Titlu: Cutia
Serie: Mina
Dabiri & Vincent Walder #1
Autor: Camilla
Läckberg & Henrik Fexeus
Editura:
TREI
Titlu
original: Box (2021)
Traducere
de Carmen Vioreanu
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 752
Media pe Goodreads:
3,86 (din 1.489 note)
În afară de mine, nu cred că există vreun alt cititor
împătimit de romane polițiste care să nu fi pus, măcar o dată, mâna pe unul dintre
numeroasele romane ale Camillei Läckberg. Deși am avut de mai multe ori intenția
să mă apuc de „Prințesa ghețurilor”, mai mereu a intervenit altceva, și astfel
am ajuns să o tot amân. Timpul a trecut, seria „Fjällbacka” a ajuns la al
zecelea volum, pe urmă au apărut „Colivia de aur” și „Aripi de argint”, alte
două cărți care au dat naștere unei noi serii, iar anul acesta, de fapt chiar
luna trecută, Editura TREI a publicat romanul „Cutia”, prima parte a seriei „Mina
Dabiri & Vincent Walder”, un proiect literar la care contribuie, într-un
mod inedit, scriitorul și celebrul psiholog Henrik Fexeus. Așadar, fiind împins
de curiozitate și de apropierea celui de-al optulea Blog Tour, am dat curs
lecturii și m-am pierdut complet în acest roman stufos și plin de mister.
Totul începe cu o cutie. Dar nu e vorba despre o cutie
obișnuită, ci despre o ladă perfectă pentru un anumit truc de magie. În mod normal,
magicianul se află pe o scenă, o frumoasă asistentă intră în așa-zisa cutie, urmând
ca, prin niște orificii speciale, bărbatul să introducă săbii ascuțite, care, în
primă fază, par să străpungă corpul tinerei fete. Însă, odată ce numărul se
apropie de final, presupusa victimă urmează ori să apară din spatele
spectatorilor, ori să iasă întreagă din cutie, fiind întâmpinată de aplauzele și
de uralele celor din sală. Însă, deși scamatoria pare să fie sigură, de data
asta ceva a mers prost, pentru că în această ladă se află o femeie străpunsă de
trei lame ascuțite. Imediat după ce cadavrul este descoperit, poliția își face
apariția și încearcă să afle dacă la
mijloc este vorba despre o crimă odioasă sau despre un număr de magie care a
mers extrem de prost.
Cazul este repartizat unui departament special, o echipă nouă
din care face parte și Mina Dabiri, o polițistă inteligentă, care își dă seama
destul de repede că situația o depășește. Astfel, la sfatul unei anumite
persoane, ea îl contactează pe Vincent Walder, un mentalist și magician renumit,
care ar fi cel mai în măsură să înțeleagă modul de operare al criminalului. Odată
ce protagoniștii noștri ajung să facă echipă, măștile lor sociale cad și ne trezim
în fața unor persoane vulnerabile, care se confruntă zilnic cu proprii lor demoni.
Deși are o viață „spectaculoasă”, Vincent este căsătorit cu sora fostei sale
soții, trăind în casă cu cei trei copii ai săi, doi din căsnicia ratată și unul
din căsătoria actuală, un mariaj care se află și ăsta pe marginea prăpastiei. Cu
toate că este specialist în citirea gândurilor, nu este capabil să își înțeleagă
propria familie, percepând fiecare gest și cuvânt al Mariei ca pe un atac la
funcția sa paternă. Spre deosebire de Vincent, Mina trăiește singură și se
bucură din plin de apartamentul ei steril, spațiul în care are grijă cu obsesie
să nu existe nici un fel de bacterii. Ea suferă de germofobie, motiv pentru
care are tot timpul la ea un dezinfectant și câteva șervețele cu care să curețe
majoritatea obiectelor pe care le atinge, în special cănile de la cafenele, pe
care nu se știe cine a pus înainte mâna.
Nu aveam cum să nu vorbesc puțin despre personaje, pentru că ele
reprezintă în sine esența întregii cărți. Ancheta înaintează lent, asta în
raport cu dimensiunea volumului, din când în când mai apare câte o descoperire
care unora le oferă o altă pistă, iar altora le confirmă faptul că sunt pe calea
cea bună, însă autorii revin în continuu la cele două personaje principale și
la problemele acestora. Dar factorul care deosebește prin excelență acest roman
de altele este magia scenică. Atunci când dai peste un ucigaș care face pe mentalistul,
ai nevoie de un agent care să-i anticipeze mișcările, un specialist care se joacă
atât cu rațiunea, cât și cu iluzia. Iar în acest punct trucurile magice și traumele
se împletesc, creând o minte malefică, care îi transformă pe ceilalți în
recuzita propriului ei spectacol.
Am pornit la drum curios și intrigat,
am dat fiecare pagină din ce în ce mai incitat și am ajuns la un deznodământ
spectaculos, un final pe cât de previzibil, pe atât de greu de anticipat.
Dovezile au fost mereu acolo, dar nu le-am observat, motivele au existat, dar
le-am trecut cu vederea, și astfel am căzut în capcana cititorului naiv, care lasă
analiza deoparte și se lasă purtat de acțiune pe niște căi aparent necunoscute.
Acesta e cu adevărat farmecul romanului „Cutia”, o poveste pe care ajungi s-o
apreciezi abia atunci când dai ultima pagină, moment în care ești sigur că urmează
s-o recomanzi tuturor prietenilor care sunt în căutarea unui thriller bun și
plin de suspans.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul scris de Camilla Läckberg & Henrik Fexeus:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu