Titlu:
Fiica regelui pirat
Serie:
Fiica regelui pirat #1
Autor:
Tricia Levenseller
Editura:
STORIA BOOKS
Titlu
original: Daughter of the Pirate King (2017)
Traducere
de Maria Magdalena Costea
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 272
Media
pe Goodreads: 4,01 (din 124.293 note)
După
o vacanță binemeritată și după vreo șase cărți citite pe nerăsuflate, care își
așteaptă răbdătoare rândul la „criticat”, mi-am reluat cu forțe proaspete
activitatea de recenzent. Și ca să fie un început ca la carte, vreau să vă
vorbesc despre unul dintre romanele mele preferate din această vară, despre o
poveste captivantă, plină de peripeții, capcane nebănuite, aventuri pe mare,
personaje puternice, puțin cam sărite de pe fix, dar cât se poate de energice,
care m-au făcut să râd până la lacrimi. Tricia Levenseller nu scrie o poveste
originală sau inedită, nici pe departe, ba chiar pornește de la un scenariu
clișeic – fata care face orice pentru a primi aprecierea tatălui ursuz, pe care
toată lumea vrea să-l omoare –, însă ceea ce m-a făcut să îndrăgesc enorm
cartea a fost felul ei incomparabil, plin de sarcasm, care transformă orice
problemă într-un joc cu urmări mai mult sau mai puțin grave. Universul și
personajele au la bază trăsăturile fundamentale ale caracterelor din filmele „Pirații
din Caraibe”, iar asta e vizibil în special în cazul protagonistei. Eroina
noastră este o combinație fatală între nebunia hazlie a lui Jack Sparrow și
curajul, frumusețea și determinarea Elizabetei Swann, și sunt sigură că fanii peliculelor Disney își
vor da seama exact ce și de unde a preluat. Iar acum că formalitățile au fost
îndeplinite, să intre în scenăăă... „Fiica regelui pirat”!
Alosa are toate abilitățile pentru a
deveni un corsar de temut, dar și cea mai râvnită pradă de pe mare și de pe
uscat. Pe lângă faptul că e neînfricată, isteață, cu o forță fizică ce l-ar
face de rușine și pe cel mai masiv mascul, pregătită să-și asume riscuri și să lupte
pentru a-și salva echipajul loial, ea este prințesă, fiica regelui piraților.
Din fragedă pruncie, Alosa a fost torturată, bătută, adusă în pragul morții și împinsă
dincolo de limite ca să devină invincibilă și să ducă la bun sfârșit misiunea
încredințată de tatăl ei. Se lasă capturată de inamici pentru a pune mâna pe un
fragment din harta legendară spre insula tuturor comorilor. Planul ei este fără
cusur, însă scapă din vedere un mic detaliu – un secund băgăcios care e foarte
priceput să citească până în adâncul sufletelor, dezvăluindu-le cele mai
ascunse intenții. Riden este o adevărată provocare pentru eroina noastră, dar,
așa cum a fost învățată, profită la maximum de fiecare ocazie care i se ivește,
iar atunci când ai și niște ași în mânecă, lucrurile merg strună.
Deși este considerat un fantasy,
nuanțele magice și mitologice sunt destul de bine camuflate. Elementele
fantastice funcționează ca un deus ex machina, ca o ultimă soluție care
îndreaptă lucrurile în direcția dorită, dar care necesită sacrificii. Nimic nu
este gratuit în lumea piraților, nici măcar viața pe care ai primit-o, iar
atunci când apar și fluturii în stomac, supraviețuirea devine o cursă contra
cronometru. Fiind un YA, logic că nu putea lipsi idila amoroasă, dar
surprinzător, de data asta mi s-a părut perfect la locul ei. Nu este vorba
despre o iubire bezmetică, care mistuie totul în jur, ci despre un joc, o
manipulare, o capcană în care toți bărbații slabi de îngeri cad mai devreme sau
mai târziu. Fără nuanțe feministe excesive, Alosa ajunge să domine o lume a
bărbaților, păstrându-și feminitatea, rochiile somptuoase și cochetăria. Ea
demonstrează că nu e nevoie să te îmbraci și să te comporți ca un bărbat ca
să-i învârți pe degete după bunul tău plac.
Cu toate că ne aflăm într-un univers
al cruzimii, al corsarilor bețivani și neciopliți, care ar trebui să bage
spaima în oameni, pirații pe care îi conturează autoarea sunt în mare parte
niște caricaturi. Ei cad foarte ușor în rolul bufonului, care, în cele din
urmă, ajunge cel păcălit. Nu mă îndoiesc că un astfel de echipaj ar fi demn de
Căpitanul Hock. Nu odată am avut impresia că mă uit la desene animate, datorită
scenelor redate în culori vii, cu un amuzament pe care nu l-am mai întâlnit în
niciun roman. Am fost fascinată de personajele secundare, care adaugă acel zvâc
întâmplărilor. Nu toți sunt niște oameni puternici ce se pot ghida după
propriile reguli, unii au nevoie de un stâlp de susținere, de un frate sau un
căpitan care să le spună ce să facă, pentru că altfel ar pluti în derivă.
Fiecare pirat are câte o manie, excluzând tâlhăria și dorința de îmbogățire.
Pentru unii, ordinea cabinei este esențială, pentru alții, plosca bine tăinuită
de ochii superiorilor, iar pentru o foarte mică parte dintre ei, credințele,
superstițiile și talismanele achiziționate și păstrate cu sârguință. Toate
acestea sunt ancorele care le amintesc vărsătorilor de sânge că la urma urmei și
ei sunt oameni, că au slăbiciuni și că pot fi oricând înfrânți.
Mai mult decât o poveste cu pirați,
romanul Triciei Levenseller este o farsă de la început până la final, un joc
de-a baba oarba în care toți se vânează între ei, planurile fiind dejucate cu o
ușurință uluitoare. Răsturnările de situație, ritmul alert al întâmplărilor, violența
și misterele pe care le poți descoperi pe o corabie, plus o protagonistă
perfectă din toate punctele de vedere, transformă romanul de față într-o
lectură obligatorie. Și cel mai bun lucru e că asta e doar prima parte a duologiei,
așa că nu mai stați pe gânduri și puneți mâna pe bijuteria mărilor înainte să
fie prea târziu.
