Recenziile Mădălinei 55 - Femeile din umbră de Kristin Hannah

Titlu: Femeile din umbră 

Autor: Kristin Hannah 

Editura: LITERA

Titlu original: The Women (2024)

Traducere de Raluca-Nadia Contiu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 512

Media pe Goodreads: 4,71 (din 140.566 note)

 

            Am vrut să fiu eroină... Mi-am dorit ca tatăl meu să-mi așeze cu mândrie fotografia pe peretele din biroul său, alături de cea a fratelui meu, care a murit pentru țară. Am vrut să fiu altcineva, să scap de soarta nedreaptă hărăzită femeilor. Am vrut să fiu apreciată pentru ceea ce știu și pot să fac, nu numai pentru cum arăt sau pentru c-aș fi o partidă bună pentru bărbatul care m-ar lua de soție. Am vrut să văd cu ochii mei ce înseamnă să lupți pentru viață, iar în egoismul și aroganța mea, am vrut să fiu admirată și lăudată pentru că le-am oferit o nouă șansă celor care au fost la un pas de moarte. Însă nu a fost deloc așa. Am devenit o paria, am fost scuipată și huiduită, întâmpinată cu ură chiar de propria familie, judecată și zdrobită sub greutatea acuzațiilor mișelești, adusă în pragul nebuniei și exclusă dintr-o societate pe care mult timp nu am înțeles-o. N-a contat că am fost martora ororilor războiului; n-a contat c-am muncit până la epuizare, trăind în condiții îngrozitoare; n-a contat c-am plâns până am rămas fără lacrimi pentru toți tinerii și copiii care mi s-au stins în brațe; n-a contat c-am fost înconjurată de bombe și de avioane care în clipa asta zburau în înaltul cerului, ca în următoarea să se prăbușească într-o masă diformă de metal fumegând; n-a contat că-mi afundam mâinile până la cot în abdomenul vreunui soldat, pipăindu-i intestinele doar ca să-i opresc hemoragia și să-i mai dau un motiv ca să zâmbească a doua zi. Nimic n-a contat, iar acum trebuie să-mi înfrunt singură traumele, coșmarurile, vina și dezamăgirea pe care nici măcar alcoolul sau somniferele nu le pot amuți.

            Imagini brutale, scene de-o violență inimaginabilă, scăldate în sânge și mutilate în chipuri grotești, împletite cu cele mai pure sentimente, dragoste, ambiție și dorință, adunate la un loc într-o cronică de război, zugrăvită în culorile stridente ale disperării și speranței: roșu, maro, negru, portocaliu și galben – așa aș descrie cel mai recent roman al lui Kristin Hannah. Femeile din umbră reprezintă o ficțiune istorică excelentă, ce aduce în prim plan unul dintre conflictele majore din a doua jumătate a secolului al XX-lea, Războiul din Vietnam (1961-1975), care a scindat societatea americană, stârnind revolte și mișcări de stradă menite să pună capăt războiului în care tinerii din SUA au fost trimiși să lupte pentru a descuraja extinderea regimului comunist asupra statelor asiatice care nu de mult își câștigaseră independența, dar și pentru reunificarea țării, despărțită temporar din cauza înfrângerilor suferite în 1954, sub o unică guvernare. Mai mult decât atât, autoarea nu ne prezintă situația de pe front din perspectiva bărbaților – piloți, soldați, ofițeri ai marinei, prizonieri, evadați etc, eroii ale căror nume au fost rostite de mii de ori de buzele celor rămași acasă –, ci din perspectiva femeilor care și-au petrecut zilele și nopțile alergând de la un pat la altul, între pereții rudimentari ai spitalelor de campanie, tăind, bandajând, operând, salvându-le viețile soldaților răniți și alinându-i pe cei care și-au dat duhul singuri, departe de soțiile, mamele și copiii lor. Ele sunt adevăratele eroine ale acestui roman, asistentele medicale ale căror ochi au văzut cum trupul uman poate fi transformat într-o cârpă însângerată, o masă amorfă de carne și oase, aruncată de colo-colo de suflul unei bombe; cele care au auzit văicărelile, urletele de durere ale celor împușcați, răspunzându-le cu o mângâiere și un zâmbet cald chiar și în cele mai cumplite circumstanțe; cele care au murit zi de zi, puțin câte puțin, cu fiecare nou transport de victime, îmbărbătându-se una pe cealaltă atunci când epuizarea le punea la pământ. Și, cu toate astea, au rămas în umbră, neînțelese, necunoscute, privite cu dispreț doar pentru că au vrut să schimbe mentalitatea conservatoare a societății americane, croindu-și un drum care să le ridice mai presus de aparențe.

            Acestea fiind spuse, trebuie să facem cunoștință cu Frankie, protagonista cărții și reprezentanta de hârtie a zecilor, poate chiar sutelor, de femei care au ales, de bunăvoie, să plece în Vietnam. Experiența războiului a transformat-o pe Frankie dintr-o păpușă de porțelan, o tânără crescută într-o bulă, departe de adevărurile crunte, supusă, care nu încălca eticheta și făcea doar ceea ce societatea se aștepta să facă o domnișoară de condiție bună, într-o femeie hăituită de coșmaruri, dependentă de pastile și alcool, incapabilă să-și întemeieze o familie și să-și păstreze slujba, tot timpul în alertă, gata să se rostogolească sub pat, indiferent de împrejurare, la un zgomot mai puternic. A cerut ajutor, dar nu l-a primit. I s-a spus că doar veteranii, adică bărbații care au fost pe front, pot beneficia de terapie, de consilierea necesară reabilitării. Sufletul și încrederea i-au fost zdrobite cu fiecare nouă încercare de a se reintegra într-un univers în care războiul există doar în ziare și la radio; într-o lume în care doar bărbații, dând dovadă de un misoginism exagerat, au dreptul să spună că au trăit războiul.

            De fapt, avem de-a face cu o luptă mult mai acerbă decât conflictul armat din Vietnam. Este vorba despre războiul purtat de femei pentru recunoaștere, pentru dobândirea unui alt statut față de cel predestinat – soție devotată și mamă. Frankie a demonstrat că femeile pot face tot ce-și doresc, pot iubi, pot visa, pot fi mai dure decât o stâncă, indiferent de părerea bărbaților și doamnelor rafinate care nu și-au părăsit căminul confortabil, și care le tratează cu superioritate pe cele ce-au sfidat cu nerușinare regulile bunei cuviințe. Pe front nu există diferențe. Toți sunt egali; toți sunt prieteni. Nu mai contează culoarea pielii, sexul sau religia. Toți sunt oameni, toți sunt uniți în fața conflictului devastator, apărându-se unii pe alții. Însă, odată întorși în Statele Unite, lucrurile se schimbă radical. Prietenele pe care Frankie și le-a făcut în spitalele de campanie au fost cele care au salvat-o, cele care au strigat până au răgușit că este nedrept ce li se întâmplă femeilor care au slujit statul în condiții inumane. Protestele, de multe ori violente, și mișcările inițiate pentru sprijinirea veteranelor au scos la iveală povești emoționante, la fel ca istoria protagonistei noastre, amintiri ce nu vor dispărea niciodată, dar pe care fiecare asistentă medicală trebuie să le ducă pe umeri, aidoma unei cruci, uneori împiedicându-se, alteori, surâzând cu fruntea sus, având încredere că, datorită celor care au avut curajul să spună lucrurilor pe nume, nu vor mai fi niciodată singure.

COMANDĂ CARTEA

SAS. Eroi și ticăloși de Ben Macintyre

Titlu: SAS. Eroi și ticăloși  

Autor: Ben Macintyre

Editura: Publisol

 

În vara anului 1941, când războiul dus în deșertul din nordul Africii era în plină desfășurare, David Stirling, un tânăr ofițer britanic excentric și plictisit de previzibilitatea luptelor la care trebuia să ia parte, a avut o viziune: inamicul trebuie atacat de acolo de unde se așteaptă cel mai puțin – din spatele propriilor linii.

Abordarea sa contrazicea toate regulile scrise și nescrise ale războiului și mulți ofițeri de rang înalt din armata britanică și-au manifestat fățiș opoziția față de această idee. Primește, în schimb, sprijinul lui Winston Churchill, care înțelege importanța unei forțe de șoc mici, dar eficiente, care să acționeze nevăzută în teritoriul inamic. De-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial, SAS a fost implicată în numeroase misiuni de sabotare a mașinăriei de război naziste, contribuind din plin la înfrângerea Germaniei lui Hitler.

PRECOMANDĂ CARTEA

Noaptea peste ocean de Ken Follett

Titlu: Noaptea peste ocean 

Autor: Ken Follett

Editura: RAO

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 696

 

În septembrie 1939, Anglia intră în război cu Germania nazistă. La Southampton, cel mai luxos avion din lume, legendarul Pam American Clipper se pregătește de plecare către Statele Unite. La bord se află atât crema societății cât și cei mai abjecți membrii ai săi, cu toții fugind din calea războiului fără să știe că sunt în pericol și că se îndreaptă către o furtună de violență, intrigă și trădare.

Frontul de acasă de Kristin Hannah

Ca multe alte cupluri, Michael și Jolene Zarkades sunt nevoiți să facă față diferitelor probleme din viața de zi cu zi – copiii, carierele, facturile, treburile casnice – deși căsnicia lor se duce de râpă. Jolene, pilot de elicopter militar, este trimisă pe front, iar Michael rămâne acasă, unde trebuie să aibă grijă de fetele lor și să se descurce și cu dosarele pe care trebuie să le prezinte în instanță.

Mamă fiind, Jolene își părăsește familia cu inima sfâșiată, dar nu poate să nu-și facă datoria de soldat. În scrisorile pe care le trimite, ea descrie viața de campanie în culori frumoase, nevrând să-i sperie pe cei de acasă. Dar războiul o va schimba iremediabil pe Jolene. În fața dramei pe care o trăiește soția lui, Michael trebuie să-și înfrângă temerile cele mai întunecate și să lupte și el – pentru familie și pentru lucrurile care contează cel mai mult în viața lui.

„Frontul de acasă este cea mai mare realizare a lui Hannah” – The Huffington Post

„o poveste remarcabilă despre datorie, dragoste, putere și speranță” -Library Journal

O vizită în țara muritorilor de foame

Cartea „Țara cu un singur gras”, scrisă de Adelin Petrișor, a fost publicată în anul 2013, la editura Polirom. Această carte prezintă călătoria autorului în Coreea de Nord, într-o epocă în care comunismul este la putere. Călătoria este o adevărată aventură pe un teritoriu necunoscut, în care, autorul, în calitate de jurnalist, pătrunde pentru a aduce la cunoștința tuturor ceea ce se întâmplă în Coreea de Nord, având grijă să facă mișcările corecte, pentru a nu atrage asupra sa consecințe nefaste.

„Ştiu ce a însemnat comunismul românesc. Din fericire, l-am trăit pe pielea mea mult mai puţin decât au făcut-o alţii, doar vreo 14 ani. Dar a fost de-ajuns ca să gust din mai toate „plăcerile” unei vieţi controlate dement de un regim ostil omului: mâncare pe cartelă, cozi la alimentară, lumină şi apă caldă cu program, propagandă turnată cu găleata în puţinele ore de program TV, manifestări faraonice organizate pentru omagierea dictatorului.”

Acesta a fost primul gând al lui Adelin Petrișor, corespondent de război, înainte de a porni în aventura sa spre cea mai închisă țară din lume, Coreea de Nord. Curiozitatea, voința și curajul l-au determinat să înceapă demersurile pentru a primi o viză de jurnalist în țara lui Kim Jong-un, pentru a verifica, pe cât posibil, informațiile care circulau prin lume, despre Coreea de Nord, o țară „sigilată” din cauza unui regim totalitar dus la extrem.

Cartea intitulată „Țara cu un singur gras”, îl ia pe cititor într-o călătorie emoționantă, plină de adrenalină, într-o lume în care nimeni nu și-ar dori să trăiască; într-un timp care pare rupt dintr-un scenariu dur, dar care este cât se poate de real. În această călătorie, Adelin pleacă împreună cu Cătălin Popescu, zis și „grasu”, cameramanul său. Acesta l-a însoțit pe jurnalist în zone mult mai periculoase de-a lungul timpului.

Ajunși în Coreea de Nord, toți jurnaliștii străini au fost ajutați de ghizi care pregăteau cetățenii pentru interviu. Glumele cameramanului îl puneau de multe ori pe Adelin într-o lumină stânjenitoare. Replicile lui „Grasu”, îl șochează pe ghid, acesta neștiind ce să mai spună. În astfel de moment, Adelin remediază de multe ori situația, folosindu-se, din plin, de calitățile sale de jurnalist.

Drumul până în țara lui Kim Jong-un a fost plin de tensiuni care, mai târziu, s-au dovedit a fi inutile. Odată ajunși în Fenian, capitala Coreei de Nord, jurnaliștilor străini li s-au confiscat telefoanele mobile.

Pe parcursul lecturii, veți observa unele asemănări evidente între Coreea comunistă și România dinainte de 1989. Aceste puncte comune se datorează faptului că Nicolae Ceaușescu a vizitat, de mai multe ori, țara dinastiei Kim, și a preluat, într-o oarecare măsură, anumite modele de conducere și stăpânire a maselor.

Toți corespondenții străini au fost cazați la Yanggakdo, hotelul din Coreea de Nord, a doua cea mai înaltă clădire din țară.

Munca jurnaliștilor străini este controlată. Nu filmezi ce vrei și cum vrei. Laitmotivul acestei cărți este cu siguranță „No picture, no picture!” O propoziție pe care Adelin avea s-o audă de foarte multe ori, în timpul deplasării.

Oficialii Coreei de Nord au vrut să marcheze împlinirea a o sută de ani de la nașterea fondatorului, lansând o rachetă care, din cauze tehnice, a explodat. Accidentul a fost extrem de umilitor pentru țara lui Kim Jong-un, așa că au apelat la planul secund, acela de a prezenta parade militare și armamentul de care aceștia dispuneau. Marele eșec al rachetei a fost o  bucurie pentru umanitate.

Tot în aceeași zi, ghizii și-au strâns corespondenții pentru a-i urca într-un autocar, cu care să meargă la locul de întâlnire cu liderul suprem. Controlul de securitate a fost foarte dur, teoretic. Spun asta pentru că Grasu, cameramanul, a strecurat în rucsacul în care se afla microfonul, câteva ţigări și o brichetă.

Acțiunea merită urmărită pagină cu pagină. Poate vă întrebați, la cine se referă titlul cărții. Trebuie să recunosc că și eu mi-am pus această întrebare, dar citind cartea am aflat că acel „gras”, pe care autorul îl așează în titlu, nu este nimeni altul decât Kim Jong-un. Această remarcă poate fi legată atât de fizionomia sa, cât și de poziția pe care o ocupă ca lider politic.

„Nu de puţine ori, atunci când m-am întors din diverse războaie, i-am mulţumit lui Dumnezeu că m-am născut în Europa. Da, a fost foarte bine, chiar şi în partea de est a bătrânului continent. Ca jurnalist, sper din tot sufletul să trăiesc ziua în care regimul Kim se va prăbuşi.  Mi-ar plăcea să stau din nou de vorbă cu toţi cei pe care i-am întâlnit. În Irak am avut şansa să mă duc și în plină eră dictatorială, şi după aceea. În Libia şi Egipt, la fel. De ce n-ar fi posibil şi în Coreea de Nord? Da, sper ca întrebarea asta să-l macine şi pe marele Kim Jong-un, să-I ardă creierul şi viscerele, să nu-i dea nicio secundă pace! Măcar atât.” Acesta este gândul cu care Adelin încheie cartea.

Reportajul „Coreea de Nord”, nimic de invidiat, a rulat și la festivalul de film TIFF, unde a avut parte de un succes fenomenal. Recomand mai întâi vizionarea reportajului, apoi citirea cărții, pentru a lua parte la lucrurile care nu sunt spuse în reportaj.

Ce citim în Weekend? #2

Weekendul acesta am ales să citim „Singurul om” de Andrew Gross.

Aruncând o privire în spate, prin aleile întunecate ale timpului, putem observa cum istoria a căpătat mecanisme literare, care ne vorbesc, în special, despre mizele etice care au fost puse în joc. Dar ce este istoria, dacă nu un ansamblu de narațiuni care scoate la lumină vârfurile și vidurile umanității. Andrew Gross reușește în mod impecabil să redea cel mai tragic eveniment al istoriei, într-un roman excepțional. Literatura lui Gross nu crează alte lumi, ci se întoarce la punctele negre ale lumii acesteia. În această narașiune, inspirată de trecut, se regăsesc teme uriașe ale literaturii, precum arta în fața morții, mitul lui Orfeu sau știința a cărui cuib este ființa umană, iar această informație este nevoită să-și mute cuibul. Cred că am spus destule. Romanul „Singurul om” este o ficțiune superbă, mai mult decât atât, este o lecție cu privire la umanitate și de ce este aceasta capabilă.

Descrierea editurii:

„Un succes copleșitor, captivant și plin de suspans.” – Lee Child

Auschwitz 1944

Alfred Mendl, profesor de fizică la Universitatea din Lvov, este separat de familia sa și trimis în lagărul de bărbați, unde toate posesiunile sale sunt transformate în scrum: cărțile, documentele, munca sa de-o viață. Naziștii nici nu înțeleg ce au distrus, Alfred fiind unul dintre cei doi oameni de pe planetă ce deține acele cunoștințe specifice. Cunoștințe care ar putea porni un război... sau sfârși unul. Având în vedere că celălalt om de știință lucrează pentru mașinăria de război nazistă, Alfred pierde orice speranță că și-ar putea transmite cunoștințele Aliaților... până când descoperă un tânăr campion de șah.

La peste 6.000 de kilometri distanță…

În Washington, Nathan Blum, locotenent în cadrul serviciilor secrete ale armatei, decodează mesaje primite din Polonia ocupată. După ce naziștii i-au ucis familia, Nathan a reușit să scape din ghetoul din Cracovia, iar acum este hotărât să facă tot ce-i stă în puteri pentru a-și susține țara adoptivă. Iar guvernul Statelor Unite știe exact cum să utilizeze talentele lui Blum. Vorbitor fluent de germană și poloneză, Nathan este omul perfect pentru a fi trimis în cea mai importantă misiune a Aliaților: aceea de a se infiltra în Auschwitz, pentru a găsi și extrage un singur om. Va fi el în stare să îl găsească? Și dacă da, cum vor reuși să evadeze din cel mai bine păzit loc de pe pământ?

Un thriller istoric de excepție, un bestseller New York Times care nu poate fi lăsat din mână. O carte fascinantă și înduioșătoare, plină de întorsături de situație care aduc la viață, într-o manieră incredibilă, unul dintre cele mai urâte episoade ale istoriei secolului XX.

„Unul dintre cele mai captivante thrillere pe care l-am citit în ultima vreme… Un tur de forță extraordinar.” – Peter James

Cele 21 de evadări ale locotenentului Alastair Cram de David M. Guss

O nouă poveste adevărată din cel de-al Doilea Război Mondial,

Cele 21 de evadări ale locotenentului Alastair Cram este o cronică de război a experienţelor lui Alastair Cram, strălucit relatate de autorul american David Guss.

 Cram a fost luat prizonier în Africa de Nord, în noiembrie 1941, când începe o lungă odisee prin douăsprezece lagăre de prizonieri de război, trei închisori ale Gestapoului şi un azil.

El a devenit un evadat în serie, încercând să scape de urmăritorii săi de nu mai puţin de douăzeci şi unu de ori. Reuşeşte să fugă, în cele din urmă, dintr-un lagăr de prizonieri de război, în aprilie 1945.