Titlu: Un
motiv bun pentru a muri
Autor:
Morgan Audic
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu
original: De bonnes raisons de mourir (2019)
Traducere
de Horia Nicola Ursu
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 480
Media pe
Goodreads: 4,07 (din 1.124 note)
Scurtă și necesară lecție de
istorie... La data de 26 aprilie 1986, reactorul numărul patru al centralei
Vladimir Ilici Lenin a explodat. Mai bine de 2000 de kilometri din Ucraina și
Belarus au fost iradiați, precipitațiile purtând radiațiile și pe teritoriul
Rusiei. Din cauza secretizării sovietice, nu s-a putut aproxima numărul
victimelor Accidentului Nuclear de la Cernobîl. Pe lângă muncitorii de la
centrală și pompierii ce și-au pierdut viața în momentul deflagrației, o mare
parte a populației din zonă a fost contaminată, fiind depistată, în lunile și
anii ce au urmat, cu cancer sau alte boli greu sau imposibil de tratat. Într-un
lung proces natural de decontaminare fiziologică, afecțiunile și-au făcut
apariția de la o generație la alta, de la bătrâni la nou-născuți, variind de la
ușoare la grave, de la deficiențe de motricitate, auz sau vedere, până la
absența unora dintre membre sau chiar a sistemului limfatic.
Povestea noastră, incredibil de
plină de suspans, se deschide cu o scenă greu de digerat. Cadavrul unui bărbat stă
suspendat, cu ajutorul unor cabluri, pe fațada Turnului Voshod, cea mai înaltă
clădire din Pripiat. Mortul cu pleoapele cusute, al cărui trup prezintă urme
clare de tortură, a fost descoperit de către un grup de turiști, al cărui ghid
a chemat imediat autoritățile. După o analiză superficială, autopsia fiind
imposibil de realizat din cauza trupului iradiat, căpitanul Joseph Melnik și ofițerul Galina Novak ajung la concluzia că la
mijloc e vorba de o răzbunare, victima fiind Leonid Vektorovici
Sokolov, fiul lui Vektor Sokolov, un magnat al petrolului și fost
ministru al Energiei. În tot acest timp, în Rusia, Alexandr Ribalko, un polițist cu relații în lumea interlopă și cu grave
probleme cu femeile și alcoolul, primește vestea că suferă de mai multe forme
de cancer, la nivelul ficatului, plămânilor și stomacului, astfel încât
doctorul îi mai dă doar câteva luni de trăit. Și fiindcă soarta lui e
pecetluită, dar mai ales pentru că s-a născut la Pripiat și vorbește ucraineana,
este angajat de Vektor Sokolov ca să investigheze moartea fiului său. Și pentru
că are nevoie de bani pentru operația fiicei sale, Tassia (Anastasia), care
suferă de deficiențe de auz, polițistul pleacă spre Cernobîl, împins de un
motiv bun pentru care merită să moară.
La scurt timp de la
cumplita descoperire, căpitanul Melnik primește un colet anonim în care se află
o rândunică împăiată, aceeași pasăre pe care o găsește, printre alte animale
împăiate, și Ribalko în apartamentul din care pare să fi fost suspendat Leonid.
Se pare că au de-a face cu un ucigaș cu sânge rece, pasionat de taxidermie. Dar
ce reprezintă pasărea? E semnătura criminalului sau mesajul pe care acesta vrea
să-l transmită? Însă până la deznodământ e un drum lung și abrupt. Odată ce
pornesc în cercetare, în paralel, neștiind unul de celălalt, prin zona interzisă,
cei doi polițiști pășesc pe un teritoriu minat (pardon, iradiat), cu floră și faună
contaminate, un pustiu în care moartea și-a lăsat amprentele toxice, aidoma petelor
de pe blana unui leopard. Case abandonate, cai iradiați ce pasc vegetația
contaminată, blocuri, biserici și școli în ruină, dar și locuitori, foști
localnici care, neavând încotro sau din cauza nostalgiei sau patriotismului,
s-au întors acasă, dar și braconieri și tâlhari care se strecoară prin gardul
de sârmă, găurit ca un cașcaval elvețian, ca să vâneze sau să taie copacii al căror
lemn urmează să ajungă pe piața neagră, preschimbat în mobilier și vândut
clienților bogați, care nici nu-și închipuie la ce riscuri se expun. Cernobîl e
mai mult decât un nume, o zonă, un accident, e blestemul pe care-l ducem mai
departe, e moartea pe care doar timpul și douăzeci de generații de sacrificiu o
vor putea opri.
Acțiunea romanului lui Morgan Audic are
loc în 2019, astfel încât este abordat, prin intermediul fiului lui Melnik, Nikolai,
și subiectul conflictelor armate din Republica Donețk. Realitatea
și ficțiunea se împletesc, schițând un portret, pe cât se poate de fidel, al măcelului din Donbas, unde copiii se joacă de-a soldații, iar mamele stau la
rând, la morgi, ca să identifice trupurile împușcate și sfâșiate ale propriilor
băieți, cadavre așezate claie peste grămadă, care urmează să fie îngropate,
fără sicrie, la un loc. Proaspeții soldați nu doar că nu au fost pregătiți să
ia parte la operațiunile militare, dar le lipsesc și antrenamentul, armamentul și
vestele antiglonț. Războiul (care va urma) nu e nimic mai mult decât o
confruntare între victime, din care vor ieși victorioși doar politicienii și
oligarhii ruși, printre care se numără și Vektor Sokolov, cei care urmăresc,
netulburați, masacrul, de la o distanță sigură și comodă.
„Un motiv bun pentru a muri” e, fără
discuție, o capodoperă. Pe de-o parte, roman Polar, pe de alta, ficțiune istorică/contemporană,
cartea ne aruncă în vâltoarea unor evenimente imposibil de controlat, într-un
ținut sterp, al sufletelor damnate și rătăcite, unde cei doi protagoniști încearcă
să-l prindă/anihileze (depinde de intențiile fiecăruia) pe ucigașul cu rândunica.
Dacă Melnik e fostul milițian și actualul polițist care vrea să facă dreptate, Ribalko
e omul care nu mai are nimic de pierdut, dându-și sufletul diavolului la schimb
pentru sănătatea fiicei și bunăstarea fostei sale familii. Așadar, un erou și
un antierou, ambii urmărind același scop, două anchete care se completează una
pe cealaltă și un antagonist care și-a planificat ani în șir crimele... trei
personaje prinse, încă din 1986, în pânza de păianjen a morții.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Morgan Audic:
