Titlu:
Involuție
Autor: Max
Brooks
Editura: NEMIRA
Titlu
original: Devolution (2020)
Traducere
de Mihai Dan Pavelescu
Anul
apariției: 2021
Număr
pagini: 328
Media pe Goodreads:
3,92 (din 33.622 note)
Ne spunem oameni. Suntem singurele ființe din această lume
care pot gândi și lua decizii raționale. Avem două picioare pe care umblăm,
două mâini de care ne folosim pentru a crea și muta diverse obiecte, un organ
sexual care ne asigură perpetuarea speciei, un trup mai mult sau mai puțin
rezistent și un cap în care încercăm să stocăm și să înțelegem secretele
universului. Dintre toate viețuitoarele, noi am evoluat cel mai mult – am ajuns
să ne clădim locuințe conforme cu nevoile noastre, orașe în care să locuim și
să conviețuim cu ceilalți și suntem capabili să creăm roboți, să observăm
structura unor alte planete și să punem bazele unor tehnologii ce ne permit să proiectăm
realități alternative. Cu alte cuvinte, am evoluat atât de mult, încât am ajuns
să efectuăm schimbări majore asupra mediului înconjurător. Însă, oricât de mult
ne-am îndepărta de natură, ea va fi mereu acolo și ne va aștepta să ne
întoarcem la ea și să acceptăm că, în egoul nostru imens, nu suntem decât niște
primate fragile, care, din nu se știe ce cauze, au luat-o pe o altă cale
evolutivă.
După ce Max Brooks s-a făcut
remarcat datorită volumului „Războiul Z”, carte care a avut parte de o
ecranizare de excepție, autorul revine cu un nou roman, în care explorează străfundurile
întunecate ale minții umane. Apelând la diverse teorii și mărturii ale unor
cercetători și oameni care s-au întâlnit cu Bigfoot, Brooks realizează un colaj
de opinii și idei, asamblând totul într-un roman de suspans, cu nuanțe Horror, și,
ca povestea să fie și mai veridică, acțiunea ne este relatată prin intermediul
unui jurnal, o dovadă incontestabilă a unui individ nefamiliarizat cu fenomenul
Sasquatch.
Totul începe în Greenloop, un orășel
ecologic în care câteva persoane formează o comunitate liniștită. În acest loc,
din mijlocul naturii, totul este tehnologizat, astfel încât oamenii se bucură
de tot confortul. Energia electrică este captată de panourile solare de pe
case, încălzirea se produce cu ajutorul gazelor de la excrementele umane, iar
alimentele și diversele cumpărături ale cetățenilor sunt asigurate de câteva
drone și o dubă ce își fac apariția o dată pe săptămână. Ce mai... Greenloop e paradisul,
dar un paradis de altfel foarte izolat. Însă, într-o zi, vulcanul Mount Rainer erupe,
iar mica comunitate pierde orice fel de conexiune cu restul lumii. Și asta nu e
tot... În timp ce câteva persoane încearcă să găsească soluții de supraviețuire
pe termen lung, ceva sau cineva cu pași mari se apropie de așezare, cineva înfometat,
pentru care o felină imensă și fioroasă nu reprezintă decât micul dejun.
Pornind de la însemnările unui
jurnalist interesat de Bigfoot și de la mărturiile unui Ranger ce a ajuns în localitate
după nenorocire; redând, aproape 90% jurnalul lui Kate Holland, protagonista și
una dintre femeile din comunitate, „Involuție” este un volum ce se propune ca o
dovadă ficțională a unui fenomen extrem de controversat și contestat. Însă
apariția monstrului legendar are rolul de a scoate la iveală instinctele primitive
din oameni. Lipsită de tehnologie, adică de bunăstare și securitate, ființa
umană se trezește brusc expusă unui habitat neîmblânzit și încearcă, pe cât
poate, să se adapteze, pentru a supraviețui într-o lume periculoasă, un mediu
din care ea însăși provine. Lupta nu mai e ceva ludic, ceva spectaculos. Dar o confruntare
între om și o altă presupusă specie de primată nu poate avea loc decât cu bețe
și pietre, omul păstrându-și talentul de a realiza obiecte și arme, iar animalul
ripostând cu trupul său de prădător.
E o carte despre care nu poți
povesti foarte multe, deoarece evenimentele se desfășoară lent, lucru care
conferă o tensiune puternică textului. Asiști la distrugerea comunității și
speri ca, în ultimele pagini, oamenii să biruiască. Însă măcelul pe care îl
urmărești nu ține de considerente religioase, ideatice sau culturale. Nu, aici
e vorba de natura la ea acasă, adică de dorința de a vâna și frica de a fi
vânat. În final, pot să spun doar că e o poveste bună, nu una extrem de
atractivă, dar una care te ține în priză cu fiecare noapte care vine și în care
satul pare să dispară puțin câte puțin cu fiecare individ care își simte tot
mai aproape propriul sfârșit.
