Titlu: În siguranță
Autor: S.K. Barnett
Editura: Lebăda Neagră
Titlu original: Safe (2020)
Traducere de Laura Carasevici
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 384
Media pe Goodreads: 3,94 (din 2.398 note)
Cel mai îngrozitor lucru pentru un părinte este
să-şi piardă copilul. Indiferent că e vorba despre moarte sau despre răpire,
durerea este imensă, iar mama şi tatăl ajung să trăiască într-un coşmar. În
primul caz, lucrurile sunt clare, iar, astfel, există conştiinţa că nu mai poţi
face nimic, totul s-a sfârşit. Însă ce-ţi rămâne de făcut în cea de-a doua
situaţie? Fiica sau fiul tău a dispărut, iar tu aştepţi în continuu ca poliţia
să-l găsească sau ca răpitorul să dea un semn, un fapt care să-ţi confirme că
el sau ea mai este în viaţă. Din păcate, de cele mai multe ori cei care au fost
luaţi nu se mai întorc, şi pierderea lor lasă un gol imens în familie, un vid
sufocant, cuprins de incertitudine. Nu ştii dacă el mai trăieşte, dacă este
rănit sau dacă se află într-un loc sigur.
Jenny Kristal a dispărut când avea şase ani, în
timp ce mergea în vizită la prietena ei cea mai bună. Nimeni nu a văzut nimic,
nimeni nu a avut nici o idee despre cine ar fi putut-o lua şi nimeni nu a ştiut
în ce loc s-ar putea afla. Însă, acum, coşmarul a luat sfârşit, pentru că ea
s-a întors acasă. Da, după doisprezece ani, Jenny s-a întors la familia ei, iar
totul pare să fie în regulă. Mă rog, aproape totul. Deşi părinţii sunt foarte
fericiţi că şi-au regăsit fiica, există, totuşi, cineva care nu dă crezare vorbelor tinerei şi care are o
presupusă idee despre ce s-a petrecut, de fapt, în cumplita zi a dispariţiei.
Oricât de mult mi-aş dori, nu pot să spun că
„În siguranţă” este un thriller extraordinar, care m-a dat pe spate cu fiecare
răsturnare de situaţie. Nu e primul roman ce abordează acest subiect, şi din
acest motiv povestea este foarte comună şi previzibilă. Există o premisă
cutremurătoare, un parcurs interesant, dar destul de lungit şi câteva twisturi
forţate, prin care ţi se sugerează tensiunea pe care ar trebui să o simţi. Nu e
vorba că suspansul nu există deloc, dar, din moment ce eşti conştient de direcţia
în care o ia povestea, lucrurile devin confortabile şi lejere. În schimb, ceea
ce mi-a plăcut foarte mult a fost jocul narativ pe care îl realizează autorul
prin ideea de siguranţă. Cea pierdută s-a întors, iar calvarul pare să fi luat
sfârşit. Însă acasă este cu adevărat un loc sigur pentru Jenny? În tot acest timp
ea a fost oare în pericol? Şi de unde vine mai exact adevărata primejdie?
Tensiunea ia naştere în mare parte datorită
identităţii lui Jennifer. Cu toate că ea pare să fie fata care a dispărut în
urmă cu şase ani, există o marjă de eroare care îţi permite să pui la îndoială
faptul că ea ar fi într-adevăr Jenny. Jumătate de roman m-am întrebat dacă ea e
cea adevărată sau dacă cea care s-a întors este o impostoare. Mă gândeam că
acest aspect se va elucida în finalul poveştii, însă, spre fericirea mea,
autorul a ales să facă dezvăluirea mai devreme, lăsând loc pentru alte
evenimente care să ofere o direcţie nouă naraţiunii.
Textul are multe goluri, dar ele sunt intenţionat
plasate în poveste. M-am aşteptat să aflu detalii despre anii de captivitate ai
fetei, despre toate atrocităţile la care a fost supusă şi despre mintea bolnavă
care s-a aflat în spatele răpirii. Însă lucrurile au luat cu totul o altă
turnură. Mai important decât trecutul este prezentul, şi, deşi pare că totul
s-a terminat, mai există ceva ascuns, ceva ce odată dezgropat poate să schimbe pentru
totdeauna destinele personajelor.
Aş fi vrut să intru în mai multe detalii, dar
nu îmi permite textul. Există câteva evenimente despre care aş putea discuta,
însă prefer să nu o fac, deoarece nu vreau să vă dau spoilere care v-ar putea
strica plăcerea lecturii. Aşa că iau decizia de a mă opri aici cu recenzia,
pentru a vă lăsa pe voi să fiţi alături de Jennifer Kristal în demersul ei de
a-şi descoperi trecutul şi de a găsi, în sfârşit, un loc în care să se simtă
„în siguranţă”.
