ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta H.G. Wells. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta H.G. Wells. Afișați toate postările

marți, 26 septembrie 2023

Recenziile lui Gică 144 - Omul invizibil de H.G. Wells


Titlu: Omul invizibil  

Autor: H.G. Wells

Editura: PALADIN

Titlu original: The Invisible Man (1897)

Traducere de Antoaneta Ralian

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 200

Media pe Goodreads: 3,64 (din 186.201 note)

 

     Jules Verne a spus cândva că „ceea ce poate să-și imagineze un om, alții vor fi în stare să înfăptuiască. Uite că suntem în secolul al XXI-lea, mai exact în 2023, și nimeni nu a reușit încă să devină invizibil. Spre deosebire de celebrul țesător al călătoriilor extraordinare, Herbert George Wells a mers pe ficțiunea experimentală, imaginându-și diverse scenarii posibile: primul contact cu o civilizație extraterestră (nu foarte îndepărtată), în „Războiul lumilor”, ingineria genetică, combinarea țesutului uman cu cel animal, în „Insula doctorului Moreau”, călătoria în timp cu ajutorul unei invenții strălucite, în „Mașina timpului”, sau prin somnul peste veacuri, fiindcă la acea vreme nu exista ideea de criogenizare, în „Când se va trezi cel care doarme”, și transparența absolută a corpului uman, adică despre ce vom vorbi astăzi, în „Omul invizibil”.

      Nu e cazul să despicăm firul în patru, însă e obligatoriu să trecem mai întâi pe la ora de fizică. Și după cum știm sau ne amintim, orice obiect poate să absoarbă, să reflecte și/sau să refracte lumina. Prin urmare, dacă vom lua un obiect transparent, un pahar de exemplu, indicele de refracție va fi mult mai slab decât dacă am folosi o cutie colorată sau dintr-un material dur. Pentru a face acel pahar să dispară, ar trebui să-l aducem la o transparență totală, astfel încât sursa de lumină să treacă nemodificată prin el. Sărind de la lucruri neînsuflețite la ființe umane, ar fi imposibil să transformăm un trup într-o masă transparentă, ca să devină complet invizibil. Dar uite că ficțiunea speculativă a secolului al XIX-lea ne permite asta.

      Povestea noastră începe cu un străin ce se refugiază la un han, pentru a-și continua în liniște cercetările științifice. Problema este că omul nostru are un nas ciudat, ce aduce a carton, o pereche de ochelari neobișnuiți, iar capul, probabil și întregul corp, îi este înfășurat în bandaje. Curioși din fire, hangița și localnicii ce-și fac pe rând apariția încearcă să afle secretul omului-sperietoare. Hăituit de la o zi la alta, bandajatul, într-o clipă de nebunie, își dă veșmintele jos, arătându-le tuturor că este invizibil. Imediat, toți se reped asupra lui, încercând să-l doboare, și e nevoit să părăsească hanul în pielea goală, pentru a scăpa cu viață de atacatori.

      Reacția localnicilor e verosimilă, specifică vremurilor. Orice ființă care umblă nevăzută prin lume și mișcă obiectele din jur e clar că e spirit necurat, capabil să le facă rău celor vii. Întrebările mai pot aștepta, important e ca năluca să fie „neutralizată”. Cu fiecare om ce se alătură vânătorii, se creează un roi organizat, guvernat de un țel comun. Cei care nu cred în vrăjitorie pun întâmplările „paranormale” pe seama nebuniei, convinși că anomalia provine, de fapt, din mintea lor obosită. Preotul nu e capabil să te ferească de omul invizibil, nici terapeutul nu poate face asta, pentru că existența lui, oricât ar părea de anormală, face parte din realitate. La rândul său, Griffin, pentru că așa îl cheamă pe protagonist, ajunge să-și dorească să instituie un regim al terorii, pentru a pune bazele unei noi ordini mondiale. Voia lui e ca lumea să i se supună, și se va folosi de abilitatea sa deosebită, pe care o socotise odinioară blestem, pentru a-i face pe ceilalți să trăiască după noul regim.

      Dincolo de problematica politică, Wells explorează, fără menajamente, avantajele și consecințele invizibilității. Dacă poți să te apropii de cineva fără să fii observat, asta nu înseamnă că persoana respectivă nu te poate mirosi sau auzi. Nu ești imaterial, nu poți trece prin obiecte, ba din contră, trebuie să fii mult mai atent ca să reușești să te ferești de cei care nu te pot vedea. Noroiul, ca orice materie vizibilă, te va murdări pe picioare, și chiar dacă reușești să te cureți, praful de pe stradă se va așeza în straturi peste tine, redându-ți conturul corporal. La fel stau lucrurile și cu ninsoarea, care te va „ciopli” fulg cu fulg în fața celorlalți. Hainele și pantofii nu pot fi ascunse, astfel încât ai fi nevoit să mergi în pielea goală printre oameni, chiar dacă afară e frig și plouă.

      Deși o s-o notez ca recenzie, sunt doar niște idei pe care am reușit să le transpun în câteva notițe. După atâta timp de la apariție, povestea încă reușește să ne stârnească interesul, păstrându-și dimensiunea SF chiar și astăzi. Poate fi citită de un copil, drept un roman (oarecum) de aventuri, așa cum poate fi lecturată și de către un adult, fan al genului sau pur și simplu interesat de subiect. S-a scris mult despre ea, sunt sigur că încă au rămas lucruri nespuse, iar dacă vreți să discutăm mai multe despre cartea lui H.G. Wells, ne vedem deseară, la clubul de carte al editurii Paladin.


COMANDĂ CARTEA