Titlu: Taina marchizului
Autor: Aurelia Chircu
Editura: PETALE SCRISE
Anul apariţiei: 2021
Număr pagini: 491
E destul de greu să începi o recenzie cu ceva
original, după ce ai folosit toate frazele de introducere din „stoc”. Cuvintele
mă trădează de fiecare dată atunci când trebuie să scriu despre un roman care
mi-a plăcut, deoarece mi se pare că nimic nu se ridică la valoarea scriiturii,
iar volumul de faţă nu face excepţie. Acum, că am închis această paranteză
explicativă, ce nu era neapărat necesară, putem trece la ceea ce ne interesează
cu adevărat, şi anume, cartea „Taina marchizului”, de Aurelia Chircu. În urmă
cu câteva săptămâni am adăugat în bibliotecă acest prim roman cu autograf şi
bineînţeles că nu mi-am putut stăpâni prea mult curiozitatea, aşa că m-am
apucat de lectură într-o zi ploioasă de august, zi ce s-a potrivit perfect cu
atmosfera tensionată a cărţii. Un History latin plin de intrigi politice, de
idile amoroase ce depăşesc graniţa obişnuitului şi de bandiţi la drumul mare,
volumul de faţă se poate înscrie cu uşurinţă în limitele romanului clasic, dar,
în acelaşi timp, şi în categoria postmodernului, prin inserarea realismului
magic şi a anumitor elemente inovatoare, specifice zilelor noastre.
Un drum pustiu, o şleahtă
de bandiţi mascaţi şi o trăsură nobiliară ce constituie ţinta perfectă pentru
un jaf – aşa începe povestea noastră, cu o imagine parcă desprinsă din filme,
cu o scenă ce descrie perfect pericolele şi dezechilibrul societăţii milaneze
din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Având în fundal o segmentare
politică ce conduce, fără doar şi poate, la schimbări însemnate, dar mai ales
la ură şi mici revolte care trebuie înăbuşite, trei destine sunt aduse
laolaltă, trei fiinţe ce sfidează normele bunei cuviinţe, construindu-şi un
univers al fericirii efemere. Roxana şi Enrico – marchizi de Rosanverno – sunt
căsătoriţi de câţiva ani, iar căsnicia lor a fost greu încercată de moartea
prematură a celor doi copii, dar şi de ranchiuna şi dispreţul părinţilor. Cu
toate că în familia lor domnesc o linişte aparentă şi o înţelegere tacită,
lipsa unui moştenitor le tulbură relaţia, iar lucrurile se complică şi mai tare
atunci când secretele cele mai întunecate încep să iasă la iveală. Apariţia pe
nepusă masă a contelui Lucio Varesi, un tânăr frumos, bogat, carismatic şi puţin
cam îngâmfat după părerea mea, stârneşte un adevărat uragan de sentimente
contradictorii. Lupta dintre moralitate şi pasiune e cumplită, hăul întunecat
ameninţând să-i înghită pe toţi.
Pe lângă faptul că
volumul are o copertă construită într-o manieră clasică, ce inspiră mister,
asortându-se perfect cu titlul, stilul liber şi evenimentele controversate ne
introduc într-o lume a contrastelor; într-un univers plin de personaje
puternice şi fragile, demne de dispreţ sau de simpatie. Roxana, protagonista
noastră, este fiinţa angelică, cea care ajunge să decadă din cauza intrigilor ţesute
în jurul său, la care contribuie chiar soţul ei. Enrico este cel care m-a
intrigat cel mai tare. Cu excepţia tainei pe care o păstrează încă din
copilărie, tânărul marchiz mai are încă un secret ce ar putea fi considerat ruşinos,
dar care îşi are rădăcinile într-un episod traumatizant, petrecut cu mulţi ani
în urmă. Lucio este catalizatorul dintre cei doi, cel care domină prin
caracterul său dual – înger şi demon deopotrivă – transformându-i pe soţii
Rosanverno în sclavi ai iubirii sale.
Astfel apare în roman motivul triunghiului
amoros, idee pe care Aurelia Chircu o reinventează, adaptând-o zilelor noastre.
Nu mai asistăm la o luptă dintre doi bărbaţi pentru o femeie, ci la o relaţie
poligamă, cu nuanţe LGBTQ – o idee scandaloasă pentru secolul al XIX-lea, dar
cât se poate de normală şi corectă politic pentru contemporaneitate. Accentul
nu cade pe acest triunghi neobişnuit, ci pe sentimentele ce sunt puse în joc şi
pe urmările tragice pe care le poate avea o astfel de însoţire. Cu toate astea,
nu am putut să îi despart pe cei trei protagonişti şi să-i privesc individual, Pentru
că Cea mai mare importanţă o au atunci când sunt împreună, iar separat sunt ca
nişte bucăţi de lemn ce plutesc în derivă.
Acestea fiind spuse, cred că este cazul să
trecem la personajele secundare care m-au fascinat. Preferata mea a fost
baroana Cassia, o femeie rebelă, un caracter tare care nu ştie să accepte un refuz. Am admirat
nebunia şi originalitatea ei, şi, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să aibă mai
multe momente în lumina reflectorului. Da’ chiar şi aşa, nu exagerez când spun
că micile ei intervenţii au destins mult atmosfera. La polul opus se află
personajul pe care l-am urât din tot sufletul, şi anume, tatăl lui Enrico. Osvaldo
întruchipează tiranul, cel care poate dispune de viaţă şi de moarte după bunul
său plac, un şantajist şi un om josnic ce nu poate trece peste propriile sale
interese în favoarea fiului său.
O poveste încâlcită, cu multe lacrimi, inimi sfâşiate şi momente scurte şi crude de fericire, un roman cu un deznodământ curajos şi dramatic, „Taina marchizului”, de Aurelia Chircu, este o lectură perfectă pentru un Weekend în care soarele nu vrea să-şi facă apariţia. Stilul relaxat şi evenimentele emoţionante te vor conduce într-o epocă în care graniţa dintre iubire şi condamnare este una aproape invizibilă și îm care curajul de a fi altfel îți poate aduce o soartă cumplită.
