruge tot ce a construit, fiind nevoită să o ia de la capăt, motiv pentru care reîntâlnirea lor poate fi considerată o primă întâlnire. Nu contează că-și cunosc trupurile și inimile, ei trebuie s-o ia de la început, înlăturând ruinele trecutului.

„Nu mă uita” poate fi inclusă pe lista cărților pe care, dacă le începi, nu le vei mai lăsa din mână până ce nu ajungi la ultima pagină. Cu un stil lejer, întâmplări peste întâmplări, personaje bine construite, emoții cât cuprinde, scene amuzante, toate soiurile posibile de gogoși, flori exotice   și probleme etice îndelung dezbătute, romanul Juliei Soto e cu siguranță o lectură de patru stele, perfectă pentru orice anotimp.

COMANDĂ CARTEA