Titlu:
Turnul nebunilor
Serie:
Trilogia Husită #1
Autor:
Andrzej Sapkowski
Editura:
NEMIRA
Titlu
original: Narrenturm
(2002)
Traducere
de Anca Irina Ionescu
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 640
Media pe
Goodreads: 4,04 (din 9.210 note)
Sincer, nu m-am gândit nici o clipă
că, în 2022, voi ajunge să citesc un roman al cărui gen părea că a apus cu mult
timp în urmă. Însă lucrurile stau complet diferit atunci când preiei un model
narativ al trubadurilor și îl împopoțonezi cu o estetică modernă și comercială,
reușind, astfel, să creezi o lucrare unică și foarte complexă. Așadar, în buna
tradiție a romanelor cavalerești, scriitorul polonez, Andrzej Sapkowski, vine cu
o poveste istorică, plină de farmec și de farmece, în care iubirea și onoarea
sunt mecanismele care pun în mișcare și, totodată, răstoarnă o lume blocată în
propriile ei ideologii. Pe lângă faptul că în spatele volumului de față există
o întreagă istorie literară, și asta nepunându-i la socoteală pe Lancelot și pe
ceilalți cavaleri ai lui Chrétien de Troyes sau celebra scriere Amadís de Gaula
– despre Don Quijote, opera parodică care a sfidat complet schema clasică, nici
nu mai are rost să vorbim –, „Turnul nebunilor” reprezintă un text în care reîntoarcerea
la vechile tendințe devine un proces științific, o cercetare a unui trecut
care, chiar și astăzi, stârnește interesul și fascinația celor care au curajul
să se încumete la o aventură care a schimbat cursul lumii.
După ce am trecut de primele pagini, suntem aruncați înapoi
în timp, în Boemia secolului al XV-lea, în momentul în care preoțimea catolică
pregătește o cruciadă pentru a-i stârpi, odată pentru totdeauna, pe ereticii
cunoscuți drept husiți. Dar pe noi deocamdată nu ne interesează partea asta.
Noi ne aflăm într-un alt loc, mai exact, la o mănăstire, acolo unde Reinmar din
Bielawa, cunoscut și ca Reynevan, este prins în patima amorului, atât la propriu,
cât și la figurat, în brațele unei doamne de vază a societății. Și pentru că
dânsa e căsătorită, iubirea lor nu pare să aibă sorți de izbândă, iar odată idila
descoperită, protagonistul nostru trebuie să-și facă urma pierdută, pentru că
după el au pornit cumnații așa-zisei amante, care vor să răzbune onoarea pătată
a familiei lor. Știind de frică, Reynevan face tot posibilul să scape de
cumplita soartă, ajungând, fără voia lui, să ia parte la o călătorie, din care,
dacă vrea să se păstreze cu mintea întreagă, trebuie să se bizuie pe toate simțurile
sale, dar și să dea crezare unor posibilități care depășesc cu totul sfera normalității.
Eroul nostru nu e nici pe departe aventurierul
curajos la care ne-am aștepta. El știe când e cazul să se facă nevăzut, fiind
în stare să se ascundă și în cele mai oribile și neconvenționale locuri, atâta
timp cât se simte în siguranță. Deși este cunoscut ca un vrăjitor periculos,
care ar putea folosi incantații malefice și plante magice împotriva celorlalți,
nimeni nu pare să se teamă de Reynevan, mai mult decât atât, toți vor să pună
mâna pe el, pentru a obține recompensa pusă pe capul lui. Dar, ca în orice
scriitură de gen, el are parte și de doi însoțitori, din care nu am cum să nu-l
menționez pe dementul Szarlej, un fost prizonier ce primește misiunea de a-l
duce pe Reinmar din Bielawa în Ungaria, departe de răzmerița care se pregătește
în spațiul ceh. Mai mult decât un ajutor de nădejde, Szarlej se dovedește și un
bun luptător, surprinzându-i pe inamici cu „lovitura lui fatală”. În afară de
asta, el se regăsește în permanență în ipostaza bufonului, fiind capabil să
joace teatru atunci când e nevoie și să vină cu cele mai năstrușnice idei,
soluții salvatoare care ar putea lua naștere doar în mintea unui nebun.
Pentru că vorbim despre un roman
istoric, trebuie să ne oprim puțin și asupra evenimentelor importante ale
vremii. Așa cum spuneam mai sus, Roma pune la cale o nouă cruciadă, însă de
această dată nu este vorba despre recucerirea Pământului Sfânt. Preoții se
pregătesc de luptă, pentru că dușmanul periclitează echilibrul religios prin răspândirea
unor teze eretice, conform cărora Purgatoriul nu există, iar credincioșii
trebuie împărtășiți atât cu Sângele Domnului, cât și cu Trupul Său. Deși pare
că „miliția angelică” vrea să purifice omenirea de Satan, integritatea
bisericii este pusă în permanență sub semnul incertitudinii. Cei care
răspândesc Cuvântul lui Dumnezeu și care susțin că cunosc adevăratul drum spre
paradis sunt tot aceia care întrețin relații homosexuale și care văd femeia ca
pe un păcat ce mânjește creația divină. Patosul și dorința de distrugere a clericilor
îi transformă pe aceștia în niște demoni ce vor să răscumpere suferința
Mântuitorului prin vărsarea sângelui celor așa-ziși blasfemiatori.
Sfinți și păcătoși, cavaleri și
domnițe, nobili și bandiți, descântece și vrăjitorie, codri întunecați și
închisori sinistre – toate acestea împletite într-o poveste de Ev Mediu, în
care realitatea și fantezia se întrepătrund, prezentând, într-un stil unic, o
lume pe cât de plină de vitalitate, pe atât de sortită pieirii. Însă, dincolo
de un roman de aventură, cartea lui Andrzej Sapkowski constituie o excepțională
lucrare postmodernă, în care elementele Fantasy și Horror reușesc să-și
găsească un timp și un spațiu propice manifestării lor. Dar să lăsăm analiza
deoparte, pentru că Reynevan e pe fugă și, dacă vrem să vedem ce provocări îl
așteaptă, trebuie să-i devenim tovarăși de drum în epopeea sa spre libertate
sau, cel mai probabil, spre propria-i condamnare.