Titlu: Lumina din întuneric
Autor: Sharon Cameron
Editura: LITERA
Titlu original: The Light in Hidden Places (2020)
Traducere de Iulia Dromereschi
Anul apariției: 2020
Număr pagini: 432
Media pe Goodreads: 4,54 (din 8.995 note)
Cu toate
că am rămas în urmă cu review-urile pentru multe dintre cărţile citite în
această vară, nu m-am putut abţine să sar peste lista pe care o aveam şi să
scriu câteva cuvinte despre un roman de cinci stele. „Lumina din întuneric”
este una dintre acele poveşti uimitor şi cutremurător de bine scrise, una
dintre acele poveşti reale ce bat filmul de o mie de ori. Un război ce a
zdruncinat o întreagă lume, lăsând în urmă munţi de cadavre, 15 destine unite
sub semnul disperării şi o tânără de 17 ani care face tot posibilul pentru a se
împotrivi noii ordini impuse de regimul totalitar al lui Hitler – asta e o mică
parte din ceea ce vă aşteaptă, dacă vă încumetaţi să citiţi romanul lui Sharon
Cameron. Pe baza unor mărturii despre viaţa mizeră şi tratamentul inuman la
care au fost supuşi mii de evrei în timpul ocupaţiei naziste din Polonia,
autoarea construieşte un document istoric, pe de o parte, iar pe de alta, o
capodoperă ficţională despre iubire, sacrificiu şi curaj. Există multe
istorisiri pe această temă, însă ceea ce face ca „Lumina din întuneric” să se
diferenţieze de celelalte este stilul frust, lipsit de ornamente inutile, ce
emană o disperare profundă şi autentică.
Istorisirea
noastră începe cu un peisaj pitoresc, aşa cum numai în satele poloneze poate fi
întâlnit. Într-un astfel de paradis terestru trăieşte Stefania Podgórska, o
adolescentă obişnuită să muncească din greu, şi pentru care casa părintească şi
curtea plină de orătănii nu mai sunt îndeajuns. Ea visează să se mute la oraş şi
să-şi construiască propriul drum, iar, atunci când surorile ei mai mari îi
găsesc un post de vânzătoare în prăvălia unei familii înstărite de evrei, dorinţa
sa devine realitate. Traiul alături de familia Diamant o va transforma pe
eroină într-o domnişoară atrăgătoare şi în fiica pe care gazdele sale nu au
avut-o. Însă zilele senine, pline de iubire şi de linişte, vor deveni o
amintire îndepărtată, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Anii '50 umplu cerul Poloniei cu nori negri de
teroare. Fiecare locuitor al ţării este pus în faţa unei alegeri dificile, fie
acceptă şi se supune armatelor invadatoare ale lui Hitler, fie se opune, şi
astfel condamnarea la moarte este sigură. Însă cel mai mult au avut de suferit
evreii, pentru care existenţa a devenit un adevărat coşmar. Familia Diamant, la
fel ca mulţi alţii din stirpea lui David, a fost deposedată de bunuri şi
deportată în ghetou, unde bolile şi foametea au făcut ravagii. Devotamentul
pentru aceşti oameni buni şi nevinovaţi o determină pe Stefania, condusă de
firea sa ambiţioasă, să lupte cu orice duşman, pentru a-i salva pe cei pe care
îi iubeşte. Asta o va transforma într-o apărătoare înfocată a cauzei condamnaţilor,
mergând până acolo încât să sacrifice viaţa surorii sale mai mici şi pe a ei,
pentru a adăposti 13 evrei într-un pod.
Personajele din acest roman sunt cât se poate
de umane, de verosimile, cu personalităţi diferite, scăpând cu succes de tuşa
caracterului de hârtie. Protagonista însăşi este atât de bine construită, încât
depăşeşte clişeul eroinei invincibile care înfruntă sistemul fără să ţină cont
de riscuri. Stefania se teme, este chiar îngrozită şi disperată că îşi va
pierde viaţa, iar sacrificiile ei vor fi în zadar. Calitatea protagonistei stă
în complexitatea stărilor ei sufleteşti. Pe lângă războiul exterior, Stefi
poartă şi unul interior, fiind sfâşiată între dorinţa de a-şi salva sora şi cea
de a-i salva pe evrei. Are momente în care este egoistă, momente în care vrea
să fie eroina la care se aşteaptă toţi, dar, mai presus de atât, ea este un
produs al terorii şi un model de rezistenţă greu de imaginat. Atunci când este
aproape doborâtă de responsabilităţile uriaşe pe care le are pe umeri, viaţa îi
mai dă câte un dar, o fărâmă de noroc sau o rază de speranţă ce schimbă cursul
evenimentelor, aruncând-o în mijlocul altui ocean, fără colac de salvare.
În tot acest întuneric există şi o lumină
strălucitoare cu un zâmbet dulce de copil. Această stea este Helena, sora mai
mică a Stefaniei. Am adorat-o pe fetiţa asta, am plâns cu ea, am sperat că
totul va fi bine şi că va supravieţui condiţiilor grele. La doar şase ani,
Helena dă dovadă de un curaj nebun şi de o înţelegere mult prea matură a
faptelor ce destramă Polonia. Ea îşi va ajuta sora să-i ascundă şi să-i
hrănească pe cei 13 evrei, reuşind chiar să-i păcălească şi pe soldaţii nazişti.
Cât despre personajele masculine, nu am nimic de comentat. Bărbaţii, fie sunt
cei răi, fie sunt cei care trebuie salvaţi – deci putem considera că este o
carte despre femeile care salvează lumea.
Nu ştiu
ce aş mai putea spune despre romanul lui Sharon Cameron... Pare că am exagerat
deja cu laudele, 😊 însă sper că v-am convins că merită să-i acordaţi o şansă. Plină
de suspans, de acţiune, romanul vă va trece prin multe stări contradictorii şi,
poate, se va lăsa şi cu lacrimi. Pentru mine a fost o lectură perfectă de
Weekend şi şi-a câştigat locul printre preferatele mele.
