Se afișează postările cu eticheta Editura Paladin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Editura Paladin. Afișați toate postările

marți, 22 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 95 - Străinul de Harlan Coben


Titlu: Străinul  

Autor: Harlan Coben

Editura: PALADIN

Titlu original: The Stranger (2015)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 360

Media pe Goodreads: 3,89 (din 81.412 note)

 

Tu cum ai reacționa dacă într-o zi un străin ți-ar spune că viața ta e doar o minciună? Cum ai proceda în cazul în care ar avea dovezi prin care să-ți arate că oamenii din jurul tău nu sunt atât de sinceri cu tine? Evident, nu l-ai crede... L-ai înjura, poate chiar l-ai lovi, fiindcă și-a permis să-ți îndruge o astfel de inepție. Cine e omul ăsta care vrea să te cufunde în incertitudine? De unde a apărut și ce legătură poate avea el cu soția sau cu copiii tăi? Nu, vorbește doar prostii... Tu îi cunoști cel mai bine, tu știi că familia ta e perfectă și că nimeni nu are nimic de ascuns. Ai muncit zi și noapte ca să ajungi aici, ai luptat pentru această locuință și pentru tot ce se află în ea, ai strâns din dinți și ai mers mai departe, iar acum poți să te bucuri de liniște și de confort, să-ți urmărești fiii cum cresc și să îmbătrânești lângă cea căreia ai decis, pe când erai un tânăr cu multe speranțe, să-i dăruiești inima.

Adam Price este un avocat despre care se poate spune că trăiește Visul American. Locuiește în Cedarfield, are o casă imensă cu patru camere, o mașină de lux, doi băieți care-l fac mândru în fiecare zi prin performanțele lor sportive și o soție frumoasă și iubitoare, profesoară la liceul din oraș. Chiar astăzi, Ryan, fiul cel mic, urmează să fie selectat în echipa principală de Lacrosse a școlii. Dar, în timp ce tații mândri își urmăresc odraslele pe teren, un necunoscut se apropie de Adam și-i spune un lucru de necrezut despre Corinne, cum că aceasta și-ar fi înscenat o așa-zisă sarcină ca să-l readucă, într-un moment de răscruce pentru cei doi, înapoi în sânul familiei. Odată străinul plecat, Adam rămâne sceptic cu privire la cele aflate, însă este decis să-și confrunte partenera pentru a descoperi adevărul. Însă în următoarea dimineață femeia dispare, lăsând în urmă doar un mesaj straniu, prin care îi transmite că este în siguranță și că se va întoarce acasă atunci când va sosi momentul potrivit.

Simțind cum pământul îi fuge de sub picioare, avocatul nostru începe să pună întrebări în stânga și-n dreapta, prietenilor și colegilor de muncă ai soției, încercând să găsească pe cineva care să știe motivul pentru care ea a ales să plece. În lipsa acesteia, Adam ajunge să-și privească fiii dintr-o altă perspectivă, substituind, la nevoie, poziția mamei absente. Abia acum înțelege ce înseamnă să întreții moral o familie, să le oferi toate lucrurile de care au nevoie și să fii alături de ei atât în clipele minunate, cât și în momentele de cumpănă, atunci când nu poți să le spui unde e mama lor și când o să se întoarcă în sfârșit acasă. Demersul detectivistic al protagonistului ia o altă turnură după ce descoperă încă o persoană care a avut de-a face cu Străinul, însă căreia i s-a cerut o anumită sumă de bani ca secretul ei să rămână în siguranță.

Deși orașul din roman pare un loc aproape utopic, lucrurile nu stau deloc așa, pentru că paradisul este, de fapt, al celor care știu cum să profite de el. În ciuda faptului că luxul există în fiecare casă din Cedarfield și pare că buzunarele celor care trec pe stradă sunt doldora de bani, mulți dintre ei sunt șomeri și, la nevoie, sunt în stare să ucidă pe cineva pentru a-i proteja pe cei dragi. În orice clipă ordinea socială se poate prăbuși. Aici nu ești ales în echipă pentru abilitățile tale sportive, ci pentru că tatăl tău este în măsură să-i ofere un loc de muncă celui care te selecționează. Fiecare are un interes, fiecare este capabil să facă rău celorlalți pentru confortul său, însă nu toți au curajul și puterea să-și pună planurile în aplicare.

În lumea asta plină de vicii și prădători, un necunoscut bate la porțile cetățenilor onorabili și le distruge pentru totdeauna familiile. El nu ucide, nu maltratează, doar scoate la lumină secretele întunecate ale oamenilor, acele lucruri despre care le este frică sau rușine să vorbească. Mai mult decât un străin care creează probleme peste tot pe unde trece, el este un exorcist al societății, un martor ce-și susține cauza, dar care pleacă înainte ca judecătorul să dea ultimul verdict. În final, vreau să vă spun că acesta nu e romanul meu preferat de la Harlan Coben, nici pe departe, dar este o poveste bună, plină de clasicele răsturnări de situație și de personaje interesante, împinse, în stilul celebrului autor de suspans, până la ultimele limite. Așa că... vă invit într-o nouă aventură psihologică, în care Visul American se va transforma în cel mai întunecat coșmar al lui Adam Price.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 16 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 94 - Tigana de Guy Gavriel Kay


Titlu: Tigana  

Autor: Guy Gavriel Kay

Editura: PALADIN

Titlu original: Tigana (1990)

Traducere de Nicoleta Vuțescu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 744

Media pe Goodreads: 4,09 (din 45.579 note)

 

            Cum poți să subjugi un popor? Cum poți, odată ce l-ai nimicit, să-i ștergi istoria din analele lumii? Ei bine, ai nevoie de o armată uriașă care să-l invadeze, să-i distrugă casele și templele sfinte, să-i ucidă pe monarhi și... să-i schimbe definitiv numele. Pentru că, da, denumirea acelui ținut reprezintă esența pentru locuitorii săi, o sacralitate a toposului care se reflectă atât în muzica și arhitectura locului, cât și în sufletele celor ale căror familii există acolo de veacuri. Nu e suficient să-i ții sub teroare, nu e îndeajuns să le ucizi regele sub propriii ochi, trebuie să faci ceva nemaiauzit, ceva magic, ceva care să-i oprească pe oamenii din vecinătate să mai înțeleagă numele acelui meleag blestemat. Abia atunci când limba lui se va pierde în timp, când toți îți vor recunoaște suveranitatea și vor fi dispuși, de bună voie, să-ți ofere din roadele și mărfurile lor, vei avea certitudinea că ți-ai dus misiunea la bun sfârșit.

            Cândva o provincie înfloritoare, cu un rege bun și drept, ce-și iubea poporul ca pe propria familie, Tigana era cunoscută în întreaga Palma ca un pământ binecuvântat de zei. Dar, într-o cumplită noapte, pe malurile Deisei, în lumina obscură a celor două luni, s-a dus o luptă decisivă, în care Brandin, conducătorul Ygrathului, și-a răzbunat scumpul odor, mort cu ceva timp în urmă într-o altă bătălie. Și în urma victoriei mult așteptate, îngrozitorul monarh a blestemat numele Tiganei, făcându-i pe ceilalți locuitori din peninsulă surzi la pronunțarea acestuia. Nimeni nu mai înțelegea sacra denumire, nimeni în afară de cei care trăiau sau au trăit cândva în măreața cetate de lângă mare. Valentin di Tigana a fost ucis, la fel și prietenul său de suflet, îndrăgitul sculptor Saevar, dar cei rămași au știut mereu că vremea lor va sosi și că, într-o sfântă zi, Orașul Turnurilor se va ridica chiar din cenușa lăsată în urmă de cei care l-au condamnat la nimicnicie.

            Într-o mare de întuneric, speranța renaște atunci când tânărul Devin află că, în trupa de muzicanți cu care colindă lumea în lung și-n lat, făcându-i pe ascultători să-și reverse lacrimile odată cu „Lamentația pentru Adaon”, se află și prințul moștenitor al Tiganei, un om la prima vedere obișnuit, cunoscut ca Alessan din Tregea. Însă ceea ce nu știe încă eroul nostru este că și neamul său provine din acel loc, la fel și cântăreața roșcată care-și spune Catriana. Aventura începe și nu durează prea mult până când intră în joc toți cei implicați, comploturile ies la iveală, iar cei doi tirani fac tot posibilul să stârpească din rădăcină orice urmă a răzmeriței ce se pune la cale. Deși toate personajele urmează același drum, despărțindu-se pe poteci diferite atunci când situația o cere, fiecare are calea lui, un parcurs care-l va conduce spre scopul existenței sale. Pentru Devin, călătoria reprezintă o inițiere, de la necunoscător la experimentat, în arta amorului și a crimei. Pentru Catriana, constituie un traseu de virilizare a sinelui, de înlocuire sufletească și psihică a tatălui care a fugit ca un laș și pe care nu-l va putea ierta niciodată, iar pentru Alessan... drumul înapoi spre casă, spre coroana care i se cuvine de drept.

            Spre deosebire de majoritatea romanelor fantasy, a căror acțiune se petrece într-un Ev Mediu pseudo-european, Kay împinge lucrurile puțin mai departe și își plasează narațiunea într-o perioadă asemănătoare Renașterii Italiene. Prin urmare, manifestările artistice există la tot pasul, în special muzica, iar personajele noastre par să trăiască un timp al tranziției, în care spiritul câștigă în defavoarea carnalității barbare. De altfel, autorul preia teme din literatura vremii, precum duetul Rege-Bufon, un construct în mod evident shakespearian, și geografia Infernului lui Dante, pe care o ilustrează prin cele nouă provincii din Palma. Astfel, haosul pare să acapareze întreaga lume ficțională, cei doi conducători tirani devin, prin vrăjitorie, stăpâni ai iadului pe care îl împart, iar locuitorii, niște victime ale sistemului (aș putea spune: Totalitar) în care își duc viața de zi cu zi. Aici, Sfânta Treime a creștinismului este înlocuită cu o triadă a zeilor păgâni, formată din Eanna, zeița cerului și a stelelor, pe care le-a creat în timpul unui orgasm divin, Adaon, o altă reprezentare a lui Dionisos, sfâșiat pe marginea unei prăpastii de consoarta și fiica sa, și Morian, zeița portalurilor și a lumii de jos, o combinație interesantă între Hades și Anubis.

            Însă asul din mânecă al lui Guy Gavriel Kay stă în construcția lumilor fantastice. Pe lângă protagoniști, există mai multe personaje colective, alcătuite uneori din armatele rivale, alteori chiar din locuitorii unei provincii. Deși insistă destul de mult pe odiseea eroilor, naratorul face trecerea fulgerător de la un caracter la altul, ne poartă în nord, apoi ne teleportează în sud și în vest, ca într-un final să aflăm că suntem undeva în partea de răsărit a hărții, asumându-și astfel, prin excelență, poziția de păpușar experimentat al universului pe care l-a creat. Însă vorbele sunt de prisos, fiindcă Alessan și prietenii lui sunt într-o mare primejdie... Și va mai dura ceva până când oamenii vor auzi din nou acel cuvânt sfânt, acel nume pentru care se vor aduna la un loc și se vor ridica la luptă: TIGANA. 


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 9 noiembrie 2022

Recenziile lui Gică 92 - Băiatul din pădure de Harlan Coben


Titlu: Băiatul din pădure  

Serie: Wilde #1

Autor: Harlan Coben

Editura: PALADIN

Titlu original: The Boy from the Woods (2020)

Traducere de Roxana Brînceanu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,94 (din 77.608 note)

 

De fiecare dată când vreau să mă apuc de-o carte de-a lui Harlan Coben, încep prin a mă întreba de ce îmi place așa mult acest autor, ce îl face atât de special și cum reușește, repetând de zeci de ori același tipar, să mă facă să-mi doresc să-i citesc absolut toate romanele. Am stat puțin pe gânduri și, analizându-i textele lecturate în anii trecuți, am ajuns la o concluzie cât se poate de logică. În primul rând, autorul american creează o lume ficțională angrenată în real, dă naștere unei societăți moderne, cu familii cu probleme, adolescenți ce se confruntă cu cruda maturizare și avocați care cunosc foarte bine drepturile cetățenilor și care, pentru a păși tot mai sus pe treptele faimei, sunt în stare să se implice în orice fel de caz juridic, de la furturi mărunte, până la crime în care vinovatul pare să fie deja recunoscut de întregul oraș. În al doilea rând, odată ce avem locul, personajele și întâmplările incipiente bine stabilite, apare și fatidica ruptură. Însă, spre deosebire de alți scriitori de gen care mizează totul pe omor, specialitatea lui Coben este dispariția. Cineva se face pierdut într-un context favorabil al vieții sale sau, dimpotrivă, într-un moment de răscruce, fiind abuzat psihic sau chiar violentat. De asemenea, există și situația când cineva dispărut sau mort cu mulți ani în urmă dă semne, într-o clipă vulnerabilă pentru protagonist, că e pe cale să reapară (chiar din propriul mormânt) teafăr și nevătămat. Dar nu vreau să transform recenzia de față într-un studiu literar, așa că a sosit timpul să vorbim despre volumul vizat.

Wilde reprezintă, în mod paradoxal, o anomalie a naturii. Găsit pe când era doar un puști, având vârsta undeva între șase și opt ani, acesta colinda pădurile, încercând să facă rost de hrană și să-și găsească un loc în care să se adăpostească până la următorul răsărit. De altfel, printre obiceiurile sale din acea vreme se număra și scotocitul prin casele orășenilor, cu scopul de a găsi alimente și materiale de care să se folosească în mediul său primitiv. Dar astea-s povești vechi, iar acum Wilde, ajuns un adult în toată firea, trecut prin cariera militară și specialist în tehnologie, este abordat de către Hester Crimstein, o avocată celebră, căreia-i poate spune liniștit „mătușă”, care îi cere ajutorul, pentru că Naomi, o adolescentă cu probleme, chinuită zilnic de colegii ei de liceu sadici, pare să fi dispărut fără urmă.

La rândul său, Hester este un personaj excentric, plină de zel și dornică să-i facă de râs pe toți cei care au alte păreri față de-ale ei, chiar în emisiunea pe care o prezintă la televizor. Pe lângă faptul că este mama celui mai bun prieten din copilărie al lui Wilde și bunica lui Matthew, colegul de clasă al lui Naomi și cel care a raportat prima dată dispariția fetei, ea constituie un caracter recurent în opera lui Harlan Coben, un așa-zis fir roșu care, trăindu-și viața de la un volum la celălalt, devenind agent al justiției, apoi mamă și bunică, iar în prezent ajungând la onorabila vârstă de șaptezeci de ani, confirmă, într-un mod cât se poate de elegant, veridicitatea lumii ficționale în care există. Datorită acestui demers, ea este unul dintre personajele cheie ale întregului proiect auctorial, alături de la fel de celebrul procuror, Paul Cope Copeland, care, din motive necunoscute mie, nu este prezent în povestea de față.

Revenind, ancheta începe, iar eroii noștri pun întrebări și cercetează fiecare pistă posibilă, pentru a da de urma fetei. Însă, ca de fiecare dată, cei care se fac dispăruți au un motiv puternic să recurgă la gestul radical. La rândul lor, cei care sunt răpiți au ceva pe care răufăcătorii îl vor. Cine a luat-o pe Naomi? Ce secrete întunecate poate ascunde o fată persecutată zi de zi la școală? Ce știe tatăl ei adoptiv și nu vrea să divulge poliției? Cine a avut un motiv ca fata să se evapore din comunitate? Multe întrebări, la fel de multe răspunsuri și un om care este foarte dornic să dea o mână de ajutor celor pe care îi iubește. Folosindu-și abilitățile deprinse în armată și șarmul cu care a reușit să se strecoare noapte de noapte în locuințele femeilor pe care le-a sedus, Wild pendulează între orașul aglomerat și iluzoriu, și adăpostul său tehnologizat din pădure, locul în care a luat naștere și unde a reușit să deprindă măreața artă a supraviețuirii.

În final, chiar pot să spun că „Băiatul din pădure” a reprezentat lectura plăcută la care am sperat. A fost din nou o plăcere să dau mâna cu celebra doamnă Crimstein, să mă furișez alături de Wilde pe ușa din spate a fiecărei locuințe în care a pășit, să simt adrenalina din momentul confruntărilor și să mă bucur de momentul în care adevărul, în sfârșit, a ieșit la iveală. Și ca să închei într-o notă meditativă, vreau să vă las aici un citat care pe mine, să fiu sincer, m-a cam pus pe gânduri.

„Wilde simți ceea ce ajunsese să numească Tulburarea.

Unii o numeau semn, sau intuiție, sau premoniție, ceva ce conferea un aer supranatural capacităților sale și așa sporite. Dar nu era așa. Nu tocmai. Timp de milenii, omul se adaptase și la bune, și la rele. Un exemplu recent: navigația de tip GPS. Studiile arată că unele părți ale creierului nostru – hipocampul (zona folosită la orientare) și cortexul prefrontal (asociat cu planificarea) – se modifică deja, poate chiar se atrofiază, pentru că acum ne bazăm pe GPS. Acest lucru s-a întâmplat în câțiva ani. Să ne gândim la întreaga întindere a istoriei umanității, la viața în peșteri și în păduri, dormind (la figurat) cu un ochi deschis, fără protecție, conduși de instinctul nostru primitiv de supraviețuire, apoi să ne gândim la cum s-a înmuiat și s-a erodat acest instinct în decursul anilor odată cu apariția caselor, a ușilor încuiate și a compromisurilor civilizației.”


COMANDĂ CARTEA


marți, 7 iunie 2022

Recenziile lui Gică 79 - Fântânile Paradisului de Arthur C. Clarke


Titlu: Fântânile Paradisului  

Autor: Arthur C. Clarke

Editura: PALADIN

Titlu original: The Fountains of Paradise (1979)

Traducere de Daniel Pătrașcu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 320

Media pe Goodreads: 3,96 (din 28.157 note)

 

            Pentru că nu știam ce să mai citesc și pentru că aveam chef de un Science-Fiction clasic, am aruncat o privire prin bibliotecă și am decis să mă apuc de „Fântânile Paradisului”, un volum pe care cei de la Editura Paladin l-au reeditat, cu o supracopertă superbă, nu cu mult timp în urmă. Iar acum, după ce am devorat cartea în mai puțin de 24 de ore, chiar pot să spun că mi-a plăcut destul de mult și am fost impresionat de ingeniozitatea și de inventivitatea autorului britanic, care, într-un text de lungime redusă, reușește să imagineze un proiect ambițios și extrem de complex, ce ne-ar putea deschide o nouă poartă spre astre, spre spațiul atât de greu accesibil oamenilor. Însă, pe lângă un roman plin de termeni științifici, majoritatea proveniți din domeniul fizicii, Arthur C. Clarke ne propune o poveste despre voința umană și despre puterea de a transforma o idee incredibilă în realitatea zilei de mâine.

            Pe orice cale a evoluției am lua-o, un lucru e sigur, viitorul stă în cât mai multe bariere desființate. Am călătorit pe mare și am descoperit pământuri noi, pe care locuiesc oameni asemeni nouă, am deprins limbi exotice sau i-am învățat pe ceilalți graiul nostru, dar, oriunde ne-am dus în lume, tot timpul ne-am confruntat cu ceva ce părea, la prima vedere, imposibil, dar pe care l-am depășit de fiecare dată cu succes. Dar, cu toate că astăzi putem privi la stele din orice punct de pe Terra, tot există frustrarea că nu vom ajunge niciodată la ele. Ei bine, Clarke ne duce puțin în viitor, tot în secolul al XXI-lea, dar într-un timp în care oamenii sunt capabili să părăsească Pământul cu ajutorul rachetelor și să ajungă să locuiască pe lună sau chiar pe marte, planeta roșie aflându-se în plin proces de terraformare.

            Însă, pentru genialul inginer Vannevar Morgan, acest lucru nu e suficient, iar, în dorința sa de a duce umanitatea pe o nouă treaptă evolutivă, el propune o soluție revoluționară, un lift spațial capabil să ducă pe orbită și dincolo de ea atât oameni, cât și obiecte de dimensiuni colosale. Cu ajutorul unui fir metalic extrem de subțire și de rezistent, savantul vrea să „lege” suprafața Pământului de unul sau mai mulți sateliți tereștri, astfel încât să creeze o cale cât mai eficientă și cât mai sigură de transport către spațiu și, de ce nu, către celelalte planete din Sistemul Solar. Dar există o așa-zisă mică problemă. Punctul terestru din care urmează să „se ridice” magnifica mașinărie trebuie să fie calculat cu exactitate, astfel încât mișcarea de rotație a Terrei și uraganele incredibil de puternice, care-și fac de cap la mii de kilometri înălțime, să nu producă daune serioase dispozitivului.

            După un studiu ca la carte, savantul nostru găsește locul perfect pentru proiectul său, și anume o stâncă uriașă din Sri Lanka, un punct înalt în care chiar se poate spune că pământul atinge cerul. Însă din nou apare un impediment, pentru că acolo există un străvechi cult religios, care nu este deloc dispus să-și părăsească centrul sacru. Și, după cum v-ați dat seama deja, din acest punct ia naștere o întreagă discuție despre barierele fizice ce pot fi depășite cu ajutorul științei și despre limitele pe care ni le-a impus, încă din cele mai vechi timpuri, un zeu atotștiutor. Iar aici, așa cum subliniază și unul dintre personaje, este vorba despre o reclădire modernă a Turnului Babel, a construcției cu care muritorii au crezut că pot ajunge până la Dumnezeu. Dar, mai mult decât o confruntare între un domeniu exact și o doctrină abstractă, discursul celor două părți constituie o pendulare între trecut și viitor, între o lume care nu poate renunța la vechile ei tradiții și o societate dezvoltată, care face tot efortul să descifreze marile taine ale universului cunoscut, și nu numai...

            Dar, înainte să vedem dacă Morgan va reuși să-și ducă la capăt planul, trebuie să ne întoarcem mult în timp, la o sută de ani de la nașterea lui Hristos, atunci când a venit pe lume Kalidasa, cel mai mare rege de pe insula Taprobane. La fel ca eroul nostru, și faimosul monarh a crezut că poate sfida „cele sfinte”, creându-și un paradis numai al lui chiar pe pământ. Astfel, cu ajutorul unui artist recunoscut în toată lumea, el a reușit să-și clădească o Grădină a Raiului, un loc mirific în care piatra a devenit nestemată, iar fântânile își revărsau apa la un simplu gest de-al său. Ei bine, călătoria noastră se oprește aici, pentru că e vremea să-l las pe adevăratul povestitor să-și facă treaba, așa că, dacă vreți să vedeți cu ce impedimente se va mai confrunta echipa lui Morgan, trebuie să puneți mâna pe romanul lui Arthur C. Clarke și să vă lăsați purtați într-un viitor nu foarte îndepărtat, într-un timp în care este posibil ca umanitatea să ajungă chiar și la cele mai îndepărtate stele.


COMANDĂ CARTEA


joi, 14 aprilie 2022

Recenziile lui Gică 69 - Sfârșitul Eternității de Isaac Asimov


Titlu: Sfârșitul Eternității  

Autor: Isaac Asimov 

Editura: PALADIN

Titlu original: The End of Eternity (1955)

Traducere de Iulia Anania

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 264

Media pe Goodreads: 4,24 (din 50.006 note)

 

Nu cred că mai are rost să mă scuz, dar este necesar să vă spun că aceasta e prima carte scrisă de Isaac Asimov pe care o citesc. În ciuda faptului că nu sunt un mare fan al literaturii Science-Fiction, mai lecturez câte un volum de gen atunci când îmi cade în mână, însă evit să mă îndrept spre acea dimensiune „Hard”, care sunt sigur că mi-ar da mari bătăi de cap. Bineînțeles că mi-am făcut, ca orice adolescent, inițierea în Jules Verne și în opera lui H.G. Wells, dar am evitat să mă apuc de serii mari, lucru pentru care am preferat, evident, acum, să încep cu un roman de sine stătător. Nu știu de ce aveam impresia că voi înainta greu cu lectura și că mă voi izbi de termeni și de fenomene pe care nu le voi înțelege pe deplin și că, în consecință, voi renunța. Însă, din contră, lucrurile au stat tocmai pe dos și mi-am dat seama că, oricât de complicată pare situația, autorul are un talent incredibil de a explica pas cu pas evenimentele, fapt care m-a făcut să înaintez foarte repede prin text și să mă bucur de o intrigă incredibilă și cutremurătoare.

Sunt sigur că majoritatea cititorilor de SF au bifat de mult acest volum, însă, totuși, vreau să fac o scurtă descriere, așa, în stilul meu. Pe scurt, în rolul principal îl avem pe Andrew Harlan, un fost observator, actual tehnician, care lucrează pentru o organizație numită Eternitatea. Mai mult decât o agenție înafara spațiului și a timpului cunoscut, Eternitatea se ocupă de analizarea epocilor din trecut și din viitor, cu scopul de a modifica evenimentele esențiale, care ar putea opri sau dăuna evoluției umanității. Astfel, istoria se află în mâinile unor indivizi apți, profesioniști care trebuie să calculeze foarte bine consecințele pe care le poate avea orice acțiune asupra întâmplărilor care au avut sau urmează să aibă loc într-un timp deja cunoscut. Însă viața obișnuită a lui Harlan suferă o „complicație” atunci când intră în contact cu o femeie, o ființă care îi deschide mintea spre noi posibilități, proiecții care pun sub semnul îndoielii tot ce înseamnă Eternitatea.

Deși pare că miza romanului constă într-un viitor utopic, lucrurile nu stau deloc așa. Fiecare schimbare realizată în prezent reprezintă un risc, iar orice eroare de calcul poate da naștere unor noi posibilități care, în final, să conducă într-o direcție nu tocmai benefică. Din acest motiv, toți Eternii trebuie să fie devotați trup și suflet muncii pe care o au de efectuat, în consecință, este necesar ca ei să abandoneze principalii factori care i-ar putea deconcentra. Și, pentru că Asimov a fost un misogin notoriu, bineînțeles că lucrul cel mai dăunător pentru societatea perfectă este femeia. Așadar, din momentul în care Andrew Harlan cade în brațele amorului, totul se complică, și stabilitatea universală este compromisă. Odată cu chemarea sexului opus, protagonistul părăsește treptat sistemul închistat din care face parte și își câștigă individualitatea. De altfel, în pofida faptului că pare că asistăm la o poveste de dragoste, autorul nu renunță, nici pentru un singur moment, la tematica science-fiction și ne readuce în permanență la problema și ipoteza de la care a plecat.

            Este evident că Asimov a preluat subiectul din „Mașina timpului”, însă ceea ce face autorul american e să-l ducă la o dimensiune incredibilă. În povestea de față nu este vorba despre un prezent clar și despre un viitor bine stabilit, ci despre posibilitatea de a călători în continuu între secole și de a observa, dintr-o poziție pasivă, toate modificările majore din acea perioadă. Astfel, epocile coexistă, iar limitele sunt desființate, fiecare Etern fiind capabil să călătorească chiar la începuturile civilizației. Dar atunci când erele sunt conștiente una de cealaltă intervin marile probleme, iar exemplul cel mai interesant este chiar inventarea serului anticancer. Cum poți să decizi cine merită să fie vindecat? Care secol merită mai multe doze? Sau cum poți să știi care dintre cei salvați ar putea constitui un adevărat pericol în viitorul în care nu-i „era scris” să existe? De asta, deciziile trebuie să fie foarte bine analizate, orice eroare ducând umanitatea, și cu sine Eternitatea, tot mai aproape de sfârșit.

            Sunt sigur că, la vremea la care a fost scrisă cartea, temele abordate au fost foarte apreciate de publicul de gen, și nu numai. Însă acum, în era televiziunii și a calculatoarelor cu inteligență proprie, acestea au fost deja depășite. În toate serialele SF, care abordează problematica timpului, ni se spune că orice decizie poate modifica viitorul și că nu e bine deloc să te întâlnești cu varianta ta dintr-o altă perioadă, pentru că realitatea nu ar permite două versiuni care să existe în același timp, așa că, prin urmare, una va fi eliminată pentru ca existența cosmică să-și urmeze cursul normal. De altfel, sunt la fel de sigur că volumul de față a influențat major literatura și cinematografia de astăzi. În final, pot să spun că mi-a plăcut povestea și chiar m-am bucurat de fiecare răsturnare de situație care i-a dat protagonistului viața peste cap și, în concluzie, abia aștept să mă apuc de primul volum din „Fundația”, pentru că, da, aceasta este seria cu care vreau să continui imensa operă a lui Isaac Asimov.


COMANDĂ CARTEA


miercuri, 9 februarie 2022

Recenziile lui Gică 60 - Ultima cursă spre Woodstock de Colin Dexter


Titlu: Ultima cursă spre Woodstock  

Serie: Inspector Morse #1

Autor: Colin Dexter

Editura: PALADIN

Titlu original: Last Bus to Woodstock (1975)

Traducere de Lorena Lupu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 304

Media pe Goodreads: 3,86 (din 13.920 note)

 

Într-o seară frumoasă de septembrie, două fete așteaptă autobuzul, și, pentru că acesta nu mai apare, decid să facă autostopul. Așa începe romanul lui Colin Dexter, „Ultima cursă spre Woodstock”, primul volum din seria ce îl are ca protagonist pe ingeniosul și carismaticul inspector Morse. Știu că există și un serial fidel, de asemenea, știu că această carte a fost publicată pentru prima dată în 2013, însă, cu ocazia reeditării din colecția „Paladin Crime Masters”, am ajuns și eu abia acum să o citesc. Pentru început, pot să spun că a fost o lectură OK. Nu e nici cel mai bun roman polițist cu detectivi a la Sherlock Holmes, însă nu e nici cea mai slabă poveste peste care am dat în ultima vreme. Pretextul e bun, intriga ia amploare încă de la primele pagini, iar personajele sunt realizate excelent.

Revenind la subiectul cărții și da, după cum v-ați dat seama deja, una dintre fete nu mai ajunge niciodată acasă. Cadavrul său este găsit în curtea unui local, și toate semnele arată că a fost vorba despre o crimă extrem de violentă. Aici intră în scenă inspectorul Morse și simpaticul său ajutor, sergentul Lewis, două personaje complet opuse, care, împreună, formează cuplul celebru de investigatori, pe care Arthur Conan Doyle l-a introdus pentru prima dată în literatura polițienească. Cercetând indiciile de la locul tragicului eveniment, mintea lui Morse începe să dea curs unor scenarii posibile, și de aici începe un întreg joc despre cine e criminalul, cine le-a luat pe fete cu mașina și cine avea vreun motiv serios să recurgă la omor. Starea în care este găsit trupul victimei sugerează că ar fi vorba despre o crimă pasională, dar și despre o posibilă răzbunare.

Pe lângă o anchetă detectivistică ca la carte, povestea lui Colin Dexter se remarcă, în special, prin umorul personajelor și situațiile comice în care ajung acestea. Deși uciderea tinerei conferă o notă sumbră și serioasă textului, există și o dimensiune grotescă, realizată prin intermediul comentariilor și observațiilor caracterelor de pe margine. Uneori investigația înaintează extrem de repede, alteori pare să se fi împotmolit, moment în care Morse decide că e cazul să privească toată situația dintr-o altă perspectivă. Atunci când lucrurile devin foarte încurcate, ingeniosul protagonist o ia de la capăt și ajunge să observe anumite lucruri, peste care, prima dată, trecuse cu vederea.

Ce am apreciat foarte mult la acest volum a fost realismul cu care sunt înzestrați protagoniștii. Chiar dacă pare că ei își petrec aproape tot timpul la locul de muncă sau pe teren, există și câteva secvențe în care este evidențiată viața de familie a sergentului Lewis și un întreg capitol în care Morse este luat de pe piedestalul său de geniu și aruncat în cotidianitate. Astfel, cei doi  sunt prezentați ca persoane normale, care, în orice clipă, pot avea parte de un accident neprevăzut, fie el fizic, fie de natură psihologică. De altfel, caracterele secundare și episodice condimentează foarte bine atmosfera, mai ales că nimeni nu e cine pare a fi și că aproape toată lumea ar putea să fie vinovată, într-un fel sau altul, de moartea tinerei fete.

Gata, chiar nu vreau să mai dau detalii cu privire la acest volum, așa că vă încurajez să puneți mâna pe el și să vă bucurați de o anchetă plină de peripeții și de răsturnări de situație, la care sigur nu v-ați așteptat. E o carte destul de subțire, mie mi-a luat două zile s-o citesc, dar, cu siguranță, poate fi lecturată și într-o seară , având în jur de 300 de pagini. Și, pentru că intenționez să închei această recenzie într-un mod care să invite la discuție, vreau să vă întreb: Care a fost povestea voastră preferată, în care și-a făcut de cap un personaj cu puternice trăsături de Sherlock Holmes?


COMANDĂ CARTEA


marți, 11 ianuarie 2022

Recenziile lui Gică 56 - LIFEL1K3. REALISTIK de Jay Kristoff


Titlu: LIFEL1K3. REALISTIK  

Serie: LIFEL1K3 #1

Autor: Jay Kristoff

Editura: PALADIN

Titlu original: LIFEL1K3 (2018)

Traducere de Silviu Genescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 3,97 (din 9.262 note)

 

            Sincer, nici nu știu cu ce să încep. Credeți-mă că e foarte complicat... Ar trebui să vorbesc despre carte, nu? Ei bine, în cazul acesta nu e vorba despre un simplu roman science-fiction, primul volum dintr-o nouă trilogie magnifică, ci despre ce reprezintă în sine fenomenul Jay Kristoff. Și da, vorbesc despre un fenomen literar de amploare, și nu doar despre un simplu autor ce și-a făcut și el apariția printre zecile de scriitori publicați în ultima vreme. Kristoff e diferit din toate punctele de vedere și mi-a făcut o imensă plăcere să-l citesc. Pe lângă faptul că preia niște aspecte foarte cunoscute din literatura SF și distopică, el își aduce propria contribuție ingenioasă, atât în organizarea elementelor haotice, cât și în inserarea unor coduri ficționale și istorice, pe care doar un cititor experimentat le poate observa, descifra și înțelege. Dar, înainte de toate, haideți să vedem puțin despre ce este vorba în această superbă și fascinantă poveste.

            Eve este o fată obișnuită... Nu, nicidecum. Pe lângă faptul că unul dintre ochii ei este înlocuit de o proteză tehnologică și că are niște fire de siliciu care îi ies din cap, un fel de mecanism ce se ocupă cu memoria, organizându-i într-un mod rațional amintirile, ea participă la turniruri foarte violente, distrugând roboți, din interiorul mașinăriei peticite, pe care a construit-o în atelierul bunicului său. Luptele sunt extrem de periculoase, tânăra fiind conștientă că oricând poate să-și piardă viața, însă nevoia de credite, cu care urmează să cumpere medicamente pentru singura ei rudă, bunicul Silas, o face să strângă din dinți și să spulbere orice oponent metalic cu conștiință artificială. Ce să spun? O viață normală, liniștită și plină de siguranță... Însă lucrurile devin cu adevărat complicate atunci când Eve îl întâlnește pe realistikul Ezekiel, unul dintre androizii creați de un om cu aspirații de Dumnezeu.

