Titlu: Trei plicuri
Serie: Agent 10483 (#1)
Autor: Nir Hezroni
Editura: PALADIN
Titlu original: Three Envelopes (2014)
Traducere de Gabriela Tobol și Beatrice Feleagă
Anul apariției: 2025
Număr pagini: 312
Media pe Goodreads: 3,75 (din 272 note)
Trei
plicuri, trei ținte, peste zece mii de cadavre... Și singurul om responsabil
pentru cele trei masacre este agentul 10483, asasinul care nu concepe
posibilitatea să dea greș, provocând, pentru succesul misiunii încredințate,
crime în masă. Recrutat de Organizație, un serviciu secret israelian, 10483 s-a
dovedit până în prezent cel mai potrivit agent pentru supraveghere și
neutralizare. Se pare, însă, că i s-au „ars câteva circuite”, transformându-se
într-o armă letală care nu mai ține cont la fiecare pas de ordine, ucigând și
făcându-se nevăzut. Superiorii au pierdut legătura cu el, oamenii care au
pornit pe urmele sale au dispărut fără urmă. Spionul israelian (fără nume) s-a
camuflat ca un cameleon printre cetățeni, s-a folosit de banii solicitați
pentru a-și crea o nouă identitate și o meserie care să-i permită să se apropie
nedetectat de țintă, a tăiat încă un nume de pe listă și și-a luat tălpășița,
lăsând în urma sa panică și haos. Ei bine, coșmarul s-a sfârșit în 2026, când
10483 s-a sinucis... Sau poate că abia acum, după zece ani, începe...
2016.
Avner, superiorul direct al lui 10483, primește un plic în care se află
jurnalul agentului răposat, în paginile căruia spionul și asasinul și-a
consemnat gândurile și acțiunile, din perioada adolescenței până în clipa
morții. Privind și citind în retrospectivă, Avner, bănuind că omul pe care-l
angajase nu era cu mințile întregi, își confirmă faptul că a luat sub propria
aripă un individ periculos, lipsit de empatie, un bărbat care funcționase ca un
soft cu Inteligență Artificială, incapabil să facă diferența între bine și rău.
Victimele sale colaterale erau percepute ca niște numere necesare care să dea
de cap ecuației per ansamblu, contase doar scopul misiunii, nicidecum
mijloacele. De mic omul nostru se dovedise un psihopat, bănuind că era în
permanență urmărit, verificând de nenumărate ori dacă ușa apartamentului era
închisă și măsurând nivelul lichidelor din frigider, asigurându-se astfel că nu
fusese adăugată otravă. Știuse că era diferit, nu fusese capabil să simtă ceva
pentru celelalte persoane și asistase la discuțiile nocturne ale părinților
săi, care nu-și doriseră încă un copil fiindcă se temuseră să nu sufere de
aceeași afecțiune psihică, catalogat, în lipsa unor consultații specifice,
drept Diferit sau Ciudat.
10483
trebuia să primească un singur plic, însă, din greșeală (sau nu), primise trei.
Și odată ce și-a început vendeta, nimeni nu l-a mai putut opri. Misiunea e
misiune, trebuie executată cu orice preț, chiar și atunci când în drum îți stau
mămici cu copii în cărucioare sau tineri care au ieșit, într-o după-masă
senină, la alergat. Interesant nu e pe
cine ucide, ci cum o face. E sărit de pe fix, dar, pe de altă parte, e un
geniu, planificând detaliu după detaliu, astfel încât să elimine orice posibilă
eroare. E o bombă cu ceas care profită de fiecare secundă pentru a-și amplifica
încărcătura, e străinul care te privește în timp ce flăcările te cuprind,
instalatorul care așteaptă ca tavanul să se prăbușească peste tine. E cel mai
întunecat coșmar, cu legitimație de electrician, dubă cu logo și site-uri care să-i confirme, oficial,
ocupația. Nu are limite, nu percepe opțiunea ca victima ar putea să-i scape
printre degete, acționează ca un robot, analizând constant datele, ca o
mașinărie programată, ca un instrument lipsit de voință, o unealtă care, în
cele din urmă, își ia în mâini propriul destin.
Vă
spun de pe-acum că nu ați mai citit așa ceva... Stilul scriiturii e aparte, personajul
principal iese din orice tipare, jonglând între cine vor ceilalți să fie și
cine este dincolo de aparențe și instrucțiuni. Partea bună... avem acțiune
aproape nonstop. Partea mai puțin bună... cartea face parte dintr-o dilogie, și
din cauza asta simți că povestea se sfârșește exact atunci când lucrurile scapă
cu adevărat de sub control. E ca serialele de pe Netflix pe care serviciul de
streaming sau producătorii au ales să-l scindeze, cu nesuferita pauză de
regoare. Prin urmare și din păcate, nu avem încă acces, în limba română, la al
doilea volum, chestiune pe care Editura Paladin sper s-o rezolve cât mai curând.
La prima vedere, pare că pătrundem într-o poveste lineară, fără surprize, însă
abia spre sfârșit realizăm că nu suntem decât niște cititori naivi care au
căzut într-o capcană banală. Abia acum acțiunea escaladează, iar sfârșitul ne
dă de înțeles nu tocmai subtil că nu suntem pregătiți pentru ce urmează. 10483
a fost arma din mâinile lor, însă acum s-a întors, ca un Terminator, împotriva
celor care l-au configurat, pregătit pentru grandiosul foc de artificii ce
urmează să arunce Organizația în aer.
Un proiect:
