Titlu:
Băieții lui Anansi
Serie:
Zei americani #2
Autor:
Neil Gaiman
Editura:
Paladin
Titlu
original: Anansi Boys (2005)
Traducere
de Liviu Radu
Anul
apariției: 2020
Număr
pagini: 392
Media pe Goodreads: 4,02 (din 204.646 note)
PREMIILE BRITISH FANTASY, LOCUS ȘI MYTHOPOEIC FANTASY
De curând, am terminat una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în acest an. Este vorba despre „Băieții lui Anansi”, un roman Fantasy – așa cum numai un autor excepțional ca Neil Gaiman ar fi putut scrie – o poveste care are tot ce ți-ai putea dori: suspans,ü umor,ü substrat biblic și mitologic,ü anchetă detectivistică,ü supranatural,ü poveste de dragoste,ü psihologie,ü personaje ciudate și intrigante,ü veșnica bătălie dintre bine și rău,ü iar lista poate continua. Romanul lui Gaiman ne arată ce se poate întâmpla atunci când legea supremă care guvernează lumea este haosul, adevărul și moralitatea fiind de domeniul trecutului. Dar cât de bine poate rezista un astfel de univers, în care iluzia și minciuna sunt o normalitate, înainte de a fi invadat de forțe malefice ce vor să-l distrugă? Soarta echilibrului dintre bine și rău stă în buna înțelegere dintre doi frați, două personalități incompatibile care trebuie să se accepte una pe alta, pentru a putea lucra împreună.
„Băieții lui Anansi” este considerat ca fiind
continuarea romanului „Zei americani”, însă volumul de față este de sine stătător,
singura legătură fiind prezența zeului Anansi și a altor personaje episodice.
Neil Gaiman se dovedește, ca de fiecare dată, un excelent manipulator al
lumilor pe care le construiește. Realul este asaltat de ireal, granița dintre
cele două dizolvându-se în fragmente creatoare de haos. Interesant e că
personajele sale nu sunt niște figuri de hârtie plate, ci niște personalități
puternice, uneori duse la extrem, dar care pot fi ușor regăsite și în lumea
reală. Ceea ce face ca aceste caractere să iasă din tipar și să evolueze sunt
situațiile fantastice în care sunt aruncate fără colac de salvare. Dar să le
luăm pe rând...
Charlie Nancy duce o
viață simplă și obișnuită – pe cât de obișnuită poate fi viața atunci când ai
un tată excentric care, pe deasupra, mai e și un zeu din străvechiul panteon
african. Pe lângă problemele cotidiene, un loc de muncă la care nu este
apreciat și stresul pregătirii nunții sale, Charlie trebuie să facă față și
sentimentului acut de rușine pe care îl simte de fiecare dată când se
întâlnește sau vorbește despre tatăl său. Moartea părinților lui scoate la
iveală un secret bine păstrat care îi dă protagonistului nostru întreaga
existență peste cap, și care îl face să-și dea seama că viața pe care o
considera perfectă este, de fapt, un mare rateu.
Acesta este momentul în
care apare Spider, fratele de prezența căruia Charlie nu știa nimic, și, odată cu el, începe adevărata „distracție”.
Spider este un om carismatic, descurcăreț și atrăgător, într-un cuvânt, un
cuceritor fără cusur, așa cum Charlie nu va fi niciodată. El a moștenit de la
tată, zeul Anansi, puterea iluziei și șarmul zeiesc pe care îl folosește să
obțină tot ceea ce vrea. Iar în categoria „tot ceea ce vrea” intră și viața
monotonă a fratelui său. La început, am crezut că Spider își va ajuta fratele
să recâștige respectul de sine și încrederea de care avea mare nevoie, dar,
înaintând cu lectura, mi-am dat seama că tot ceea ce face este pentru
amuzamentul său, țesând o plasă de minciuni din care cu greu va mai ieși. Însă
și cele mai bune înșelăciuni au punctele lor slabe, iar încălcarea regulilor (o
moștenire de familie) va duce la pedeapsă.
Mai mult decât o poveste
fantastică despre zei și vieți furate, „Băieții lui Anansi” este un roman
despre relația complicată dintre tată și fiu, dar și un Bildungsroman. Din
disperarea de a scăpa de Spider, Charlie va face o călătorie în lumea zeilor,
unde va încheia un fel de pact faustic care îi va aduce numai nenorociri. Însă
esențial e că, în urma acestei excursii neprevăzute, protagonistul nostru se va
întoarce un alt om. Nu vă voi spune mai mult de atât, însă ceea ce descoperă
Charlie ne face să ne întrebăm: Cine este adevăratul moștenitor al lui Anansi?
Gaiman așază în centrul
romanului său o divinitate, dintr-o mitologie secundară, despre care nu se cunosc
foarte multe amănunte, dar pe care el o exploatează la maximum. Autorul
inserează câteva istorisiri imaginare, cu o altfel de morală, construind,
astfel, o biografie a zeului Anansi. Însă Anansi împrumută ceva și din imaginea
lui Iisus Hristos pe care îl transformă într-o caricatură. Deși textul este
presărat cu trimiteri la evenimente biblice, precum, vindecările miraculoase
sau împărțirea peștilor și a pâinilor, acestea își pierd seriozitatea, fiind
tratate într-o cheie ironică și umoristică. Autorul vrea, de fapt, să
deconstruiască anumite credințe și mituri, iar apoi să structureze o lume cu
totul nouă în care moartea și viața devin simple jocuri.
Nu pot să închei fără să
amintesc de cele trei bătrâne care îl îndrumă pe Charlie în demersul său de
a-și alunga fratele. Ele pot face trimitere atât la vrăjitoarele din Macbeth,
specialitatea lor fiind ritualurile magice de trecere între două lumi, dar și
cu moirele din mitologia greacă, țesând intrigi și descurcând, în cele din
urmă, ițele poveștii. Restul personajelor le veți descoperi voi. Mi-a plăcut
mult de Spider, chiar dacă, mai bine de jumătate din roman, l-am perceput ca
fiind antagonistul, dar finalul m-a făcut să-mi schimb părerea.
„Băieții lui Anansi”
este unul dintre acele romane care te intrigă și te fascinează, și pe care nu-l
mai poți lăsa din mână. Stilul simplu, acțiunea concentrată și umorul care
condimentează totul fac din această carte o lectură perfectă. Dacă și ție ți-a
plăcut volumul, atunci te așteptăm, cu drag, la Clubul de Carte Paladin, unde
vom putea să schimbăm mai multe păreri.
P. S.
Aveți grijă la păianjeni! Altfel, s-ar putea să vă
treziți cu un frate misterios pe cap, care să ocupe, nepoftit, o cameră din
casa voastră! 😉