Titlu:
Cartea accidentelor
Autor: Chuck
Wendig
Editura:
LITERA
Titlu original:
The Book of Accidents (2021)
Traducere
de Dana-Ligia Ilin
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 640
Media pe
Goodreads: 3,75 (din 21.089 note)
Pentru că am fost provocat ieri de colegul meu, Andrei
Cioată (https://falled.blogspot.com/), în lanțul de provocări deschis
alaltăieri de prietena noastră, Cristina Lazăr (https://carti.blog/), a venit
rândul meu să scriu despre „Cartea accidentelor”, de Chuck Wendig. Sincer vă
spun că habar nu am cu ce să încep... Oare să vorbesc despre aspectele care fac
din romanul de față un horror veritabil? Despre complexitatea narațiunii și
miza cosmică pusă în joc? Sau să procedez ca de-obicei și s-o iau cu începutul,
poate cu prologul sau cu primele capitole? Dar întrebarea e cu care prolog,
pentru că, surpriză, avem două. Și încă de-aici ne dăm seama că nu avem de-a
face cu un amator sau cu un autor lipsit de inspirație, ci cu un maestru al scrierii,
capabil să construiască o lume nouă și s-o arunce apoi în haos, extrăgând, aidoma
unui ceasornicar, piesele din care ar putea fi reasamblată. Dar hai să vedem
mai întâi cine, când, unde și de ce...
Edmund Walker Reese are un singur regret, că a fost prins în timp ce încerca
să-și execute cea de-a cincea victimă. Abia a cincea... când el plănuia, de
fapt, să ajungă la 99... Dar asta e, nemernicii l-au închis, și acum urmează să
fie prăjit pe scaunul electric. Are un singur prieten, „dar diavolul nu-i
aici”, și e pregătit să dea piept cu moartea, fiindcă numerele i-au arătat că
ăsta nu-i, la urma urmelor, sfârșitul. Publicul s-a adunat, cei doi gardieni
l-au așezat „confortabil” pe scaun, au pornit curentul, și Edmund a trecut,
călărind trăsnetul, DINCOLO.
Făcând un salt în
viitor, adică în prezent, ne trezim în biroul unui avocat, unde Nate Graves află
că, în schimbul unui dolar, dorință lăsată de tatăl lui în testament, poate
achiziționa casa în care a copilărit. Copleșit de amintirile în care el și mama
sa erau snopiți în bătaie și urându-și din tot sufletul tatăl, protagonistul
refuză, inițial, propunerea, dorindu-și să stea departe de infern, chiar dacă
monstrul și-a dat de curând duhul. Dar pentru că Maddie, soția și sculptorița
familiei, are nevoie de un loc liniștit în care să-și dea frâu liber
imaginației, și fiindcă fiul lor, Oliver, are probleme la școală, empatia lui
excesivă nefiind înțeleasă nici de colegi, nici de cadrele specializate, Nate hotărăște
în cele din urmă să se mute cu familia în Pennsylvania, în locuința
coșmarurilor ce i-au marcat primii ani de existență. Dar nu trece mult timp până
când încep să se petreacă lucruri stranii, o siluetă fantomatică pare să bântuie
prin vechea casă și prin tunelurile din apropiere, iar viețuitoarele încep să
se comporte ciudat, de parcă ar fi conștiente că răul umblă nestingherit
printre ele.
Sună bine, așa-i? Vă spun eu că e
excepțională, o lectură de care ai parte o dată la câțiva ani, o carte pe care
nu doar că vrei s-o recomanzi prietenilor, ci ajungi să-ți dorești să-i obligi
s-o citească. Și acum hai să vedem împreună trei motive pentru care merită s-o treceți
urgent pe TBR.
Pentru început, e un
roman Horror, și cu asta cred c-am spus tot. Nu, nu e Fantasy etichetat ca
Horror, nici Romance, precum „Mexican Gotic”, nici măcar Thriller, știu că
uneori granițele sunt aproape invizibile, dar nu e cazul și aici. Este exact ce
trebuie, o capodoperă a literaturii de groază, plină de episoade întunecate și
terifiante în care simți cum sângele ți-o ia la galop. Avem parte de scene înfricoșătoare
la fiecare capitol sau o dată la două capitole, și chiar dacă poate părea prea
mult, ajungi să-ți dorești și mai mult, pentru că e o groază care se
construiește cu pași mici, îndreptată spre un final exploziv. În al doilea
rând, avem niște personaje, la prima vedere, simple, dar care își expun
complexitatea pe parcurs. Nate nu e doar o victimă a abuzurilor propriului
tată, ci și un „răzvrătit” care a înțeles că violența e doar o consecință a slăbiciunilor.
El e tatăl model, cel care-și iubește familia mai presus de orice, pregătit să
treacă chiar prin infern pentru ei. La rândul ei, Maddie nu e o femeie
conservatoare, nu stă doar în bucătărie, iar printre activitățile ei se numără bătutul de cuie, reparatul
țevilor și sculptatul cu drujba în lemn. E o artistă în adevăratul sens al
cuvântului, iar dacă arunci o privire la creațiile sale, vei avea impresia că
sunt pline de viață. Iar Oliver, micul nostru neînțeles, poate să simtă, în mod
inexplicabil, toată suferința celorlalți, și chiar dacă se declară împotriva
violenței, e gata să sară oricând la bătaie, atât timp cât prietenii lui scapă
nevătămați. E curajos, se sacrifică pentru alții și se simte bine în preajma
celor ca el, chiar dacă noul lui amic, Jake, e puțin ciudat și are o pasiune
bolnavă pentru magia neagră.
Și vin în concluzie și cu ultimul
argument (profesorii mi-ar sări în cap pentru asta), Chuck Wendig e un autor
cult, care știe cu ce se mănâncă Horror-ul. De asta, unele scene trimit (direct
sau indirect) la operele altor autori de gen. Prologul cu scaunul electric este
evident o trimitere la „Culoarul morții”, al lui Stephen King, ba unele episoade,
mai târzii, par să aducă a „Shining”. Maddie și Oliver m-au dus cu gândul la
cei doi protagoniști din „Prieten imaginar”, capodopera lui Stephen Chbosky,
unde avem de-a face cu o altă miză cosmică, aceeași luptă de proporții între
bine și rău. Iar construcția lui Edmund Walker Reese mi-a amintit de Charles
Manx, anti-eroul din „NOS4A2”, al lui Joe Hill, care, la fel ca antagonistul
de-aici, avea un plan măreț cu copiii pe care-I făcea să dispară. Gata, gata,
mă opresc aici, am spus mai mult decât trebuia, și pentru că recenzia face
parte dintr-un Blog Tour, îi dau penița Ancăi Adriana Rucăreanu (https://ancasicartile.ro/),
pe care o provoc, la rândul meu, să scrie despre „Cartea accidentelor”.
Tu pe cine provoci să citească „Cartea
accidentelor”?
