ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Stacy Willingham. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Stacy Willingham. Afișați toate postările

joi, 16 martie 2023

Recenziile lui Gică 114 - Scânteie în beznă de Stacy Willingham


Titlu: Scânteie în beznă 

Autor: Stacy Willingham

Editura: NEMIRA

Titlu original: A Flicker in the Dark (2022)

Traducere de Alexandru Szollo

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 392

Media pe Goodreads: 4,01 (din 173.525 note)

 

Tragicii greci susțineau că în fiecare dintre noi există o sămânță a răului, ce poate zace pur și simplu acolo pe tot parcursul vieții, fără să fim conștienți de ea, dar care, găsind un context favorabil în care să încolțească, poate subjuga gândirea limpede, infectând-o cu fel și fel de orori, preschimbate în dorințe întunecate ce nu-i mai oferă liniște celui deja condamnat. De la psihopat, la ucigaș, e doar un pas. Un om care nu simte compasiune și nu are mustrări de conștiință sau inhibiții e periculos în raport cu semenii săi, mai ales când se percepe pe el însuși ca pe un prădător ce trăiește în lume laolaltă cu posibilele sale victime. Unii sunt inofensivi, însă cei ce trec prin metamorfoză nu mai pot da înapoi, fiindcă sângele cere sânge, iar foamea poate fi astâmpărată doar printr-un nou omor, printr-o jertfă care să le ofere putere, ascuțindu-le și mai mult instinctele de prădători.

            În vara anului 1999, în Breaux Bridge, un orășel din Louisiana, șase adolescente au dispărut, și nimeni nu a aflat nici până acum ce s-a întâmplat cu ele. Tragicele evenimente au fost catalogate de către poliția locală drept crime, și nu a durat prea mult până când au găsit un posibil suspect, care, în urma unor dovezi incontestabile, și-a mărturisit vinovăția. Chloe Davis nu a putut nici până azi să uite povestea, fiindcă bărbatul pe care îl văzuse ieșind cu hainele murdare și cu o lopată în mână din pădure, în crucea nopții, era chiar tatăl ei. În prezent, având propriul cabinet de psihoterapie, Chloe se dedică trup și suflet pacienților săi, printre care se numără în special tinere aflate în pragul depresiei sau cu probleme de comportament. Însă viața ei (departe de a fi normală) este dată din nou peste cap atunci când o tânără dispare, întâmplare ce are loc la exact două decenii după ce Richard Davis fusese arestat.

Sincer să fiu, doamna noastră psihologă, cu toate accesele ei de femeie imatură, rămasă blocată din cauza traumelor în perioada adolescenței, nu e o protagonistă de la care să aștepți prea multe... Pe lângă faptul că vorbește cu voce tare ca să se exorcizeze emoțional și că ia mai multe pastile decât le recomandă pacienților, pare că nu e capabilă să se descurce de una singură, fiind mai mereu susținută de logodnicul ei sau de propriul frate. Iar odată cu cele două dispariții (pentru că mai dispare o fată între timp), lumea ei se prăbușește și e aruncată înapoi în trecut, în orășelul unde a început totul. Datorită rememorărilor, plasate în cele mai nepotrivite momente, aflăm și noi fragmentar despre adolescentele care au dispărut și despre comportamentul straniu al tatălui, înainte ca acesta să fie descoperit. Din cauza furiei pe care o poartă în suflet, Dick Davis ne este înfățișat ca un monstru, lipsit de chipul uman și capabil de orice atrocități. Dezechilibrul eroinei este foarte vizibil la nivelul temporalității, fiindcă prezentul și trecutul se împletesc atunci când rănile încep să supureze.

Se poate observa de la primele capitole că avem de-a face cu un roman de debut, al cărui intrigă este îndreptată spre un public tânăr, lipsit de experiențe într-ale genului. Povestea înaintează pe fugă, nu se insistă prea mult pe context, personajele intră în scenă unul câte unul, deja punem ochii pe un posibil vinovat (care s-ar putea să fie într-adevăr criminalul), dar nu ajungem la final înainte ca autoarea să plaseze câteva răsturnări de situație, care, în loc să complice firul narativ, nu fac decât să penduleze în jurul axului central. De asemenea, mi se pare că abuzează de un soi de tehnică a amânării, vorbindu-ne de trei ori despre un obiect (ex: o cutie), înainte să ne spună care e rolul acestuia în tabloul de ansamblu. Nu Chloe avansează cu ancheta, ci indiciile par să fie plasate intenționat pe unde pășește ea.

Nu am intenționat să fie o recenzie negativă, doar că nu am găsit suficiente aspecte pozitive ca s-o prezint într-o lumină favorabilă. Deși stilul seamănă destul de mult cu cel al lui Riley Sager sau C.J. Tudor, romanul are multe lipsuri, fiind încropit din fragmente pe care, oricât de bine le-ai îmbina, tot nu formează o imagine credibilă. Dar gusturile și culorile nu se discută, iar eu nu intenționez să vă iau din plăcerea lecturii, așa că, dacă v-am stârnit și în felul ăsta interesul, puneți mâna pe carte, dați pagină cu pagină, până când adevărul va ieși (ca de-obicei) la lumină, iar ucigașul, acest psihopat care-și percepe victimele ca pe niște licurici în beznă, va fi într-un final prins.


COMANDĂ CARTEA