Titlu:
Ciudata Sally Diamond
Autor: Liz
Nugent
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu
original: Strange Sally Diamond (2023)
Traducere
de Liviu Szoke
Anul
apariției: 2023
Număr
pagini: 416
Media Pe Goodreads:
4,25 (din 25.151 note)
Sally Diamond nu a făcut nimic
greșit, doar a respectat ultima dorință a tatălui ei și l-a dus la gunoi după
ce a murit. L-a băgat într-un sac și l-a incinerat în crematoriul pentru deșeuri
din hambarul verde. Și nu înțelege de ce Angela, medicul și prietena lor de
familie, și poliția au rămas șocați și sceptici la gestul ei de rămas-bun. Dar
Sally nu pricepe multe, și de asta este privită cu milă sau răutate. Ca atunci
când era la școală și colega din banca din spate i-a tăiat o șuviță... Sau când
ceilalți copiii o bârfeau în baia școlii, neștiind că ea se afla într-una
dintre cabine, cu picioarele pe colac, luându-și prânzul. Singurul care a
înțeles-o a fost tatăl ei, Thomas Diamond, care a crezut că cel mai bine pentru
ea este să stea departe de restul lumii, în siguranță, protejată de propria
familie și liberă să se comporte ca un copil de zece ani. Dar copilăria s-a
sfârșit odată cu moartea lui, iar Sally, forțată de împrejurările nefericite,
trebuie să dea piept cu realitatea, cu tot ce i s-a ascuns în acești patruzeci
și doi de ani.
Cu mai bine de patruzeci de ani în
urmă, Denise Norton, o fetiță de numai unsprezece ani, a fost luată de un
străin din fața casei sale. Răpitorul, un dentist cunoscut în branșă și foarte
apreciat de pacienții săi, a ținut-o închisă într-o cameră izolată fonic timp
de paisprezece ani, până când, din cauza unei întâmplări „nefericite”, a fost
nevoit să-și părăsească locuința, ba chiar să fugă din țară, luându-și o identitate
falsă. În tot acest timp, Denise a trăit legată cu un lanț de calorifer,
înfometată, lovită cu pumnii și picioarele, neștiind ce zi e, dacă afară e
lumină sau întuneric, dându-și seama când e iarnă din cauza frigului greu de
îndurat sub vechile pături roase și găurite. Poliția a căutat-o, dar fără
niciun rezultat, părinții au sperat ca într-o zi să se întoarcă acasă, i-au
ridicat chiar și un altar, dar Denise a rămas doar un nume invocat în rugăminți
fierbinți și rugăciuni, o fotografie ce se regăsește în baza de date cu persoanele
dispărute din Irlanda.
După moartea tatălui ei, Sally ajunge
(din nou) pe prima pagină a ziarelor, atrăgând atenția unor oameni nu tocmai cu
intenții ortodoxe. Unii îi trimit scrisori de încurajare, încercând să o
susțină emoțional, iar alții îi doresc să piară în focurile iadului, pentru ce
i-a făcut lui Thomas Diamond. Dar fata/femeia noastră, deși are momente de
furie justificate, nu ar fi în stare (neprovocată) să le facă rău celorlalți,
și în niciun caz nu și-ar fi ucis tatăl, așa cum au presupus unii oameni. Ba
mai mult, Sally e pe cale să înceapă o viață nouă, să se integreze în societate,
și pentru asta și-a făcut un cerc restrâns de prieteni și a început să meargă la
terapeut. Îi plac copiii și ar vrea să aibă grijă de ei, dar marea ei pasiune
rămâne pianul și se refugiază în muzică de fiecare dată când are de cugetat sau
cineva îi dă o veste proastă. Nu mai face pe surda, însă și-a luat o pereche de
căști pentru zgomot, merge la cumpărături de una singură și a învățat să
gătească, chiar dacă preferă să facă sendvișuri atunci când are vreun
vizitator. Însă printre amicii ei s-a infiltrat și Mark, vecinul cel nou, bărbatul
care susține că este îndrăgostit până peste cap de Anubha,
frumoasa indiană din grupul ei de prieteni, dar care profită de fiecare
întrevedere ca să scormonească în trecutul lui Sally, fiind prea interesat de
povestea ei dinainte să ajungă la familia Diamond.
Și dacă aș fi vrut, n-aș fi putut să
vă ofer mai puține detalii. Normal că am lăsat surprizele pentru momentul când
veți citi cartea, dar mi-era imposibil să nu vorbesc despre perspectiva cu Denise,
mai ales că romanul face parte dintr-un „trend” al ultimilor ani, cred că aș
putea să-i spun un subgen al literaturii de suspans, realizat, într-o
multitudine de forme și stiluri, după o poveste reală. „Ciudata Sally Diamond”
face parte din seria romanelor cu și despre persoane și familii captive, alături
de „Rășină”, de Ane Riel, „Fata A”, de Abigail Dean, „Dragă copilă”, de Romy
Hausmann, „Camera”, de Emma Donogue, „Când vin străinii”, de Ivar Leon
Menger... Pentru mine, în ciuda faptului că am fost avertizat, a reprezentat o
experiență atroce. E o carte care te zgârie pe inimă și te face să strângi din
dinți la unele scene, care te trece de la o stare extremă la alta, pregătindu-te
sufletește pentru clipa de purificare și eliberare emoțională (necesară) din
final. Și dacă subiectul nu vă e pe plac, eu zic că merită s-o cunoașteți pe
Sally, pentru că, în ciuda handicapului ei, poate fi o prietenă de nădejde, un
om cu suflet bun, generos și (după câteva ședințe de terapie) deschis, plin de
surprize, dar și de traume greu de gestionat și vindecat.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Liz Nugent:
