ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Dispăruții. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dispăruții. Afișați toate postările

marți, 19 octombrie 2021

Recenziile lui Gică 52 - Dispăruții de Dirk Kurbjuweit


Titlu: Dispăruții 

Autor: Dirk Kurbjuweit 

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: Haarmann (2020)

Traducere de Andreea Odoviciuc

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 392

Media pe Goodreads: 3,41 (din 102 note)

 

            „Dispăruţii” e un roman extrem de incitant, dar şi o lecţie fascinantă despre adevăratele minţi criminale din Germania interbelică. Preluând un context social şi politic real, Dirk Kurbjuweit realizează o operă ficţională în care ne aminteşte despre unul dintre cei mai terifianţi ucigaşi ai anilor '20, şi anume Fritz Haarmann, cunoscut drept „Măcelarul din Hanovra” sau „Vampirul Hanovrei”. Cu toate că volumul este construit pe baza unor articole din ziare şi texte documentare, el poate fi încadrat foarte uşor în sfera thrillerului istoric, având ca protagonist un detectiv specific literaturii Noir. Pe lângă asta, antagonistul este înfăţişat ca un personaj aproape demonic, iar momentele de oroare şi scenele groteşti creează o atmosferă pe cât de morbidă, pe atât de tulburătoare.

            Suntem în Hanovra anului 1923. Germania încă încearcă să-şi revină după Primul Război Mondial, iar Hitler se află în închisoare, condamnat în urma puciului de la München. Societatea este sfâşiată între vechea monarhie şi noua democraţie, un sistem pe care încearcă încă să-l înţeleagă. Cu alte cuvinte, ne aflăm într-o lume în colaps – unii indivizi acomodându-se la noua ordine, iar alţii sperând la un viitor mai bun în spaţiul sovietic sau, de ce nu, chiar în America. În acest context deloc favorabil pentru justiţie, un poliţist încearcă să dea de urma unui criminal nemaiîntâlnit, un individ care are o pasiune nebună pentru adolescenţi. Tinerii dispar unul câte unul, numărul creşte cu fiecare familie îndoliată ce vine să reclame dispariţia propriului fiu, iar coşmarul pare că nu are de gând să se termine prea curând. Însă Robert Lahnstein ştie că, într-un univers încă bântuit de ororile războiului, doar el poate face dreptate pentru cei plecaţi şi pentru cei rămaşi să-i deplângă.

            Protagonistul volumului nu este nici pe departe detectivul abil şi plin de zel pe care îl ştim din alte romane de gen. El se confruntă atât cu nişte oameni care nu vor să intre în belele, spunând ceva greşit, cât şi cu restul sistemului justiţiar, care pare să-i pună beţe-n roate, cu scopul de a-l face să renunţe la anchetă. Deşi e luat în râs şi respins, Lahnstein face tot posibilul să-l aducă pe suspectul său de cealaltă parte a gratiilor, chiar dacă reputaţia lui are de suferit cu fiecare presupunere pe care o face. Bântuit de fantoma războiului şi de amintirea celor dragi, el îşi vede misiunea ca pe un mod de a îndrepta ceva într-o societate decăzută, mizeră şi coruptă. Cursivitatea prezentului este întreruptă de fragmente din trecut, secvenţe prin care e redată fragilitatea şi empatia personajului.

            Ar fi complet greşit să considerăm că Dirk Kurbjuweit a dorit să se adapteze la corectitudinea politică din zilele noastre, alegând să vorbească despre homosexuali sau, aşa cum apar şi în carte, despre cei născuţi pe 17.5. Având în vedere faptul că autorul utilizează un fundal istoric real, e normal să se raporteze la evenimente şi manifestări culturale şi sexuale ce au avut loc la acel moment. În acest sens, textul poate fi perceput şi ca un pseudo-documentar al unei perioade în care indivizii nu erau nevoiţi să-şi ascundă cu totul afinităţile, pentru a nu fi condamnaţi la închisoare sau la moarte, aşa cum ştim bine că a urmat. Deşi exista o ură subînţeleasă la adresa acestora, cu toţii erau conştienţi de prezenţa lor şi treceau cu vederea aproape orice zvon sau aproape orice apariţie a celor consideraţi diferiţi.

            Aşa cum spuneam la început, cartea are toate elementele unui thriller istoric. Totuşi, există o mică problemă pe care nu avem cum s-o trecem cu vederea. În română titlul nu dezvăluie nimic, însă originalul „Haarmann” ne informează direct cine este personajul negativ din poveste. Dacă ai citit înainte descrierea, deja ştii că lecturezi un text despre un criminal real. Ei bine, din cauza acestui fapt, finalul e complet descoperit. Însă, cu toate că eşti conştient de sfârşitul cărţii, merită să parcurgi naraţiunea şi să te bucuri de intriga foarte bine construită şi de răsturnările de situaţie ce îi tot dau lui Lahnstein investigaţiile peste cap.

            Pe de o parte, documentar istoric despre un ucigaş celebru, nebun, pe de alta, un roman de suspans foarte alert şi plin de scene macabre – „Dispăruţii” este o carte ce pendulează între adevăr şi ficţiune, evocând, dintr-o perspectivă contemporană, atmosfera din Germania anilor '20. Sunt sigur că mulţi dintre noi nu ştiam despre Fritz Haarmann, dar, cu siguranţă, povestea lui Dirk Kurbjuweit ne-a dat o lecţie de istorie importantă şi ne-a arătat că, înainte ca monştrii politici să-şi arate ghearele, existau şi alte bestii, pe care timpul aproape că le-a trecut cu vederea.


COMANDĂ CARTEA