            Suntem introduși într-o lume dezolantă a viitorului, un Pământ aproape distrus, alcătuit din rămășițele unor civilizații ce au apus de mult. În urma atacurilor cu bombe nucleare, deșertul s-a transformat în sticlă, Falia San Andreas s-a deschis și a înghițit marea metropolă, iar din vechea Californie nu a mai rămas decât un ținut sterp, plin de reziduri și gunoaie, un loc care acum este numit Resturi. În acest univers aflat în ruină, doi giganți industriali concurează pentru a câștiga monopolul, încercând să creeze tehnologie cât mai avansată. Deși totul evoluează, continentul pare să fie cu un picior în groapă, metamorfozându-se, treptat, într-un imens cimitir în care oamenii roboții și natura se vor regăsi și, într-un final, vor dispărea.

            Într-un cadru spațial și temporal lipsit de culoare, personajele sunt cele care dau sensul lumii în care trăiesc. Pe lângă Eve, care este o fată puternică, carismatică și foarte curajoasă, ceilalți protagoniști își aduc propriile personalități fascinante și pline de vitalitate. Lemon Fresh este cea mai bună prietenă a tinerei, o fată ambițioasă și vicleană, ce nu și-a putut uita niciodată trecutul de hoață de buzunare. Nu pot să nu-i menționez pe Cricket, un roboțel ce seamănă cu un porc spinos și căruia nu suportă să i se spună MITITEL, și Kaiser, un câine-cyborg, construit din țesut cerebral și măduvă animală, părți neurologice asamblatte într-o carcasă robotică foarte rezistentă. Însă poate cel mai interesant caracter este Ezekiel. Fiind experimentul unui om ingenios de nebun, el constituie capodopera absolută, androidul extrem de puternic și de rapid, Terminatorul care este imposibil de ucis datorită organismului său care se regenerează după fiecare confruntare. Dacă i-ai pune într-o ordine, ai asista la un proces evolutiv sau involutiv – depinde din ce parte privești – însă ei sunt speciali, în primul rând, datorită defectelor pe care le au.

Îmi este aproape imposibil să privesc cartea ca pe o lucrare unitară. Kristoff nu este autorul pe care să-l încadrezi într-o anumită schemă, pentru că el încearcă să depășească orice graniță literară existentă. Astfel, curentele și genurile sunt combinate și duse la extrem, textul fiind postuman, postmodern, distopic și, nu în ultimul rând, postapocaliptic. Iar dacă ne întoarcem la niște constructe ficționale mai obișnuite, putem spune că avem de-a face atât cu un bildungsroman, cât și cu o capodoperă a subgenului New Weird. Textul este construit pe un fundal cultural și livresc extrem de variat, de la cele trei legi ale roboticii, până la citate din „Paradisul pierdut” al lui John Milton și referințe la una dintre cele mai puternice dinastii din Europa.

            Cred că a sosit timpul să pun punct acestei recenzii, așa că e momentul să vă las pe voi să aruncați o privire peste volum, pentru a asista la călătoria celor cinci protagoniști și pentru a vă bucura de referințele și ghicitorile presărate pe tot parcursul textului. Eu sunt foarte curios cum va reacționa publicul român la acest experiment literar și cum vor fi primite și celelalte traduceri din romanele lui Jay Kristoff, pentru că, după cum poate știți deja, anul acesta urmează să fie publicat „Nevernight”, o altă carte ce constituie începutul unei trilogii foarte apreciate pe plan internațional.


COMANDĂ CARTEA


vineri, 31 decembrie 2021

Top 5 - Cele mai bune cărți citite în 2021 (Gică & Mădălina)

    Acum, în prag de an nou, e timpul să vă arătăm care au fost cărțile noastre preferate, pe care le-am citit în 2021. Și pentru că suntem doi șoareci de bibliotecă, am decis ca fiecare să-și realizeze propriul top, pentru că, după cum știm, gusturile diferă de la un cititor la altul.

Nu are rost să mai bat câmpii, așa că... Iată preferințele noastre! 


Topul lui Gică: 

 

1. Pustiul de asfalt de S.A. Cosby 

 


Beauregard „Gândacul” Montage e un mecanic cinstit, un soț iubitor și un tată harnic. Beauregard știe că n-ar fi avut niciun viitor în ipostaza de odinioară, când de pe dealurile din North Carolina până pe plajele din Florida era cunoscut drept cel mai tare șofer de pe Coasta de Est.

Când noua viață atent construită începe să i se sfărâme sub ochi, Beauregard se vede atras din nou spre lumea de sânge și gloanțe din trecut. Iar când o cunoștință îl cheamă să jefuiască un magazin de bijuterii, nu poate decât să se așeze din nou în scaunul șoferului. „Gândacul” se simte cel mai bine acolo unde mirosul de benzină se contopește cu izul de frică.

Bântuit de fantoma celui care a fost cândva și de spectrul tatălui dispărut când avea mai multă nevoie de el, Beauregard trebuie să găsească o cale să navigheze prin pustiul de asfalt.

 

2. Prieten imaginar de Stephen Chbosky 

 


Hotărâtă să-i ofere o viață mai bună fiului său, Christopher, Kate Reese fuge în toiul nopţii din casa pe care o împarte cu iubitul ei abuziv. Cei doi se refugiază în comunitatea foarte unită din Mill Grove, un orăşel izolat din Pennsylvania.

La început, pare locul perfect pentru a lua viaţa de la capăt. Dar, nu după mult timp, Christopher dispare. Vreme de şase zile chinuitoare, nu e de găsit pe nicăieri. În cele din urmă, Christopher iese din pădurea de la marginea oraşului. E teafăr, dar schimbat. Acum îi răsună în minte o voce care îi cere să construiască o căsuţă într-un copac anume — altminteri, mama lui şi toţi cei din orăşel nu vor mai fi niciodată la fel…

 

3. Proiectul Hail Mary de Andy Weir 

 


Ryland Grace e singurul supraviețuitor al unei misiuni disperate pentru salvarea omenirii. Doar că el nu știe asta. Nu-și amintește nici măcar cum îl cheamă. A dormit foarte, foarte mult timp, la milioane de kilometri depărtare de casă, alături de două cadavre necunoscute. Pe măsură ce începe să-și amintească fărâme din trecut, misterul misiunii sale se recompune ca un joc de puzzle.

Timpul însă nu e de partea lui și, ca să evite o catastrofă, trebuie să rezolve o enigmă științifică de proporții epice – și să salveze specia noastră de la extincție. Cu alte ființe umane aflate la ani-lumină distanță, trebuie s-o facă singur. Sau poate cu un aliat absolut neașteptat.

O aventură interstelară irezistibilă, Proiectul Hail Mary spune o poveste uluitoare despre descoperiri, puterea speculației și supraviețuire.

 

4. Portalul Albuquerque de Peter Clines  

 


Profesorul de liceu Mike Erikson e foarte mulțumit de slujba pe care o are și de traiul său liniștit; deși posedă un coeficient de inteligență ce se învecinează cu geniul, a decis să ducă o viață cât mai normală posibil. Un vechi prieten îl convinge însă să-l ajute să afle ce nu este în regulă cu proiectul secret pe care îl finanțează. Privit inițial cu suspiciune de către cercetătorii care lucrează la proiect, Mike trebuie să afle ce se întâmplă și dacă experimentul a deviat de la scopul propus. Pe măsură ce investigațiile avansează, el începe să se teamă de răspunsul găsit – s-ar putea să fie doar o chestiune de timp până când proiectul va distruge viața pe Pământ.

Koturovic credea că într-o zi omenirea va forma un soi de structură

telepatică globală, un subconștient colectiv care va deschide o breșă

dimensională între lumi. Iar monștrii din acele alte lumi

vor veni să ne atace.

 

5. Dragă copilă de Romy Hausmann 

 


Într-o cabană izolată din pădure, Lena și copii ei, Hannah și Jonathan, respectă întocmai regulile stabilite de tată. Mesele, vizitele la baie, timpul de studiu sunt strict programate și ținute sub observare minuțioasă. El crede că astfel își protejează familia de pericolele care se ascund în lumea exterioară și se asigură că cei doi copii ai săi vor avea întotdeauna o mamă care să aibă grijă de ei. 

Femeia scapă în cele din urmă de răpitorul ei, dar sfârșitul poveștii este doar începutul coșmarului ei.

Spune că o cheamă Lena. Lena, care a dispărut fără urmă cu paisprezece ani înainte. Se potrivește profilului. Are cicatricea distinctivă. Dar familia ei jură că nu e Lena lor.

Fetița care a scăpat din pădure cu ea știe lucruri pe care nu le împărtășește, iar tatăl devastat al Lenei încearcă să pună cap la cap detalii care nu se potrivesc.

Lena e disperată să-și reia viața, dar ceva îi spune că torționarul ei încă vrea să recupereze ce-i aparține... și că ea nu poate fi capabilă să scape cu adevărat până când întregul adevăr despre ceea ce s-a întâmplat în pădure nu va fi descoperit.

 

Topul Mădălinei:

 

1. Ursul și privighetoarea de Katherine Arden 

 


În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasya să-şi descopere adevăratele puteri.

 

2. A noua casă de Leigh Bardugo 

 


După ce a abandonat şcoala şi a fugit de acasă, Alex Stern a intrat într-o lume plină de droguri, tineri debusolaţi şi dealeri dubioşi, fiind nevoită să-şi ia joburi prost plătite şi să locuiască în condiţii mizere. Această viaţă precară s-a încheiat brusc atunci când Alex a fost găsită de poliţie fără cunoştinţă, unică supravieţuitoare a unui atac sângeros soldat cu mai mulţi morţi. Pe patul de spital, Alex primeşte o a doua şansă: un decan misterios îi propune să se înscrie ca studentă la Universitatea Yale.

Întrucât are capacitatea de a vedea fantome, Alex este însărcinată să supravegheze societăţile secrete de la Yale, ale căror activităţi oculte sunt dintre cele mai neverosimile şi sinistre: magie neagră, învierea morţilor, invocarea de monştri, portaluri către alte lumi… Dar sunt oare aceste societăţi capabile chiar şi de crimă? Pentru că în campus tocmai a fost găsit cadavrul unei fete, iar Alex şi-a propus să elucideze pe cont propriu misterul acestei morţi.

 

3. Casa de sare și amărăciuni de Erin A. Craig 

 


Odinioară erau douăsprezece, însă acum în sălile uriașe de la Highmoor răsună singurătatea. Patru dintre fete și-au pierdut viața, fiecare moarte fiind mai tragică decât cea dinainte – ciumă, o cădere pe scări, înec, o alunecare de la înălțime. Acum, prin toate satele din jur se zvonește că familia ar fi blestemată de zei.

Tulburată de viziuni fantomatice, Annaleigh bănuiește că morțile surorilor sale nu au fost simple accidente. Fetele se furișează seară de seară la baluri strălucitoare unde dansează până la ivirea zorilor în rochii de mătase și conduri scânteietori. Annaleigh nu știe dacă să încerce să le oprească sau să se bucure și ea de aceste plăceri interzise. Mai ales pentru că nu știe cu cine – sau cu ce – dansează ele de fapt.

Dar când relația lui Annaleigh cu un străin misterios și plin de secrete devine tot mai serioasă, fata știe că trebuie să descopere cât mai repede întunericul care s-a abătut asupra familiei sale înainte de a-i cădea și ea victimă.

 

4. Lumina din întuneric de Sharon Cameron 

 


În anul 1943, Stefania, o tânără de șaisprezece ani, lucrează în prăvălia familiei Diamant din Przemyśl, Polonia, croindu-și drum prin cântec în viețile și sufletele lor.

Totul se schimbă când armata germană invadează Przemyśl. Familia Diamant este obligată să se mute în ghetou, iar Stefania rămâne singură, într-un oraș sub ocupație nazistă, și nevoită să aibă grijă de Helena, sora ei în vârstă de șase ani. Împreună, cele două fete sunt puse în fața unei decizii terifiante, aceea de a-l ascunde pe Max, prietenul lor, și, în cele din urmă, alți doisprezece evrei.

Iar când doi ofițeri germani le rechiziționează casa, Stefania mai are de făcut o alegere crucială...

 

5. Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig 

 


O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?


Cum arată topul vostru pe acest an?