Se afișează postările cu eticheta Thriller. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Thriller. Afișați toate postările

miercuri, 25 ianuarie 2023

Recenziile lui Gică 104 - Toți cei din familia mea au ucis pe cineva de Benjamin Stevenson (CRIME CLUB #2)


Titlu: Toți cei din familia mea au ucis pe cineva  

Serie: Ernest Cunningham #1 

Autor: Benjamin Stevenson

Editura: TREI

Titlu original: Everyone in My Family Has Killed Someone (2022)

Traducere de Mihaela Apetrei

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 480

Media pe Goodreads: 3,94 (din 7.270 note)

 

            Conform lui Ronald Knox, membru în cadrul Clubului Detectivistic din 1930, din care mai făceau parte și Agatha Christie, G.K. Chesterton și Dorothy L Sayers, există câteva reguli (porunci) de care trebuie să ții cont atunci când vrei să scrii un roman polițist. În primul rând, „crima nu trebuie să fie comisă de protagonistul însuși”, așa cum a procedat Agatha Christie în „Asasinarea lui Roger Ackroyd” sau Edgar Wallace în „Misterul cercului purpuriu”. Pe urmă, „toate însușirile supranaturale și inexplicabile sunt ex­cluse de la sine”, prin urmare nu au ce căuta aici „Câinele din Baskerville”, al lui Arthur Conan Doyle, sau „Fantoma de la operă”, a lui Gaston Leroux. De asemenea, „criminalul trebuie să fie un personaj menționat încă din prima parte a poveștii”, nu e necesar să existe mai mult de o cameră secretă sau o trapă în roman, este interzisă utilizarea unor otrăvuri inventate și, cel mai important, detectivul trebuie să joace cinstit, împărtășindu-și toate gândurile și deducțiile celui ce se află dincolo de paginile cărții.

            Toți cei din familia lui Ernest Cunningham au ucis pe cineva, cu toții, chiar și el a făcut-o. Își aduce aminte că într-o noapte, undeva în jurul orei 04:00, a primit un apel de la Michael, fratele său, care intrase într-o încurcătură și avea nevoie disperată de ajutor. După câteva minute, mașina acestuia și-a făcut apariția pe alee, dar înăuntru mai era încă cineva, un individ cu cagulă, ce părea mort de-a binelea. După ce au ajuns în pădure, într-un luminiș plin de pânzele păianjenilor migratori, cei doi s-au pus pe săpat. Însă cel pe care-l credeau decedat a început să dea semne de viață. Iar atunci Michael s-a apropiat de el, și totul s-a terminat în câteva secunde. Acum, după trei ani, Michael urmează să iasă din închisoare și să participe la reuniunea de familie, organizată într-un refugiu montan, locul perfect în care să-și pună la cale răzbunarea pe fratele care l-a trădat. Mai ales că la mijloc sunt și 267.000 de dolari, bani ce erau în mașina lui în acea fatidică noapte.

            Cu toții am mai citit romane polițiste și știm la ce să ne așteptăm de la o astfel de scriere. Un detectiv, adesea protagonistul volumului, un ucigaș, ce bineînțeles că va fi descoperit, o serie de crime și indicii ce-i leagă pe cei doi și un final al confruntării, în care adevărul va ieși la suprafață. Ei bine, în cazul de față pornim de la ideea că toți sunt ucigași. Atunci unde e investigatorul? Ce sens mai au crimele? Care dintre ei ar trebui să cadă în rolul antagonistului? E mai simplu decât pare, toți sunt ucigași, dar numai unul e criminalul. Ernest e cel care face pe detectivul după ce, în refugiul montan, este descoperit un cadavru, un om care, în ciuda zăpezii din jur, pare să fi murit într-un incendiu. Firul polițist, deși întortocheat, este destul de vizibil, iar misiunea noastră e să dăm la o parte artificiile textuale, ca să putem observa intriga principală de dedesubt.

            Deopotrivă narator și personaj principal, Ernest se dezice de toate clișeele ficțiunii detectivistice, indicându-ne încă din prolog la ce pagină se va petrece fiecare crimă, asta dacă nu suntem aici pentru a-i asculta povestea, ci doar pentru momentele macabre și grotești, care se lasă de-obicei cu sânge și trupuri lipsite de viață. Iar în cazul în care am uitat numărul, el este acolo ca să ne reamintească că peste trei sau cinci pagini urmează să fie descoperit încă un cadavru. Altfel spus, Ernest răstoarnă complet ecuația clasică, și astfel, după cum ne repetă nu de puține ori, telefoanele nu se vor descărca, ca în alte povești de genul, iar ei nu vor rămâne înzăpeziți pe vârful muntelui, urmând să fie vânați unul câte unul.

            Să nu faceți greșeala să credeți cumva că familia lui Ernie este alcătuită din psihopați. Nu, nicidecum... El e un scriitor aflat la început de drum, ce încearcă să vândă broșuri despre cum să scrii un roman polițist pe Amazon, iubita l-a părăsit de curând chiar pentru Michael, mama sa, Audrey, e o ființă deosebită și sensibilă, dar nu poate trece peste trădarea propriului fiu, tatăl său vitreg e un avocat important ce și-a băgat nasul într-o mulțime de cazuri, Sofia, sora lui vitregă, e chirurg într-un spital cu renume, mătușa Katherine e obsedată de reuniunile de familie și de tabelele EXCEL, iar unchiul Andy e un bărbat obișnuit, la locul lui, pe lângă care poți să treci fără să-l observi, un soi de umbră mișcătoare, ce scoate și sunete din când în când.

            De la început, până la final, romanul nostru reprezintă o capcană, o cursă în care, dacă ești un cititor amator de senzații tari, e foarte posibil să cazi. Nu doar că descrierea și coperta te induc în eroare, ele au fost create intenționat așa, ca, odată ce te cufunzi în povestea lui Benjamin Stevenson, să ai acces la întâmplările netrucate, astfel încât să poți zări adevărul dincolo de vălul de prejudecăți ce-l acoperă. Preluând Cele 10 Porunci ale lui Ronald Knox, naratorul execută un joc postmodern în care amestecă ludicul cu realitatea, aruncându-ne într-o lume în care totul este imprevizibil, și din care dacă vrei să scapi, trebuie să o iei doar pe cărarea indicată de Ernest, un drum pe care, după ce-l vei demasca pe Limbă Neagră, vei ieși în sfârșit la liman.


Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Benjamin Stevenson:

Literatura pe tocuri

Pălărisme.ro

Ciobanul de Azi

Anca și cărțile.ro

Falled

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

                                                           Analogii, Antologii


miercuri, 18 ianuarie 2023

Recenziile lui Gică 103 - Piatră, hârtie, foarfecă de Alice Feeney (CRIME CLUB #1)


Titlu: Piatră, hârtie, foarfecă   

Autor: Alice Feeney

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: Rock Paper Scissors (2021)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 314

Media pe Goodreads: 3,97 (din 208.896 note)

 

            El și ea atunci... Un bărbat și o femeie ce sunt legați prin căsătorie, dar ale căror lumi interioare par să nu se întâlnească niciodată. El: un scenarist nu foarte faimos, ce-și petrece tot timpul cu nasul în cărți, încercând să dea peste povestea care să-l propulseze pe culmile succesului. Ea: o soție devotată, răbdătoare și iubitoare, care, în numele dragostei, ar fi dispusă să treacă peste orice... mă rog, aproape peste orice. El și ea acum... Doi străini ce se află în aceeași mașină, în drum spre un loc în care să-și încheie socotelile sau, dimpotrivă, să clădească un nou început. El e sceptic cu privire la intențiile ei, iar ea încearcă să-și dea seama ce gânduri întunecate-l apasă. Dar se poate citi pe chipurile lor... amândoi au secrete care sunt pe cale să dea pe dinafară.

Așadar, suntem undeva prin dealurile Scoției, în cel mai frumos peisaj de pe Pământ. Mașina înaintează spre Blackwater, un sătuc uitat de lume, unde cei doi soți abia așteaptă să petreacă un sejur de neuitat. Amelia a câștigat această excursie la o tombolă organizată la locul ei de muncă, adăpostul pentru animale, și este foarte entuziasmată la gândul că va locui, pentru câteva zile, într-o fostă biserică, transformată în urmă cu mulți ani într-un cămin modest. Cu ei e și Bob, labradorul negru al familiei, un câine bătrân pe cât de devotat, pe atât de fricos. Odată ajunși la destinație, Amelia și Adam își dau seama că ceva nu e în ordine, fiindcă încep să se petreacă lucruri stranii, iar menajera, după ce s-a asigurat de toate înainte de venirea lor, pare să fi  intrat în pământ.

Deși avem de-a face cu o intrigă specifică pentru un thriller psihologic comun, povestea noastră debutează ca un roman de factură gotică, plin de mister și întâmplări, la prima vedere, inexplicabile. Locul pare oarecum să fie bântuit, apar semne că cineva se joacă cu integritatea lor psihică, iar unele uși sunt închise, și asta te face să te-ntrebi ce orori s-ar putea afla dincolo de ele. Capela în sine e un laitmotiv al literaturii de gen, vitraliile, clopotnița veche cu tot cu liliecii ce și-au făcut sălaș acolo și, în mod clar, conformația clădirii adaugă un plus de tensiune la episoadele bizare ce urmează să se petreacă în interiorul și în preajma acesteia. De altfel, biserica e locul în care te naști în credință, te căsătorești și tot aici ți se va ține și slujba de înmormântare, marcând astfel cele trei mari evenimente ale vieții. De asta, pentru cei doi iubiți, ea poate reprezenta ori sfârșitul, ori, dacă amândoi au fost sinceri unul cu celălalt, un nou început. La toate acestea se adaugă și solitara lor vecină, o femeie cu păr cărunt, care-i pândește în permanență din interiorul căsuței sale cu acoperiș de stuf, și care cade, din cauza istoriei sumbre a satului, în condamnabila postură de vrăjitoare.

Revenind la subiectul romanului, încă din primele pagini ne dăm seama că ceva nu e în regulă cu cei doi soți. Chiar dacă amândoi susțin că nu au mai fost niciodată aici, unul dintre ei pare să cunoască ca-n palmă capela, pentru că știe spre ce camere să se-ndrepte, ce scări scârțâie și unde se află întrerupătoarele pentru lumină. După cum v-ați dat seama, totul arată ca o capcană, dar nu știm care dintre ei a pregătit-o. Ea ascunde ceva, la rândul lui, și el e plin de secrete, și astfel ia naștere un joc mental de-a șoarecele și pisica, în care fiecare caută să fie cu un pas în fața celuilalt. Prin intermediul celor două perspective subiective, avem acces și noi la gândurile lor și așa realizăm că, deși formează un cuplu, Amelia și Adam nu au prea multe în comun, și, mai mult decât atât, între ei există o tensiune crescândă, ce abia așteaptă să spargă limitele rațiunii și eticii familiale.

Adam suferă de prosopagnozie, o afecțiune rară, care-l face să nu poată recunoaște chipurile oamenilor, nici măcar fața sa în oglindă. Prin urmare, el trebuie să fie atent la îmbrăcămintea și gesturile celorlalți ca să poată identifica o anumită persoană. Când se uită la chipul soției sau al altcuiva, imaginea începe să-i joace în fața ochilor, toate curburile faciale amestecându-se și creând un întreg haos. Mai mult decât o boală, această dizabilitate reprezintă o metaforă pentru întregul roman, reflectând în mod just incapacitatea celor doi de a se recunoaște, propriul soț devenind doar un străin lângă care ai ales să trăiești. Dar noi... noi avem la-ndemână toate piesele, așa că ne rămâne doar să le punem la un loc, ca să aflăm ce se petrece, care-i vinovatul, ce ascunde enigmatica lor vecină și cum se va sfârși totul. 


Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Alice Feeney:

Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi

Anca și cărțile.ro

Falled

Pălărisme.ro

Biblioteca lui Liviu

                                                           Analogii, Antologii
                                                                  

COMANDĂ CARTEA


marți, 10 ianuarie 2023

Recenziile lui Gică 101 - Masacrul de la Two Storm Wood de Philip Gray


Titlu: Masacrul de la Two Storm Wood

Autor: Philip Gray

Editura: NICULESCU

Titlu original: Two Storm Wood (2022)

Traducere de Oana-Ancuța Cristinoiu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 512

Media pe Goodreads: 4,06 (din 842 note)

 

            Odată ce te-au chemat, nu te mai poți opune. Până și cel mai mic gest de nesupunere poate fi interpretat ca o sfidare la adresa Statului. Ai curajul să-ți trădezi patria mamă? Crezi că ești mai presus decât cei ce ne conduc? Că tu, dintre toți, vei putea să scapi de cumplita soartă ce vă așteaptă? Ține minte, armata ți-e mamă, tată, frate și soră, orice membru al familiei pentru care ți-ai da viața. Ea e totul și trebuie să rămână totul pentru tine. Nu contează cine ai fost înainte, vreun bancher bogat sau un amărât de poștaș, atunci când primești scrisoarea, ești obligat să te înrolezi. Experiență... Nu ai nevoie de așa ceva, noi suntem aici ca să te învățăm cum să tragi cu arma, cum să arunci o grenadă, și cel mai important, cum să-l reperezi pe inamic, ca să-i întinzi o capcană. Hai, ce mai aștepți? Nu te mai uita în urmă, fiindcă nimeni nu-ți poate garanta că la sfârșit va mai rămâne ceva din tine, ceva oricât de mic pe care un biet popă să-l poată îngropa creștinește.

            Suntem în 1919, a trecut aproape un an de la Marele Război, iar echipele speciale de căutare se ocupă cu identificarea și sortarea cadavrelor și rămășițelor umane de pe frontul francez. Aici, printre șanțuri și ruine, își face apariția Amy Vanneck, o tânără care-și caută logodnicul, obligat cu mai bine de trei ani în urmă să ia parte la operațiunile militare împotriva nemților. Înainte de toate astea, ea era o fată optimistă, care avea un viitor strălucit în față, iar Edward Haslam era un simplu profesor de muzică, ce-și petrecea duminicile cântând la orga bisericii, și serile îngrijindu-se de viitoarea lui consoartă. Însă, după ce a fost dat afară de la școala unde preda și dorindu-și să fie privit cu ochi mai buni de către familia de nobili din care provenea Amy, el ajunge să facă parte din cel de-al Șaptelea Batalion, un grup de soldați conduși de colonelul Rhodes, un om cu voință de fier.

Deși pare că povestea de față s-ar încadra cel mai bine în sfera ficțiunii istorice, volumul lui Philip Gray se transformă, după aproape jumătate de carte, într-un roman polițist destul de alert. Avem o protagonistă care depune tot efortul pentru a-și găsi iubitul, indiferent de faptul că acesta ar mai putea fi în viață sau nu, câteva personaje mai mult sau mai puțin secundare, care o ajută sau, dimpotrivă, îi pun piedici în drum, și un antagonist enigmatic, care, de câte ori își face apariția, lasă în urmă doar cadavre schingiuite. Nu pot să spun neapărat că există și o miză feministă, însă nu de puține ori Amy este criticată de soldați, pentru că ea e o simplă femeie, pe un câmp unde s-au luptat bărbați adevărați. Însă ea demonstrează că este mai hotărâtă decât orice mascul înarmat și-și face loc prin moloz, ajungând spre final să nu mai semene deloc cu tânăra inocentă care era odată. După ce îl întâlnește pe maiorul Westbrook, ajunge să fie implicată fără voia ei în investigație, și cu fiecare pas se apropie tot mai mult de sadicul ucigaș care pare să-i pândească în permanență din umbră.

La fel ca orice poveste de război redată dintr-o perspectivă contemporană, și în acest caz există o critică dură la adresa confruntărilor armate, a luptelor în care fiecare victorie vine obligatoriu la pachet cu câțiva inamici uciși, bărbați care nu-și vor mai vedea niciodată fiicele și soțiile. Cum pot camarazii de arme să-ți înlocuiască familia? Câtă încredere poți să ai în oamenii ajunși pe jumătate criminali? Este adevărat că ierarhia e importantă, însă ce valoare mai are ea atunci când nebunii capătă puterea de a face rău... Da, viața ta depinde de ceilalți, de o organizare strictă și de sentimentul alert de care nu vei scăpa nici după ce totul se va termina. Războiul nu face nimic mai mult decât să-l readucă pe om la statutul de prădător, la primitivul violent care zace mereu în genele și în instinctele sale.

Frontul poate fi perceput ca un cimitir uriaș, un loc în care carnea și organele celor răpuși se află într-un amplu proces de descompunere. Cei descoperiți poate au norocul să fie îngropați creștinește sau conform religiei lor, însă cei ale căror trupuri nu sunt identificate vor fi înmormântați la comun, fără vreun nume sau vreun semnalment care să transmită ceva despre cine au fost înainte de război. Ei sunt „Necunoscuți în fața lumii, dar nu și în fața lui Dumnezeu.” Dar altfel stă treaba cu cei măcelăriți după, cu aceia care pare c-au fost omorâți și torturați de către o fiară, de un demon care și-a așezat tabăra, pentru câteva ore, la Two Storm Wood.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 4 ianuarie 2023

Recenziile lui Gică 100 - NOS4A2 de Joe Hill


Titlu: NOS4A2 (NOSFERATU) 

Autor: Joe Hill

Editura: HERG BENET

Titlu original: NOS4A2 (2013)

Traducere de Alexandru Voicescu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 768

Media pe Goodreads: 4,08 (din 118.415 note)

 

            Să ne reprezentăm realitatea sub forma unei diorame de Crăciun. Înăuntrul ei există un loc ermetic, un decor cu căsuțe și oameni de zăpadă care se află într-o veșnică neclintire. Iar atunci când o scuturăm, fulgii falși de nea încep să cadă peste toate, redând artificial o ninsoare feerică și liniștită, ce pare să confere acelei lumi o atmosferă de basm. Însă, oricât de mult am agita acel mic univers, nimic din construcția lui nu va reuși să treacă de granițele puternice de sticlă. El este perfect datorită acelor limite, el funcționează în baza formei sale sferice. Da, într-o ultimă instanță, am putea s-o spargem și să-i extragem conținutul... Dar trebuie să avem în vedere faptul că, odată distrusă, ea nu va mai putea fi refăcută niciodată, prin urmare își va pierde complet atât echilibrul, cât și dinamica pentru care este atât de apreciată.

            Aidoma globului cu zăpadă, lumea reală are regulile ei, limite care nu pot fi încălcate sau schimbate de către muritorii de rând. Însă, printre cei care ne trăim viețile în niște colivii meșterite de la începuturile veacurilor, există și câțiva inși înzestrați, care pot să perceapă ce se află dincolo de universul vizibil. Un astfel de exemplar rar este și Victoria McQueen, o fată care poate găsi orice obiect pierdut, folosindu-se de intuiție și de un pod cu acoperiș care o conduce de fiecare dată exact acolo unde-și dorește ea. Nu contează că între Vic și ținta ei sunt zeci, sute sau mii de kilometri, puntea ei de lemn apare din neant atunci când copila se află pe bicicletă și-și dorește cu orice preț să oprească cearta ce stă să izbucnească între părinți. Însă fără vehiculul pe două roți, ea ar fi doar o puștoaică normală, pentru că Raleigh Tuff Burner-ul este cuțitul său, o lamă care o ajută să execute o tăietură între realitate și Lumea din propriul Sine.

            La fel ca Vic, și domnul Charlie Talent Manx al Treilea are o abilitate specială, iar atunci când se află la bordul mașinii sale de epocă, un Rolls-Royce Wraith din 1937, poate părăsi realitatea și se poate îndrepta spre lumea din Sinele său, spre Tărâmul Crăciunului, un loc la prima vedere sublim, în care în fiecare dimineață este Ziua de Crăciun, iar serile sunt niște eterne ajunuri în care cei mici așteaptă să-și primească cadourile de la „Moșul” care nu a uitat nici pentru o clipă de ei. Aici există brazi veșnic împodobiți și fulgi de cristal și îngeri de sticlă și globuri și vată pe băț și ciocolată caldă și acadele și miros de scorțișoară și carusele și un imens Montagne rouse ce prinde viteze amețitoare. Însă pentru a ajunge acolo, Manx are nevoie să ia cu el un copil, un băiețel sau o fetiță care, odată înglobat în imaginația sa dementă, îi va oferi ani în plus de viață, împingându-l tot mai aproape de nemurire.

            Cândva, fiind puternic amețită și căutând probleme, Victoria a ajuns la Manx, cândva, după cum au relatat ziarele vremii, Vic a fost singurul copil care a scăpat din ghearele criminalului în serie și pedofilului ce a făcut zeci de victime, răpindu-i pe cei mici și ucigându-le părinții. Însă de atunci au trecut câteva decenii, iar monstrul nostru s-a aflat ani întregi în comă, de curând fiindu-i confirmat, de niște cadre medicale competente, mult așteptatul deces. Dar Manx, după cum ne arată plăcuța lui de înmatriculare (NOS4A2), este aproape un vampir, iar moartea nu e decât un alt inconvenient de care trebuie să scape în drumul său spre răzbunare. Pentru că i-a sosit din nou vremea, și diavolul îl are în mașina sa pe Wayne, fiul de doisprezece ani al Victoriei, iar acum cei doi se îndreaptă plini de speranță și de entuziasm spre Tărâmul Crăciunului.

            Un roman horror intens, care pendulează în continuu între real și imaginar, între empiric și fantasmă, prin care Joe Hill ne arată că de la rațiune la nebunie e o distanță extrem de scurtă, un drum pe care dacă ai făcut primul pas, nu mai există cale de întoarcere. Doi protagoniști, două lumi pe cât se poate de diferite, traume, frustrări, dorințe neîmplinite, urmăriri, răzbunări, mult sânge și o minte nebună care, dacă ar avea forța necesară, ar putea să transforme Statele Unite în praf și pulbere. Însă în spatele măștilor se află ca de-obicei doi indivizi fragili, care fac tot efortul pentru a-i salva și proteja pe cei dragi din fața ororilor și a sorții necruțătoare. Altfel spus, jocul de-a șoarecele și pisica a început, Manx e din nou pe drum, Vic, la puțină distanță în spatele lui, iar drumul o ia spre nord, spre locul în care luna cu un singur ochi și copiii transformați aproape în zombi așteaptă ultima și, totodată, cea mai puternică confruntare.


COMANDĂ CARTEA


luni, 19 decembrie 2022

Recenziile lui Gică 99 - Glonțul care a ratat ținta de Richard Osman (Blog Tour #36/2022)


Titlu: Glonțul care a ratat ținta   

Serie: Clubul Crimelor de Joi #3

Autor: Richard Osman

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: The Bullet That Missed (2022)

Traducere de George Arion Jr.

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 400

Media pe Goodreads: 4,49 (din 45.086 note)

 

            Cum ar trebui să se comporte o persoană ajunsă la optzeci de ani? Cum ar fi firesc să-și ducă zilele înainte ca destinul să ia ce-i al lui? În mod cert nu există, așa cum ne impune societatea, un singur și tragic răspuns. Nu, nu e necesar, odată ce ai primit talonul de pensie, să te retragi la un azil, unde câțiva tinerei bine plătiți să-ți spună cu ce să te îmbraci astăzi și care șosetă cu care se potrivește. Nu trebuie să zaci, de parcă moartea ți-a făcut deja planurile, în paturile lor inconfortabile și să aștepți ca un nepot sau vreun vechi prieten să-ți facă o vizită și să-ți aducă o porție de tocăniță, știi tu, de-aia de care-ți plăcea pe vremuri. Și în niciun caz nu ai nevoie de privirile lor compătimitoare, care, în loc să-ți dea speranță, nu fac decât să te afunde și mai adânc în pământul rece în care cu siguranță vei ajunge destul de curând.

            După ce ne-a încântat cu romanele „Clubul crimelor de joi” și „Bărbatul care a murit de două ori”, Richard Osman revine cu cel de-al treilea volum al seriei cu același nume și ne propune o nouă aventură incitantă, de la care protagoniștii noștri preferați evident că nu se vor da în lături. Așadar, e joi, suntem din nou în camera de puzzle și așteptăm să vedem despre ce e vorba de data asta. OK, avem o jurnalistă care a fost ucisă. Hmm, cică, deși mașina ei a zburat de pe un pod direct în râu, cadavrul nu i-a fost găsit niciodată. Nimic de obiectat, sună interesant, mai ales că de această dispariție e legată și evaporarea unei sume uriașe de bani, biștari care se pare c-au fost făcuți prin niște învârteli nu tocmai legale. Mda, sună mai bine decât straniul caz al celor trei schelete din debara, propus de către Joyce, despre care probabil vom discuta data viitoare. Dar, până atunci, haideți să vedem cum ne împărțim sarcinile, ca să aflăm ce s-a întâmplat, de fapt, cu Bethany Waites.

            Și așa, cei patru simpatici pensionari se pun pe treabă. În vreme ce Ron, în demersul lui de-a Sherlock pe la televiziunea unde a lucrat reportera, se îndrăgostește ca un adolescent de tipa ce se ocupă cu machiajele oamenilor ce urmează să apară pe micul ecran, Ibrahim vizitează o hoață bogată la închisoare, pentru a o coopta în investigație, propunându-i astfel să ia legătura cu o altă deținută, despre care se crede că ar ști adevărul, dar că i-ar fi frică să-l împărtășească forțelor de justiție. În tot acest timp, bătrânica șefă, Elizabeth, este ocupată, fiind răpită de un necunoscut și angrenată într-un așa-zis joc mafiot, în cadrul căruia i se cere să-l ucidă pe Viktor Ilici, un interlop celebru și foarte bun prieten de-al ei de pe când făcea parte din MI6. Dar să nu uităm de Joyce, cea care de curând și-a luat un câine și face investiții în criptomonede, fiindcă datorită jurnalului ei avem acces la masa pe care se va asambla puzzle-ul din final.

            Pe lângă cei patru octogenari, peisajul de la Coopers Chase se îmbogățește cu câteva chipuri noi, de la un fost colonel KGB, ce se tot gândește că i-a sosit vremea să se retragă într-un loc frumos și „liniștit”, până la un bătrânel de treabă, care nu înțelege că cele două porții de tocăniță, pe care i le aduce Joyce, nu sunt doar pentru el. Însă să nu cumva să-i pierdem din vedere pe Donna și Bogdan, pentru că de curând ei formează un cuplu, despre care, chipurile, nu știe încă nimeni. Câte personaje, tot atâtea jocuri de rol... Cei buni fac pe răii ca să-și atingă scopurile, iar cei răi, după ce au cunoscut căldura și bunătatea din sufletele celor ajunși la senectute, trec de cealaltă parte a baricadei, dând o mână de ajutor la rezolvarea cazului din centrul tuturor evenimentelor, pentru că, da, uneori glonțul chiar ratează ținta.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Richard Osman:

Falled

Ciobanul de Azi

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

                                                           Analogii, Antologii
                                                                  Citește-mi-l

Literatura pe tocuri

Pălărisme.ro 


COMANDĂ CARTEA


marți, 13 decembrie 2022

Recenziile Mădălinei 40 - Cineva cunoscut de Shari Lapena


Titlu: Cineva cunoscut  

Autor: Shari Lapena

Editura: TREI

Titlu original: Someone We Know (2019)

Traducere de Dora Constantinovici

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 336

Media pe Goodreads: 3,94 (din 89.790 note)

 

            Atunci când totul pare liniștit și la locul lui, să știi că nu e nimic altceva decât calmul dinaintea furtunii. Nu există perfecțiune, oricât de mult ne-am dori s-o vedem în jurul nostru, nici măcar în persoana alături de care ne trăim viața, dar mai ales în cazul unei comunități în care, oricât de multă înțelegere și prietenie ar fi între vecini, la un moment dat diferențele și secretele își vor spune cuvântul. Dar să ne imaginăm că într-un cartier ar exista o societate perfectă, în care vecinii se ajută între ei, nu încalcă intimitatea celorlalți, soții nu-și înșală nevestele, iar mamele își cresc cu mare grijă copiii. Însă echilibrul ăsta fragil poate fi imediat spulberat atunci când o crimă este comisă, iar făptașul este cineva cunoscut, dar de negăsit. Iluziile se destramă, măștile cad, zâmbetele superficiale crapă, și tot ce rămâne sunt regretele și adevăratele firi ale celor care au fost înainte cei mai buni prieteni.

            Raleigh este un adolescent normal și, ca orice tânăr, face lucruri nebunești, numai că în cazul lui nu e vorba despre consumul de droguri, alcool sau petreceri incendiare carel fac să uite cu cine s-a culcat noaptea trecută. Nu, Raleigh are o pasiune ciudată, și anume să intre pe furiș în casele oamenilor și să le spargă computerele, cu scopul de a afla informații picante sau doar ca să se distreze cu niște e-mailuri false. Problema este că părinții lui află despre escapadele sale nocturne, și lucrurile încep să se complice. Considerându-se o femeie morală, Olivia, mama băiatului hacker, alege să trimită o scrisoare anonimă de scuze vecinei, a cărei intimitate a fost grosolan încălcată. În același timp, Robert semnalează poliției dispariția soției sale, care, ulterior, este găsită moartă în casa de vacanță a familiei lui Raleigh. Din acest moment se dezlănțuie iadul. Fiecare are o legătură cu cele întâmplate, mai ales bărbații, ale căror trădări conjugale ies la iveală, imoralitatea lor tăinuită plasându-i pe lista suspecților, în fruntea căreia se află chiar soțul victimei.

            Shari Lapena construiește o societate meschină, în care fiecare membru vrea să-și apere oile din ocol de amenințarea lupului ce dă târcoale, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să treacă peste cadavre. Prietenia și bunătatea ajung să fie doar de fațadă, în interior mocnind ura și dorința de răzbunare. Pentru că avem de-a face cu un thriller psihologic, autoarea insistă asupra mecanismelor ce conduc la elucidarea misterului ce planează în jurul morții Amandei. Însă, paradoxal, anchetarea crimei rămâne undeva în background, aceasta fiind doar motorul care pune în mișcare caruselul de mărturisiri șocante, ce zdruncină comunitatea din temelie. În prim plan sunt aduse viața de familie și veșnica întrebare: Cât de bine crezi că-l cunoști pe cel de lângă tine?

            În ceea ce privește personajele, sinceră să fiu, niciunul nu mi-a atras în mod special atenția. Le-am privit ca pe niște marionete confecționate pentru a evidenția disfuncționalitățile existente în familie și, implicit, în întreaga comunitate. Deși au personalități diferite, foarte bine conturate, toți ajung să semene unii cu alții, ceea ce anulează orice particularitate. În ciuda faptului că la acțiune participă un cerc restrâns de personaje, fiecare având momentele sale pe scenă, am avut impresia că niciunul nu este de fapt protagonistul, poziția asta fiind ocupată de Amanda. Chiar și după moarte, femeia cu un corp de fotomodel tulbură apele, lăsând în urmă numai motive de ceartă. Numele ei este pe buzele tuturor, iar imaginea sa, evocată la fiecare pas.

            „Cineva cunoscut” este primul roman pe care-l citesc de la Shari Lapena, și cu siguranță nu va fi și ultimul. Mi-a plăcut povestea, cu toate că pe alocuri ar fi mers puțin mai mult suspans, dar întorsăturile de situație, pistele false și senzația că nu se va afla niciodată cine este vinovatul transformă textul într-un thriller domestic care are tot ce-i trebuie ca să te țină în priză până la sfârșit.


COMANDĂ CARTEA


luni, 5 decembrie 2022

Recenziile lui Gică 98 - Lista condamnaților de Jack Carr (Blog Tour #35/2022)


Titlu: Lista condamnaților   

Serie: Lista condamnaților #1

Autor: Jack Carr

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: The Terminal List (2018)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 448

Media pe Goodreads: 4,26 (din 31.977 note)

 

            A sosit timpul. Trebuie să-ți iei armura și armele pentru că în următoarele clipe un avion va decola din San Diego, cu destinația Afganistan. Asta ți-e meseria, pentru asta te-ai antrenat atâta, și ești conștient că, odată ajuns acolo, treaba ta va fi să curmi sute sau chiar mii de vieți. Așadar, le dai un ultim telefon celor de-acasă, oamenilor pentru care încerci să rămâi în viață cu fiecare misiune tot mai dificilă, și te îndrepți spre aeroport. Gata, ești în aer. Privești spre camarazii tăi și încerci să-ți dai seama care dintre ei nu mai sunt printre noi. Pe locul unde de-obicei stătea amicul tău de beție, acum se află un străin, un tânăr din a cărui privire realizezi că încă nu a întrezărit moartea. Trezește-te, ești pe câmp, iar gloanțele zboară pe deasupra ta. Omul din spatele tău a căzut, cel din stânga și-a pierdut o mână, și nu se știe cât timp echipa ta va mai rezista în fața inamicului. Însă, printre sânge, morți și explozii, gândul tău zboară tot înapoi acasă, la cei pe care-i iubești mai presus de Stat și de Dumnezeu.

            Toți sunt pe poziții, în câteva clipe vor năvăli asupra avanpostului  străin și-i vor nimici pe teroriști. Soldații se apropie, cele două elicoptere se pregătesc să aterizeze, iar lunetiștii sunt gata să-i ia în cătare pe talibani. Dar Locotenent-comandorul James Reece simte că ceva nu e în regulă, și în următorul moment totul sare în aer. O ambuscadă, la dracu, a fost o nenorocită de ambuscadă, iar acum aproape toți camarazii lui, cu excepția lui Boozer, sunt morți. O misiune eșuată, și întregul dezastru pe umerii săi. Și acum, colac peste pupăză, află că suferă și de o tumoră la creier, o anomalie extrem de rară, dar care, în mod suspect, a fost descoperită și la doi dintre colegii săi. Dar să lăsăm răul în urmă, fiindcă Reece este în drum spre casă și abia așteaptă să-și îmbrățișeze familia. Însă, în clipa în care se apropie de locuința sa, observă benzile galbene ale poliției ce înconjoară perimetrul, pentru că acolo au avut loc două crime, iar soția sa, Lauren, și scumpa lui fiică de trei anișori, Lucy, nu mai sunt în viață.

            Cu ajutorul unui fost agent din trupele SEAL, care are acces la informații confidențiale, și al unei reportere de investigații, cunoscute pentru știrile ei senzaționale, dar de necrezut, Reece face tot posibilul pentru a-i găsi pe cei responsabili pentru cele două omoruri, puse, inițial, în cârca bandelor interlope din America de Sud. Avansând cu descoperirile, James dă peste o conspirație la nivel înalt, în care sunt implicați atât șefi ai armatei, cât și Secretari Generali de Stat. Astfel, el pornește în propria misiune, pentru a-i ucide pe cei vinovați. Odată cu Lista Condamnaților întocmită, războiul se mută din Orient în SUA, iar protagonistul devine un soldat de necontrolat, un înger al morții care va călca peste fiecare cadavru ce i se va pune-n cale în drumul său spre răzbunare. Tactic și meticulos, eroul își planifică pas cu pas Vendeta, folosindu-se de toate armele și cunoștințele din dotare.

 Dincolo de intrigă, întrebarea care stă la baza romanului e: Cine este, de fapt, dușmanul? Statul te trimite la război, îți impune țintele și îți transmite când trebuie să acționezi. Dar câtă încredere poți să ai în instituțiile federale? Cât de sigur ești că interesele celor de la conducere nu sunt puse mai presus decât cele ale cetățenilor de rând? În orice caz, fie că vorbim despre onoarea unui guvern sau drepturile fundamentale ale oamenilor, cineva trage sforile, și acel cineva este tot timpul cu un pas înaintea forțelor de justiție. Nu întotdeauna ceilalți sunt vinovați, nu trebuie să condamnăm un popor pentru câțiva indivizi care vor să-și impună dreptatea prin violență – nu totul arată ca un joc de șah în care albul sau negrul trebuie să captureze regele inamic, eliminând restul pieselor de pe tablă.

            Un thriller militar și politic ce s-ar încadra excelent în opera lui Brad Thor, mentorul literar al autorului, o poveste sângeroasă și plină de răsturnări de situație, care sunt sigur că ar fi fost pe gustul lui Robert Ludlum, și un erou meticulos și plin de zel, așa cum numai Vince Flynn sau Lee Child ar mai fi putut inventa. Iar peste toate acestea se adaugă și experiența lui Jack Carr în cadrul trupelor SEAL, ale cărui texte, inclusiv romane, au fost și sunt verificate și, la nevoie, cenzurate de către stat. Dincolo de acțiune și personaje, romanul este unul tehnic, existând pasaje întregi despre armele și proiectilele utilizate, și chiar despre încropirea, cu ajutorul unor materiale ușor de procurat, a unor explozibili extrem de puternici și eficienți. Iar acum drumul nostru ajunge la final, pentru că, orice aș scrie eu aici, volumul merită toate laudele, și de-abia aștept să-l văd pe masa celor de la Crime Scene Press, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, de la care evident că de această dată nu vom lipsi.


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Jack Carr:

Biblioteca lui Liviu

Citește-mi-l

Falled

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Analogii, Antologii


ÎN CURÂND...


marți, 29 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 97 - Un puzzle macabru de Nadine Matheson


Titlu: Un puzzle macabru  

Serie: Anjelica Henley #1

Autor: Nadine Matheson

Editura: NICULESCU

Titlu original: The Jigsaw Man (2020)

Traducere de Timea Kovacs

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 528

Media pe Goodreads: 3,86 (din 8.272 note)

 

O nouă colecție la Editura Niculescu, o nouă serie plină de suspans și un nou thriller ce-ți bagă frica-n oase și-ți dă senzația că în orice clipă un maniac se poate afla în preajma ta. Mergând în buna tradiție a capodoperei literare a lui Thomas Harris, autoarea britanică îl reinventează pe celebrul Hannibal Lecter, dând naștere unui personaj sângeros și ager, pentru care Londra nu reprezintă nimic mai mult decât locul propice în care să-și planifice jocul de psihopat. Altfel spus, el se află printre noi, el se comportă ca unul dintre noi, dar în mintea lui e doar întuneric, iar acolo zac demoni însetați de sânge. Însă crima nu trebuie să fie o consecință a furiei sau a traumelor, ci o distracție, un proces detaliat prin care geniul malefic trebuie să le demonstreze celorlalți că el este Dumnezeu, că el orchestrează întregul spectacol.

            În urmă cu doi ani, Peter Olivier, cunoscut și ca „Omul Puzzle”, a ucis fără milă șapte persoane și le-a dezmembrat, împrăștiindu-le bucățile din trupuri pe străzile și prin intersecțiile Londrei. La puțin timp de la cumplitele crime, el a fost prins de către echipa din care făcea parte și Anjelica Henley și condamnat la închisoare pe viață. Însă, deși primele șase victime au fost repede identificate, nimeni nu și-a dat seama cine este a șaptea, deoarece capul acesteia lipsea. În prezent, în timp ce Olivier își ispășește sentința, cineva îi copiază modul de operare, secționând membrele unor indivizi și abandonându-le pe malurile Tamisei. Și astfel, o nouă investigație este în curs, iar celebrul criminal, simțindu-se sfidat de opera dementului care se joacă de-a imitatorul, își pune la cale mărețul plan de evadare.

            În timp ce ucigașul fără nume trece de la o victimă la alta, urmărindu-și proiectul macabru și fiind implicat trup și suflet în misiunea sa, Olivier își părăsește temnița și iese la vânătoare. Cu ambii psihopați în libertate, metropola devine un spațiu al haosului, un ring al morții în care cei doi își dau târcoale, pregătindu-se pentru inevitabilul moment al confruntării. Însă, spre deosebire de amatorul său, Peter este meticulos, el știe cum să-i atragă pe ceilalți în capcană și cum să se facă nevăzut printre oamenii ce trec pe stradă. De asemenea, el mai știe și cum să injecteze teroarea în cei pe care-i urmărește, cum să-i împingă spre nebunie și când este momentul perfect în care să-și dea gluga jos și să-și scoată la iveală veșnicul chip de diavol. Astfel, Olivier întruchipează păpușarul absolut, cel a cărui siluetă ai impresia c-o zărești în cerșetorul de la colț sau chiar în vagabondul care trece strada.

            De cealaltă parte a baricadei, o avem pe agenta Anjelica Henley, care de curând, odată cu revenirea din concediul prelungit, este avansată la funcția de Inspector, în cadrul Unității pentru Crime în Serie. După cum au relatat ziarele de la acea vreme, ea a fost cea care a pus mâna pe Olivier, dovadă stând chiar cicatricea de pe abdomen, locul în care „Omul Puzzle” a reușit, cu câteva clipe înainte să fie capturat, să-și împlânte cuțitul. Iar acum se pare că coșmarul a luat-o de la capăt. Dar, împreună cu colegii săi, câțiva polițiști ambițioși și isteți și un fost condamnat, specialist în calculatoare, Anjelica este sigură că va reuși să rezolve și cazul de față, oricât ar părea el de încurcat. Însă, dedicându-și tot timpul noii anchete, Henley uită tot mai des de propria familie, devenind pentru fiica și soțul ei doar o persoană care mai trece din când în când pe acasă, dar care, chiar și atunci când își ține copilul în brațe, se gândește tot la ultimul cadavru descoperit.

            În clipa în care mila, empatia și respectul social dispar, spiritul se îmbolnăvește, iar mintea începe să suprapună răul peste bine, și astfel omul devine o fiară de necontrolat. Rece, sadic, metodic, criminalul nostru cu două fețe iese la pândă, plimbându-se prin lume ca printr-un galantar plin de carcase umane vii, ce, în viziunea lui eronată, abia așteaptă să fie tranșate. Omorul este ceva necesar, un act radical prin care el își confirmă puterea asupra celorlalți și, totodată, realitatea că e diferit, că nu face parte din turmă. Așadar, un picior pe mal, o mână în Tamisa, un cap care pare să fi fost luat ca trofeu, ce mai, „Un puzzle macabru”, original de înfiorător, pe care Anjelica Henley trebuie să-l rezolve înainte ca cei doi ucigași să vină după ea.


COMANDĂ CARTEA


luni, 28 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 96 - Chemarea omului flămând de Kyle Perry (Blog Tour #34/2022)


Titlu: Chemarea omului flămând  

Autor: Kyle Perry

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: The Bluffs (2020)

Traducere de Irina Moisoiu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 504

Media pe Goodreads: 3,74 (din 3.333 note)

 

„La capătul lumii e o insulă, un ținut sălbatic și aspru, unde se spune că nu doar tigrii dau târcoale.” Iar pe acel pământ există legende și șoapte despre o creatură nemaivăzută, un monstru care trăiește în peșteri și așteaptă momentul prielnic în care să-și părăsească adăpostul și să se repeadă asupra trecătorilor naivi, din carnea și viscerele cărora urmează să-și satisfacă chinuitoarea foame. Nu e vorba despre niciun fel de prădător animalier, nici măcar despre viclenii diavoli tasmanieni, ci despre un sălbatic, cunoscut drept Omul Flămând. El pândește, el vânează, el vine după tine dacă ai apucat să-i vezi fața. Toți știu asta, toți se tem de el, și, mai mult decât atât, cu toții susțin că, în 1985, el a fost cel care a răpit și ucis cinci fete, care, din nefericire, se aflau într-o excursie pe Muntele Spiritelor.

Jasmine, Cierra și Georgia sunt prietene bune și colege de clasă, și printre amici ele sunt cunoscute, alături de Madison, drept Cele Patru Fabuloase. Iar azi, pentru că profesoara de engleză, domnișoara Eliza Ellis, organizează o nouă excursie cu școala, cele trei tinere, împreună cu Bree Wilkins, plănuiesc ceva, o mică escapadă prin care să se piardă de restul grupului. Fiecare știe ce are de făcut, toate s-au pregătit atâta vreme pentru asta, pur și simplu nu au cum să dea greș. Însă ceva nu merge conform planului, iar, în timp ce domnișoara Ellis este lovită pe la spate cu o piatră în cap, adolescentele se fac nevăzute. Și pentru că nimeni nu știe ce au pus la cale, poliția își face repede apariția și începe să cerceteze locul întâmplărilor. Dar nu peste mult timp cineva descoperă un cadavru, corpul Georgiei, care, după toate semnele, pare să fi fost împinsă într-o râpă adâncă.

Respectând schema clasică a romanelor de suspans, Kyle Perry ne introduce într-o lume exotică, un spațiu în care societatea, oricât ar părea de modernă, este adânc înrădăcinată în credințele locuitorilor de demult. Acaparând o civilizație plină de superstiții, albii au preluat respectivele constructe imaginare și le-au adaptat la o viziune contemporană. În ciuda faptului că populația aborigenă din Tasmania se împuținează de la an la an, miturile lor continuă să persiste, atât prin portalurile din munți spre alte lumi, cât și datorită legendelor despre anumite creaturi „fantastice”, precum, în cazul de față, Omul Flămând. Ideea există în mintea oamenilor din zonă, iau naștere povești despre posibilele lui apariții, și așa, din gură-n gură, el devine tot mai real, tot mai ușor de perceput.

Universul ficțional al autorului australian pendulează în permanență între trecut și prezent, între arhaic și contemporan. Astfel, o avem ca personaj secundar pe Madison Mason, sora geamănă a Cierrei, care are un canal de YouTube, unde este urmărită de milioane de oameni. Așadar, ea e cea mai faimoasă tipă din școală, cea care face legile printre fete și pe care trebuie s-o asculți dacă vrei să te bucuri și tu de faima ce-o înconjoară. Însă, mai mult decât un mijloc de control asupra celor de-o vârstă cu ea, prezența în mediul digital îi oferă și putere asupra adulților, asupra celor care au ceva de ascuns. Ea poate să condamne sau să salveze, iar dacă ai de gând să-i faci cumva rău, printr-un simplu videoclip de câteva secunde poate să-ți dea peste cap întreaga existență. Spre deosebire de Madison, care este de la început până la sfârșit un caracter puternic și ambițios, domnișoara Ellis, deși este profesoară, constituie un personaj slab, o ființă vulnerabilă care trebuie să-și scrie bilețele de voie pentru a lua o anumită hotărâre sau pentru a executa o acțiune care-i solicită efortul fizic sau intelectual. Ea își dă voie să fie cine nu este, are nevoie în continuu de confirmare pentru a trăi veșnic în propria minciună.

Însă nu trebuie să uităm nici pentru o clipă că avem de-a face cu un thriller cu potențial uriaș. Pe tot parcursul anchetei, lucrurile se complică, apar piste noi, adevărul despre fete începe să iasă la iveală, Madison le tot bagă bețe-n roate polițiștilor și lui Murphy, tatăl lui Jasmine, și nu durează mult până când apar zvonurile despre Omul Flămând, localnicii corelând, în mod previzibil, disparițiile din prezent cu cele din 1985. Prin urmare, povestea de față se transformă într-o vânătoare de proporții, într-o investigație în care este angrenată întreaga comunitate, de la adolescenți până la părinți, și din care detectivul Cornelius Badenhorst va învăța că omul a fost, de la începuturi și până în prezent, cel mai puternic și viclean prădător. 


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Kyle Perry:

Falled

Biblioteca lui Liviu

Anca și cărțile.ro

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi

Citește-mi-l

Analogii, Antologii


COMANDĂ CARTEA