Titlu:
Departe de Planeta Tăcută
Serie:
Trilogia Cosmică #1
Autor: C.S.
Lewis
Editura: PALADIN
Titlu original:
Out of the Silent Planet (1938)
Traducere
de Andrei Dîrlău
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 208
Media pe
Goodreads: 3,93 (din 92.822 note)
Nu vreau să încep cu un clișeu, dar cred că nu există cititor
care să nu fi auzit de „Narnia”. Copii și adulți deopotrivă, ne-am bucurat
împreună de aventurile celor patru tineri (Evangheliști), am urmărit
răstignirea leului Aslan (Mântuitorului) pe masa de piatră și am privit cu
sufletul la gură „destrămarea” lumii (Apocalipsa), fiind conduși, pe urmă, spre
eterna și adevărata Narnie. Ca scriitor de Fantasy, C.S. Lewis și-a desăvârșit opera,
imersându-ne într-o lume imaginară nemaiîntâlnită, unde legile realității și-au
pierdut sensul, lăsându-ne însetați în pustiu, căutând noi și noi universuri
alogice de explorat. Dar nu mulți știu că prietenul lui J.R.R. Tolkien a scris
și o serie Science-Fiction, cunoscută astăzi drept „Trilogia Cosmică”. Prin
urmare, avem și alte tărâmuri de cercetat, dar haideți să vedem, mai întâi, cum
stau lucrurile atunci când pseudo-știința ia locul genezei fantastice.
S-a înserat, iar profesorul Ransom caută
o casă sau un han unde să înnopteze. Și din întâmplare, din spusele unei femei
ce-și așteaptă fiul să se întoarcă de la muncă, află că în apropiere există un
loc unde se desfășoară un soi de experiment științific. Interesat și
gândindu-se că savanții i-ar putea oferi în noaptea asta un acoperiș deasupra
capului, omul nostru se îndreaptă spre destinație, urmând ca acolo să-și
întâlnească un fost coleg, fizician, de facultate. Însă Ransom nu știe că
amicul lui, împreună cu celălalt om de știință, au un plan diabolic și că în
curând se va găsi captiv pe o navă spațială, care se va îndrepta spre o planetă
necunoscută. Și că, odată ce va pune piciorul pe noul pământ, va fi oferit în
dar extratereștrilor, pentru ca noii veniți să-și poată desfășura, fără
probleme, operațiunile de forare.
Însă ca orice ființă rațională,
înzestrată cu un instinct de autoconservare puternic, Ransom profită de
apariția unui monstru marin fioros și o ia la goană. Astfel, profesorul ajunge departe
de grupul pestriț de prădători, privind cu uimire la peisajul care i se
desfășoară în fața ochilor. Spre deosebire de Terra, unde predomină culoarea
albastru, datorită mărilor și oceanelor în proporție de 71%, pe Malacandra (pentru
că așa se numește planeta) relieful are un colorit roșiatic, pe alocuri pal, un
degrade de la stacojiu la roz. Apele sunt calde, dulci, iar hrana se găsește
pretutindeni, ca într-o Grădină a Armidei, îndeosebi în scoarța copacilor, care
este moale și gustoasă. Dacă în partea de jos, unde se află Ransom, relieful e plat, la altitudine atmosfera pare să fie
rarefiată, iar munții apar ca niște piramide subțiri, înfipte în pământ, la fel
ca frunzele copacilor, care par să crească în jos, orizontalitatea specifică
planetei mamă fiind înlocuită de o verticalitate ireală și amețitoare.
Știu la ce vă gândiți acum... Cum arată
extratereștri? Ei bine, întrebarea asta și-a pus-o și Ransom,
care se aștepta, după imaginarul vremii, la niște creaturi monstruoase,
imposibil de privit. Dar nu... Nu e vorba aici nici de tentacule uriașe cu
țepi, nici de clești, nici măcar de niște umanoizi cu trăsături de insecte. Pe
lângă fauna sălbatică, pe Malacandra există trei specii cu conștiință. Prima, adică
primul specimen cu care se intersectează Ransom,
se prezintă ca o încrucișare între o morsă și o focă, o creatură care-și
asigură o parte din hrană pescuind și care trăiește în triburi, creând, ca
niște trubaduri, poeme și dansând, o societate ce pare să se afle undeva între
Antichitate și Evul Mediu. A doua specie, cei care trăiesc în peșterile din
munți, acolo unde aerul e într-adevăr greu de respirat, arată ca niște ființe
umane, dar extrem de alungite, cu un chip prelung și membre subțiri, ca niște
schelete. Ei sunt intelectualii, cei care poartă pe umeri marile întrebări
dintotdeauna, și cărora le place să stea în cea mai mare parte în singurătate,
neperturbați de zgomotele de pe câmpiile de jos. Ultima specie locuiește într-o
altă parte a planetei, dar ne sunt descrise câteva exemplare prezente. Arată ca
niște broaște uriașe, cu degete dibace cu care construiesc tot soiul de
dispozitive, pe care le prezintă pe urmă intelectualilor.
Și dincolo de toți și toate, pentru
că C.S. Lewis era pasionat de filosofia creștină, există o conștiință cosmică, o
zeitate care, aidoma lui Dumnezeu, dă sens lumii și o ordonează. Deși există
trei specii, niciuna nu este superioară celorlalte, din niciun punct de vedere,
stăpânesc planeta în pace, fiecare având rolul și locul ei în lanțul evoluției.
Trei ca unul, dar o treime socială care se supune unei energii transcendentale
superioare. Nu mai are rost s-o lungesc cu descrierile, până la urmă Ransom, oricât de mult s-ar bucura de peisaj și de noile lui
cunoștințe, e om, și ca orice ființă umană, vrea să se întoarcă înapoi pe
Pământ, pe Thulcandra (Planeta Tăcută), așa cum îi spun locuitorii lumii
stacojii.
