Titlu: Vamps. Academia
vampirilor
Serie: Vamps (#1)
Autor: Nicole Arend
Editura: BOOKZONE
Titlu original: Vamps:
Fresh Blood (2022)
Traducere de Valentina
Georgescu
Anul apariției: 2024
Număr pagini: 432
Media pe Goodreads: 3,47
(din 2.779 note)
Îl privesc pe
tata cum se îndepărtează în grabă, lăsându-mă singur în creierii munților, doar
cu bagajul și rachetele pentru zăpadă ce ar trebui să mă ajute să înaintez prin
nămeții uriași spre locul de întâlnire. Mă apropii de ei și simt cum mi se
zbârlește părul pe ceafă, și nu din cauza frigului. Toți își ațintesc ochii întunecați
asupra mea, nările le freamătă, printre buze li se întrezăresc colții ascuțiți,
iar corpul li se contractă, adoptând postura de luptă. Nu sunt ca ei, iar ei
știu asta prea bine. Își ciulesc urechile, ascultând ritmul inimii mele, bum,
bum, bum, din ce în ce mai repede, pe măsură ce frica pune stăpânire pe mine.
Pentru ei sunt o jucărie, o pradă nenorocită care a venit de bunăvoie să-i fie
sfâșiată beregata. Nu mă vor aici, și, sincer să fiu, nici eu nu-mi doresc să
fiu aici. Am fost aruncat fără veste într-o lume pe care n-o înțeleg, dar pe
care sunt obligat să mi-o însușesc ca să supraviețuiesc. Trebuie să uit că sunt
om, să dau cu piciorul celor optsprezece ani de viață normală ca să fiu demn de
moștenirea mamei mele. Trebuie să accept că sunt vampir și să le demonstrez că
nu sunt atât de ușor de ucis.
Printre crestele ninse ale Alpilor Elvețieni, foarte bine
camuflată și aproape imposibil de reperat de către dușmani, se află
prestigioasa Academie Vamps, unde, timp de secole, vampirii au avut parte de
cea mai strictă și atentă instruire, în așa fel încât, după absolvire, să poată
ocupa funcții importante în sistemele de informare și apărare mondiale sau să
preia afacerile și pozițiile părinților, ducând renumele familiei mai departe. Păstrând
multe dintre practicile de predare medievale pe care le îmbină cu tehnologia
avansată a secolului al XXI-lea, profesorii de la academie se îngrijesc ca
fiecare student să-și îmbunătățească abilitățile ce le definesc specia, Zborul,
Lupta corp-la-corp, Vindecarea, Folosirea manipulării și constrângerii și Înțelegerea
mecanismelor politice fiind doar câteva dintre cursurile pe care tinerii
vampiri trebuie să le parcurgă pentru a completa cele trei piscuri de
pregătire. Însă toți trebuie să învețe un lucru esențial – cum să se comporte
ca un om, cum să-și țină în frâu poftele, ca să nu cadă în capcana nesațului
sângelui și să dezlănțuie un masacru în toată regula de fiecare dată când
interacționează cu așa-zisa pradă. Au nevoie de mult autocontrol ca să reziste
tentațiilor sangvine și să se împotrivească mirosului metalic, îmbietor, ce îi
înnebunește, transformându-i în adevărate fiare. Chiar și pentru vampirii
experimentați e o reală provocare, darămite pentru un grup de tineri
neantrenați și răsfățați, care, nici bine intrați pe porțile academiei, sunt
hotărâți să răstoarne totul cu susul în jos. Iar atunci când cea mai mare
ispită vine de bunăvoie în cercul lor, le e imposibil să se mai opună dorințelor
mistuitoare.
Ispita e Dillon, oaia rătăcită care a nimerit fără voie
în mijlocul unei haite de lupi hămesiți, gata oricând să se năpustească la
gâtul lui. Fiind nevoit să părăsească ferma izolată și liniștită din Irlanda
unde a crescut doar alături de tată, el ajunge student la Vamps, pășind într-o
lume pe care n-o cunoaște și n-o înțelege. Ați putea crede că e o greșeală,
însă nu este... Locul său e la academie, în ciuda împotrivirilor vehemente din
partea celor mai influenți vampiri din consiliul școlii, care, nu întâmplător,
sunt și părinții colegilor săi din primul pisc. Dar ce caută un om la Vamps? Ei
bine, Dillon e un dhampir, adică pe jumătate om și pe jumătate vampir, singurul
specimen născut din împreunarea unei nemuritoare cu un om de rând. Trăind optsprezece
ani ca o ființă umană, protagonistul nostru e pe bună dreptate îngrozit de
schimbările ce au survenit peste noapte în viața sa, numai din cauză că mama pe
care n-a întâlnit-o niciodată a aranjat să meargă la Vamps încă de când era
mic. Acum n-are încotro decât să se obișnuiască cu dormitul într-un sicriu,
ingerarea sângelui și cu hipersensibilitatea simțurilor.
Din clipa
în care renunță la alimentele obișnuite și începe să se hrănească cu sângele
pus la dispoziție de către școală, au loc și mai multe modificări. Partea umană
se estompează, iar monstrul din interior iese la suprafață, preluând controlul.
La fel ca ceilalți, Dillon capătă o frumusețe nepământească, iar sângele său, proprietăți
unice, fiind mai puternic decât al tuturor studenților din academie, ceea ce-l
pune într-un mare pericol. Nimeni nu-l vrea aici, dar toți îi vor sângele,
fiind mult prea valoros pentru lumea
vampirilor ca să fie irosit sau să cadă în mâinile cui nu trebuie, dar, în
ciuda protecției, tentativele de răpire se înmulțesc. Noroc că printre cei unsprezece
vampiri cu care trebuie să colaboreze pentru a duce la bun sfârșit sarcinile
date de profesori sunt și câțiva dispuși să-i devină prieteni. Sade, Cora, Jeremiah
și Angelo, cel din urmă când nu e ațâțat de izul delicios al sângelui lui Dillon,
îl ajută să afle mai multe despre descendența sa și despre propriile abilități.
Însă nici măcar ei nu pot înfrunta ostilitatea evidentă din partea celorlalți. Rivalitatea,
invidia și aroganța sunt la ordinea zilei printre vampirii care provin din
familii străvechi și care au fost antrenați să devină lideri. Dar sângele e cel
care vorbește și decide la Vamps, iar Dillon urcă pe scara ierarhică, devenind VA,
conducătorul grupului, fapt ce stârnește și mai multă nemulțumire și ură.
„Vamps.
Academia vampirilor” e unul dintre acele romane intense, foarte alerte, pe care
pur și simplu îl devorezi. Nicole Arend construiește un univers violent,
sângeros, învăluit în umbre și mistere, pe care îl populează cu o serie de
personaje bine conturate și exploatate. Mi-a plăcut mult că autoarea nu l-a
creat pe Dillon ca pe un papă-lapte, oprimat și batjocorit de toți, ca abia în
final să devină eroul mult așteptat și să le rupă oasele tuturor, așa cum se
întâmplă de obicei în romanele de genul, ci l-a plasat undeva la mijloc, luând
în calcul natura sa duală, fiind de la bun început un erou, chiar dacă într-o
lume pe care n-a interiorizat-o. El parcurge un drum inițiatic de la intrus la
adaptat, acceptând în cele din urmă că e mai mult vampir decât om. Totuși, Dillon
e liber spre deosebire de celelalte personaje, care sunt în dezavantaj, toate
fiind supuse unor presiuni imense din partea familiei; toate luptându-se cu
proprii demoni care, uneori, sunt mult mai greu de învins. Prestanța, averea și
puterea necesită sacrificii, iar, adesea, asta înseamnă ca fiii și fiicele să
asculte orbește de părinți, să se lase manipulați și constrânși să facă lucruri
josnice și dezonorante, doar pentru a salva „onoarea” neamului. Cel mai bun
exemplu în acest sens sunt Åsta, Celeste și Bram –
în pofida aurei negative, Bram Dănești mi s-a părut un caracter deosebit, fiind
român –, care au fost transformați în mașinării de luptă, în instrumente letale
în mâinile taților lor avizi de control.
Destul de
greu dau peste romane în care scenele sunt zugrăvite în stil cinematografic,
dar „Vamps” pare un film zugrăvit prin cuvinte. Cu toate că narațiunea e
omogenă, cadrele se succed exact ca într-o peliculă cinematografică, noțiunea
de timp fiind complet suspendată, fapt pentru care am avut senzația că se
întâmplă prea multe într-un interval prea scurt. Imaginile vii, personajele
fascinante, intriga complexă, ritmul precipitat, adolescenții sexy, idilele
complicate, secretele bine tăinuite și mult sânge proaspăt, toate astea fac din
„Vamps. Academia vampirilor” un YA Fantasy de cinci stele.
