Titlu: Sfârșitul Eternității
Autor: Isaac Asimov
Editura: PALADIN
Titlu original: The End of Eternity (1955)
Traducere de Iulia Anania
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 264
Media pe Goodreads: 4,24 (din 50.006 note)
Nu cred că mai are rost să mă scuz, dar este
necesar să vă spun că aceasta e prima carte scrisă de Isaac Asimov pe care o
citesc. În ciuda faptului că nu sunt un mare fan al literaturii Science-Fiction,
mai lecturez câte un volum de gen atunci când îmi cade în mână, însă evit să mă
îndrept spre acea dimensiune „Hard”, care sunt sigur că mi-ar da mari bătăi de
cap. Bineînțeles că mi-am făcut, ca orice adolescent, inițierea în Jules Verne
și în opera lui H.G. Wells, dar am evitat să mă apuc de serii mari, lucru
pentru care am preferat, evident, acum, să încep cu un roman de sine stătător. Nu
știu de ce aveam impresia că voi înainta greu cu lectura și că mă voi izbi de
termeni și de fenomene pe care nu le voi înțelege pe deplin și că, în
consecință, voi renunța. Însă, din contră, lucrurile au stat tocmai pe dos și mi-am
dat seama că, oricât de complicată pare situația, autorul are un talent incredibil
de a explica pas cu pas evenimentele, fapt care m-a făcut să înaintez foarte
repede prin text și să mă bucur de o intrigă incredibilă și cutremurătoare.
Sunt sigur că majoritatea cititorilor de SF au bifat de mult acest
volum, însă, totuși, vreau să fac o scurtă descriere, așa, în stilul meu. Pe
scurt, în rolul principal îl avem pe Andrew Harlan, un fost observator, actual
tehnician, care lucrează pentru o organizație numită Eternitatea. Mai mult
decât o agenție înafara spațiului și a timpului cunoscut, Eternitatea se ocupă
de analizarea epocilor din trecut și din viitor, cu scopul de a modifica
evenimentele esențiale, care ar putea opri sau dăuna evoluției umanității. Astfel,
istoria se află în mâinile unor indivizi apți, profesioniști care trebuie să
calculeze foarte bine consecințele pe care le poate avea orice acțiune asupra
întâmplărilor care au avut sau urmează să aibă loc într-un timp deja cunoscut.
Însă viața obișnuită a lui Harlan suferă o „complicație” atunci când intră în
contact cu o femeie, o ființă care îi deschide mintea spre noi posibilități,
proiecții care pun sub semnul îndoielii tot ce înseamnă Eternitatea.
Deși pare că miza romanului constă într-un viitor utopic,
lucrurile nu stau deloc așa. Fiecare schimbare realizată în prezent reprezintă
un risc, iar orice eroare de calcul poate da naștere unor noi posibilități
care, în final, să conducă într-o direcție nu tocmai benefică. Din acest motiv,
toți Eternii trebuie să fie devotați trup și suflet muncii pe care o au de
efectuat, în consecință, este necesar ca ei să abandoneze principalii factori
care i-ar putea deconcentra. Și, pentru că Asimov a fost un misogin notoriu,
bineînțeles că lucrul cel mai dăunător pentru societatea perfectă este femeia. Așadar,
din momentul în care Andrew Harlan cade în brațele amorului, totul se complică,
și stabilitatea universală este compromisă. Odată cu chemarea sexului opus,
protagonistul părăsește treptat sistemul închistat din care face parte și își
câștigă individualitatea. De altfel, în pofida faptului că pare că asistăm la o
poveste de dragoste, autorul nu renunță, nici pentru un singur moment, la tematica
science-fiction și ne readuce în permanență la problema și ipoteza de la care a
plecat.
Este evident că Asimov a preluat
subiectul din „Mașina timpului”, însă ceea ce face autorul american e să-l ducă
la o dimensiune incredibilă. În povestea de față nu este vorba despre un
prezent clar și despre un viitor bine stabilit, ci despre posibilitatea de a
călători în continuu între secole și de a observa, dintr-o poziție pasivă,
toate modificările majore din acea perioadă. Astfel, epocile coexistă, iar limitele
sunt desființate, fiecare Etern fiind capabil să călătorească chiar la
începuturile civilizației. Dar atunci când erele sunt conștiente una de
cealaltă intervin marile probleme, iar exemplul cel mai interesant este chiar
inventarea serului anticancer. Cum poți să decizi cine merită să fie vindecat? Care
secol merită mai multe doze? Sau cum poți să știi care dintre cei salvați ar
putea constitui un adevărat pericol în viitorul în care nu-i „era scris” să
existe? De asta, deciziile trebuie să fie foarte bine analizate, orice eroare
ducând umanitatea, și cu sine Eternitatea, tot mai aproape de sfârșit.
Sunt sigur că, la vremea la care a
fost scrisă cartea, temele abordate au fost foarte apreciate de publicul de gen,
și nu numai. Însă acum, în era televiziunii și a calculatoarelor cu inteligență
proprie, acestea au fost deja depășite. În toate serialele SF, care abordează
problematica timpului, ni se spune că orice decizie poate modifica viitorul și
că nu e bine deloc să te întâlnești cu varianta ta dintr-o altă perioadă,
pentru că realitatea nu ar permite două versiuni care să existe în același
timp, așa că, prin urmare, una va fi eliminată pentru ca existența cosmică
să-și urmeze cursul normal. De altfel, sunt la fel de sigur că volumul de față
a influențat major literatura și cinematografia de astăzi. În final, pot să
spun că mi-a plăcut povestea și chiar m-am bucurat de fiecare răsturnare de
situație care i-a dat protagonistului viața peste cap și, în concluzie, abia
aștept să mă apuc de primul volum din „Fundația”, pentru că, da, aceasta este
seria cu care vreau să continui imensa operă a lui Isaac Asimov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu