ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Kraken. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Kraken. Afișați toate postările

marți, 23 februarie 2021

Recenziile lui Gică 21 - Kraken de China Miéville


Titlu: Kraken  

Autor: China Miéville

Editura: Paladin

Titlu original: Kraken (2010)

Traducere de Laura Ciobanu

Anul apariției: 2017

Număr pagini: 584

Domeniu: Fantasy

Media pe Goodreads: 3,60 din 23.751 note

 

„Kraken” este una dintre cele mai stranii cărți pe care le-am citit în ultima vreme –  Un fel de Fantasy, spun un fel pentru că romanul lui Miéville pare să fie, mai degrabă, un experiment de imaginație decât o narațiune cu un demers clar. Bineînțeles că un fir narativ există, însă universul din carte se manifestă în atât de multe forme încât ajungi să te pierzi printre detalii. De multe ori ai impresia că ai de-a face cu o glumă, însă episoadele grotești și violente te fac să revii cu picioarele pe pământ și să-ți dai seama că moartea e mai aproape decât crezi.

Billy este curator la Muzeul de Științe Naturale Darwin din Londra. Slujba lui este cea de a organiza tururi ghidate pentru vizitatorii instituției. De fiecare dată, Billy trebuie să-și conducă oaspeții prin laboratoarele pline de recipiente în care se află animale conservate, de la gândaci și șoareci, până la giganți care își dorm somnul de veci în borcanele uriașe în care sunt expuși. Atracția principală a locului este imensul calamar Architeuthisdux sau Archie, așa cum îi place lui Billy să-i spună. Însă când Billy și vizitatorii ajung în camera monstrului tentacular, nu le vine să creadă ce văd. Imposibilul s-a întâmplat, iar colosul subacvatic a dispărut fără urmă. Angajându-se, fără voia lui, în ancheta poliției, Billy va păși într-o lume plină de magie, va întâlni ființe și oameni noi și își va descoperi locul predestinat în univers.

Cu toate că acțiunea romanului are loc în Londra, de multe ori ne este sugerat faptul că nu este vorba despre orașul real, ci despre o metropolă fantasmagorică, instaurată pe un fundal deja existent. Londra lui Mieville este plină de ființe magice, de locuri care nu ar trebui să existe și de fenomene oculte și paranormale, însuși autorul numindu-l „un oraș mare și monstruos”.   

Dispariția calamarului gigantic aduce cu sine o serie de evenimente care aruncă în aer cotidianul. Animalul furat nu este o fostă viețuitoare a oceanului, ci un zeu străvechi care trebuie protejat, iar distrugerea lui va aduce, evident, apocalipsa. În acest sens, există un cult al lui Kraken, iar menirea membrilor acestuia este cea de a găsi creatura și de a o proteja. Ar fi o imensă greșeală să spunem că Miéville tratează ironic fenomenul sectelor religioase, ceea ce face el este să modeleze această idee, cu scopul de a realiza ceva nemaiîntâlnit. Ba chiar mai mult, partenerul lui Billy este un krakenist a cărui credință nu este luată nici pentru un moment în derâdere, convingerea lui fiind confirmată cu succes la final.

Mi-a plăcut, în mod special, energia vitală existentă pe tot parcursul cărții. Atât timp cât ai credința că un lucru sau un fenomen are conștiință de sine, el va căpăta viață și va putea lua parte la demersul acțiunii. Orașul este viu pentru că există niște vrăjitori care citesc în intestinele lui, și da, când spun intestine, chiar mă refer la intestine, iar fiecare obiect își îndeplinește scopul atât timp cât crezi că el are o personalitate. La început ai impresia că povestea cu Krakenul pare o glumă, însă pătrunzând din ce în ce mai tare în lumea tuturor posibilităților, îți dai seama că găsirea lui este imperioasă pentru a scăpa universul  de la un final violent.

Magia din carte nu este specifică unui Fantasy obișnuit. De multe ori ai impresia că asiști la un spectacol cu iluzioniști și trebuie să te aștepți, mai degrabă, la dispariții miraculoase și la iepuri scoși din pălărie decât la dragoni, elfi și săbii magice. Există un colaj de creaturi și vrăjitori care aparțin unui spațiu urban, iar vrăjile lor funcționează doar prin intermediul orașului.

Rar am întâlnit un autor care să cunoască atât de bine niște idei și fenomene încât să fie capabil să le livreze într-un registru ludic și amuzant. Singurul cu care îl pot compara pe China Miéville este Neil Gaiman, iar romanul de față mi-a adus aminte de „Zei americani”, însă aici avem de-a face cu un ciudat amalgam de zei londonezi.

„Kraken” este o lectură pe cât de ușoară, pe atât de complexă. Ritmul alert al acțiunii, personajele simpatice și umorul negru te fac să uiți de realitate și să te pierzi prin labirintul narativ creat de China Miéville. Mie mi-a luat o săptămână să termin povestea, însă o recomand ca lectură de weekend, deoarece romanul necesită timp și atenție. A fost prima carte pe care am citit-o de la acest autor, însă, cu siguranță, vor urma și altele – chiar mi-a atras atenția „Marea de fier” și abia aștept să văd ce poți face cu niște căi ferate și o cârtiță uriașă.


                            COMANDĂ CARTEA