Titlu: Kraken
Autor: China Miéville
Editura: Paladin
Titlu original: Kraken (2010)
Traducere de Laura Ciobanu
Anul apariției: 2017
Număr pagini: 584
Domeniu: Fantasy
Media pe Goodreads: 3,60 din 23.751 note
„Kraken” este una dintre cele mai stranii cărți pe care le-am citit
în ultima vreme – Un fel de Fantasy,
spun un fel pentru că romanul lui Miéville pare să fie, mai degrabă, un experiment
de imaginație decât o narațiune cu un demers clar. Bineînțeles că un fir
narativ există, însă universul din carte se manifestă în atât de multe forme
încât ajungi să te pierzi printre detalii. De multe ori ai impresia că ai de-a
face cu o glumă, însă episoadele grotești și violente te fac să revii cu picioarele
pe pământ și să-ți dai seama că moartea e mai aproape decât crezi.
Billy este curator la Muzeul de Științe Naturale Darwin din Londra.
Slujba lui este cea de a organiza tururi ghidate pentru vizitatorii
instituției. De fiecare dată, Billy trebuie să-și conducă oaspeții prin
laboratoarele pline de recipiente în care se află animale conservate, de la
gândaci și șoareci, până la giganți care își dorm somnul de veci în borcanele uriașe
în care sunt expuși. Atracția principală a locului este imensul calamar
Architeuthisdux sau Archie, așa cum îi place
lui Billy să-i spună. Însă când Billy și vizitatorii ajung în camera monstrului
tentacular, nu le vine să creadă ce văd. Imposibilul s-a întâmplat, iar colosul
subacvatic a dispărut fără urmă. Angajându-se, fără voia lui, în ancheta
poliției, Billy va păși într-o lume plină de magie, va întâlni ființe și oameni
noi și își va descoperi locul predestinat în univers.
Cu toate că acțiunea romanului are loc în Londra, de multe ori ne
este sugerat faptul că nu este vorba despre orașul real, ci despre o metropolă
fantasmagorică, instaurată pe un fundal deja existent. Londra lui Mieville este
plină de ființe magice, de locuri care nu ar trebui să existe și de fenomene
oculte și paranormale, însuși autorul numindu-l „un oraș mare și monstruos”.
Dispariția calamarului gigantic aduce cu sine o serie de evenimente
care aruncă în aer cotidianul. Animalul furat nu este o fostă viețuitoare a
oceanului, ci un zeu străvechi care trebuie protejat, iar distrugerea lui va
aduce, evident, apocalipsa. În acest sens, există un cult al lui Kraken, iar
menirea membrilor acestuia este cea de a găsi creatura și de a o proteja. Ar fi
o imensă greșeală să spunem că Miéville tratează ironic fenomenul sectelor
religioase, ceea ce face el este să modeleze această idee, cu scopul de a
realiza ceva nemaiîntâlnit. Ba chiar mai mult, partenerul lui Billy este un krakenist
a cărui credință nu este luată nici pentru un moment în derâdere, convingerea
lui fiind confirmată cu succes la final.
Mi-a plăcut, în mod special, energia vitală existentă pe tot
parcursul cărții. Atât timp cât ai credința că un lucru sau un fenomen are
conștiință de sine, el va căpăta viață și va putea lua parte la demersul
acțiunii. Orașul este viu pentru că există niște vrăjitori care citesc în
intestinele lui, și da, când spun intestine, chiar mă refer la intestine, iar
fiecare obiect își îndeplinește scopul atât timp cât crezi că el are o
personalitate. La început ai impresia că povestea cu Krakenul pare o glumă,
însă pătrunzând din ce în ce mai tare în lumea tuturor posibilităților, îți dai
seama că găsirea lui este imperioasă pentru a scăpa universul de la un final violent.
Magia din carte nu este specifică unui Fantasy obișnuit. De multe
ori ai impresia că asiști la un spectacol cu iluzioniști și trebuie să te
aștepți, mai degrabă, la dispariții miraculoase și la iepuri scoși din pălărie
decât la dragoni, elfi și săbii magice. Există un colaj de creaturi și
vrăjitori care aparțin unui spațiu urban, iar vrăjile lor funcționează doar
prin intermediul orașului.
Rar am întâlnit un autor care să cunoască atât de bine niște idei
și fenomene încât să fie capabil să le livreze într-un registru ludic și
amuzant. Singurul cu care îl pot compara pe China Miéville este Neil Gaiman,
iar romanul de față mi-a adus aminte de „Zei americani”, însă aici avem de-a face
cu un ciudat amalgam de zei londonezi.
„Kraken” este o lectură pe cât de ușoară, pe atât de complexă.
Ritmul alert al acțiunii, personajele simpatice și umorul negru te fac să uiți
de realitate și să te pierzi prin labirintul narativ creat de China Miéville. Mie mi-a luat o săptămână să termin povestea, însă o
recomand ca lectură de weekend, deoarece romanul necesită timp și atenție. A
fost prima carte pe care am citit-o de la acest autor, însă, cu siguranță, vor
urma și altele – chiar mi-a atras atenția „Marea de fier” și abia aștept să văd
ce poți face cu niște căi ferate și o cârtiță uriașă.
