Titlu:
Lucia
Serie: Lucia
Guerrero #1
Autor: Bernard
Minier
Editura:
TREI
Titlu
original: Lucia (2022)
Traducere
de Alunița Voiculescu
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 384
Media pe
Goodreads: 3,69 (din 951 note)
Ea e Lucia și face parte din UCO (Unitatea Centrală
Operațională), din Guardia Civil. Sunt
sigur că ați auzit de ea, pentru că l-a găsit și arestat pe Măcelarul de pe
autostradă, nebunul care omorâse, prin lovituri repetate de ciocan, mai
multe femei de pe teritoriul Spaniei. Într-o noapte, fata noastră, aranjată și
parfumată, a colindat prin benzinării, dând în cele din urmă peste blonda ce
părea să se dichisească la chiuveta din baie, dar care s-a repezit în
următoarea clipă la polițista sub acoperire, încercând să-i dea lovitura de
grație. Ei bine, nici acum nu se știe ce s-a întâmplat mai exact... Cert e că,
pe când au ajuns colegii ei, criminalul, cu fața zdrobită de propriul ciocan,
era legat de una dintre țevi, cu peruca blondă, însângerată, aruncată la
picioare.
Acum, Lucia este prezentă la scena
unei alte crime, nevenindu-i să creadă ce imagine terifiantă i se deschide în
fața ochilor. Trei cruci. Evident, o reproducere artistică a scenei
Crucificării. În mijloc, Mântuitorul. În stânga, unul dintre tâlhari. În
dreapta, în locul celuilalt nelegiuit, e răstignit Sergio Castillo Moreira, colegul ei și cel mai
bun prieten. Există deja și un presupus vinovat, Gabriel Schwartz, un individ
ce suferă de Tulburare de identitate disociativă, cunoscută înainte ca tulburare de personalitate multiplă. La
kilometri distanță, în Salamanca, un grup de studenți de la Drept, împreună cu
Salomon Borges, profesorul lor de criminalistică și criminologie, lucrează la
DIMAS, o bază de date ce se alimentează din dosarele electronice ale poliției, și
care poate, printr-un algoritm special, să identifice tipare, legând între ele
cazuri nerezolvate ale căror aspecte comune le-au scăpat forțelor de ordine. Și
deja avem un rezultat... Trei crime duble, cupluri omorâte și aranjate în
poziții stranii (aidoma unor picturi), din care nu lipsesc culorile roșu și
verde. Iar pe lângă cele trei cazuri, o crimă foarte recentă, mai exact un
polițist răstignit pe o cruce, ucis cu o șurubelniță împlântată în inimă.
Și pentru că de fiecare dată
criminalul nostru și-a aranjat scenele folosindu-se de un adeziv extrem de
puternic, i s-a atribuit repede numele de ucigașul cu lipici. După
câteva capitole introductive, cazurile din trecut sunt legate de cel din
prezent, astfel încât Lucia și Salomon sunt aduși împreună, urmărind traseul
artistului nebun ce a acționat prima oară în urmă cu treizeci de ani. De la
crima din tunel, unde cei doi soți au fost împușcați de la distanță, despre
fiul lor aflat și el în camion neștiindu-se nimic nici acum, până la celelalte
două cupluri ucise cu sânge rece în niște peisaje de poveste, cea de-a doua
femeie având chiar un pumnal înfipt între sâni, eroii noștri întreprind o
anchetă complexă, descoperind piste ce le-au scăpat inițial autorităților și
cercetând cu scepticism fiecare personaj ce le iese în cale, de la dealerul ce
le vinde droguri studenților din orășelul montan, la polițistul din scaunul cu
rotile, ieșit de mult la pensie. Pe cât e Salomon de calculat și atent, pe atât
e Lucia de spontană, lucrând pe față, dar și pe-ascuns, ca să-l prindă pe
vinovat la mijloc, ca într-o tăietură perfectă de foarfecă. Cu toate
coșmarurile și cu trecutul ce-și întinde tentaculele asupra acțiunilor de acum,
Lucia lucrează discret și eficient, pregătindu-i antagonistului o ultimă
reprezentație.
Poate merg prea departe (asta să-mi
spuneți voi), dar mi se pare că romanul de față are inclusă și o dimensiune
livrescă, intenționată. Pornind de la titlu, care ne sugerează direct că în
centrul evenimentelor se află protagonista, dar o eroină puțin mai atipică, putem
arunca o privire și asupra celorlalte personaje, încercând să descoperim
trimiterile auctoriale. Partenerul ei (neoficial) e Salomon Borges, iar cel mai
bun student al profesorului este Ulysses Joyce. Așadar, un personaj mitologic (Ulise
numindu-se de altfel și romanul lui James Joyce) care, alături de Salomon,
poate ilustra Sacrul și Profanul, dar doar ca trimitere, necontând cu adevărat
dimensiunea simbolică. Urmărind același fir, un alt student, venit din Japonia,
se numește Haruki, iar o franțuzoaică de culoare apare ca Assa (nu mi-am dat
seama dacă e o trimitere la Åsa Larsson),
și, în cele din urmă, îl avem prezent și pe Alejandro Lorca, cel mai bun
prieten al lui Ulysses.
Mi-a plăcut destul de mult, patru
stele primește cu siguranță, dar mi-aș fi dorit câteva explicații în plus,
poate niște comentarii mai complexe asupra scenelor crimelor. Din păcate,
antagonistul nostru, oricât s-ar crede de artist, nu s-a ridicat la nivelul maniacului
din „Condamnarea celor vii”, arta fiind în cazul de față mai mult un pretext, o
demonstrare a forțelor sale supraumane. De altfel, și trimiterile livrești,
deși apar aproape la fiecare pagină, sunt tratate cu superficialitate, lipsind o
analiză profundă care să reveleze un detaliu esențial prin care să-i dăm de
urmă făptașului. Ca acțiune și suspans, jos pălăria, e una dintre cele mai
alerte cărți pe care le-am citit. Merge repede, investigația curge, și finalul
ne ia pe nepregătite. E diferită de „Martin Servaz”, dar într-un sens bun, și de-abia
aștept să văd ce urmează, pentru că din nou avem de-a face cu un proiect
ambițios, intitulat „Lucia Guerrero”
și aflat abia la primul volum.
Un proiect:
