ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Roman Polițist. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Roman Polițist. Afișați toate postările

vineri, 2 februarie 2024

Recenziile lui Gică 163 - Vizita tinerei doamne de George Arion (CRIME CLUB)


Titlu: Vizita tinerei doamne 

Serie: Andrei Mladin (#9)

Autor: George Arion

Editura: CRIME SCENE PRESS

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 264 

 

            Poet, eseist, recenzent, dramaturg, nuvelist și romancier, George Arion s-a remarcat prin scrierile sale polițienești, în special prin seria ce-l are ca protagonist pe îndrăgitul jurnalist-detectiv, Andrei Mladin. Și dacă vă veți opri un moment, în timpul lecturii, ca să aruncați o privire mai atentă asupra temelor abordate în cele nouă volume, mai ales în ultimul, veți observa o tușă personală puternică, o stilistică ce-i apropie extrem de mult pe autor și personaj. Dacă-mi permiteți, Mladin nu ar exista fără Arion, însă și autorul are nevoie de un protagonist în care să-și descarce personalitatea, de un caracter-oglindă în care pot fi înglobate experiențele acumulate pe parcursul vieții. Cei doi se privesc, se recunosc, își aruncă zâmbete, pentru că sunt capul și pajura aceleiași monede, o entitate pasivă, prin scris, și alta dinamică, prin acțiune, angrenate într-o luptă de mii de pagini împotriva criminalității.

            După ce a zăcut la pat două luni, la Matei Balș, din cauza coronavirusului, Andrei Mladin părăsește spitalul pe o poartă secundară, îndreptându-se spre gară, de unde ia un bilet de tren spre orașul B, locul unde a copilărit. Sătul de agitația urbei, fostul jurnalist intenționează să stea o vreme departe de capitală, ca să-și refacă puterile. Însă, la câteva zile după ce ajunge la destinație, are loc, bineînțeles, o crimă. Victima, președintele unuia dintre „cercurile politice” din zonă. Agresorul... ca de-obicei, necunoscut, deși se bănuiește că ar fi nebunul care a scăpat de la ospiciu. Arma crimei, o praștie... Da, cu o piatră poți să ucizi rapid pe cineva, mai ales dacă-l lovești în tâmplă. Prin urmare, omul nostru, aflat aici sub o identitate falsă, este repede deconspirat de gazda sa, și pentru că nu are încotro, dar și pentru că detectivul din el nu vrea să stea deoparte, ajunge să se implice într-o nouă  anchetă.

            Întregul text abundă în nostalgie. Nu știm dacă orașul B e cel în care a copilărit George Arion, dar cu siguranță Mladin se simte din nou acasă și ține morțiș să ne poarte înapoi în timp, atunci când privea lumea cu ochi inocenți de copil. Își aduce aminte cu drag de doamna urâtă, dar cu suflet bun, pe care o ajuta, împreună cu ceilalți puști, să-și ducă sacoșele, de paznicul școlii, cu care se și întâlnește de-altfel, dar care nu-l mai recunoaște, și de locul unde se afla casa părintească, de părinții săi în mare parte absenți, care roboteau din zori până în noapte ca să aibă ce să pună pe masă. Dar și de cântecele și lozincile comuniste, de-un grup restrâns de consăteni ce aștepta ca Stalin să coboare din cer și să facă dreptate pe pământ. Cu alte cuvinte, de libertatea copiilor și de captivitatea adulților, cei care trebuiau să danseze după cum le cânta partidul.

            Deși ne pierdem într-o ficțiune polițistă, granițele dintre bine și rău par să slăbească, crima fiind o necesitate a vieții, o istorie, chiar un mijloc de divertisment. Pe lângă omorul de la care pornește investigația, mai există câteva crime săvârșite în trecut, pe care timpul le-a conservat, până când o schimbare neprevăzută le-a dezgropat. Ce e cu cuțitul plin de sânge uscat din grajd? Dar cu pistolul descoperit în iederă? Evident că de-aici pornesc intrigi noi... Avem tendința de-a-l căuta pe vinovat, însă armele nu fac decât să confirme sângeroasa realitate. După ce Cain l-a ucis pe Abel, germenul criminal s-a infiltrat în organismul uman, ura, invidia, gelozia, uneori chiar disprețul, ducând la condamnarea celuilalt, indiferent dacă ne-a greșit cu ceva sau nu. Dar așa cum există un criminal, întotdeauna va apărea și un justițiar, pentru că actul de rebeliune trebuie pedepsit, după deviza „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”.

            Dacă ați ajuns până aici pentru că ați citit celelalte volume sau doar de curiozitate, trebuie să știți că avem de-a face cu un Mladin îmbătrânit, care simte, oarecum, că i se apropie sfârșitul. Dar la pachet cu bătrânețea vine și faima... De asta, când bunul lui amic, Haralambie Necșulescu (Hara), și o frumoasă franțuzoaică răscolesc Bucureștiul pentru a-i da de urmă, apar indivizi care-și asumă identitatea lui Andrei Mladin sau care susțin că știu unde s-ar afla jurnalistul. Ba e la nebuni, ba a fost răpit, ba a pierdut toți banii la Pocker și se ascunde de interlopi, ba chiar e la Torino, unde stă la un Cappuccino cu un necunoscut. Toți știu cine e Andrei Mladin și vor să fie (sau să fi fost) în preajma lui, alături de cel mai cunoscut detectiv român în viață. Iar dacă ați citit tot ce am scris până aici, vreau să pășim împreună pe acest drum al misterului, ca să aflăm ce dorește, de fapt, de la el superba franțuzoaică cu ochi albaștri.


Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui George Arion:

 

Literatura pe tocuri

Falled

Fata Cu Cartea

Citește-mi-l

Anca și cărțile.ro

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Biblioteca lui Liviu 



miercuri, 2 februarie 2022

Recenziile lui Gică 59 - Opt milioane de zei de David B. Gil


Titlu: Opt milioane de zei

Autor: David B. Gil

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: Ocho millones de dioses (2019)

Traducere de Ana-Maria Babușcă

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 672

Media pe Goodreads: 4,28 (din 594 note)

 

Opt milioane de zei. Spirite divine ale focului, ale apei, ale vântului, ale pietrei, ale tuturor lucrurilor care există  pe cer, în ocean și pe pământ. Entități metafizice ce se regăsesc peste tot și în toate. Însă, mai mult decât niște ființe spirituale, aceste creaturi sunt mărci ale sensului, ale unei filosofii vitale în care muritorii au nevoie să creadă, pentru a-și justifica acțiunile și gândurile. Fie că vorbim despre o credință panteistă, în care fiecare bucată din cosmos joacă un rol în funcție de întregul din care face parte, fie că ne referim la sfaturile Profetului care a găsit revelația sub un smochin sau la modelul Fiului  lui Dumnezeu care a murit pe cruce – esența tuturor evenimentelor sacre stă în deschiderea și urmarea unei căi spirituale, un drum ce va conduce ori la armonia cu universul, ori în locul care este cunoscut drept paradisul. Însă, deși toate aceste căi promit iluminarea, oamenii au încercat mereu să-și impună propria credință.

Povestea noastră începe în Spania anului 1579, când Părintele Martín Ayala, traducător și unul dintre cei mai buni vorbitori de japoneză, este solicitat în Țara Soarelui Răsare, pentru a investiga o serie de crime împotriva creștinismului. Câțiva dintre frații săi, care au mers în noul teritoriu pentru a împărtăși cu acei „barbari” învățăturile lui Hristos, au fost găsiți uciși în moduri extrem de brutale. Misiunea lui Ayala este de a merge pe urma omorurilor, de a descoperi cauza morții și de a-i găsi, într-un final, pe cei vinovați. Însă, în drumul plin de primejdii ce-l așteaptă, călugărul nu va fi singur. Alături de el va călători Kudō Kenjirō, un samurai rural din Anotsu, care a fost însărcinat să aibă grijă de noul-venit, cu prețul propriei vieți.

            Deși în centrul acestui roman stufos sunt plasate două sau trei personaje principale, numărul caracterelor care defilează prin cadru este imens. Există o suită de călugări iezuiți care ori sunt uciși, ori se pierd prin fundal, câteva personaje importante ce sunt inserate în momentele cele mai tensionate ale poveștii, o mulțime de samurai aflați în misiune și de ronini care rătăcesc sau umblă cu scopuri necurate și câțiva conducători măreți, pe care autorul i-a preluat din surse istorice reale. Cu alte cuvinte, societatea vremii este alcătuită din toate categoriile de indivizi, de la cei mai nobili, până la cei ce se ocupă de mizerie, fecale și cadavre. De altfel, prin intermediul acestui peisaj al viciilor și al virtuților, ne este prezentat un teritoriu într-o continuă schimbare. Pe acest pământ alcătuit din insule, jocurile de putere sunt la ordinea zilei, toți complotează împotriva tuturor, și un simplu gest de nesupunere te poate costa viața.

            Lumea prin care cei doi eroi înaintează este scindată între vechea religie șintoistă și noua ordine creștină. Pe lângă asta, există și o sectă de călugări budiști care dorește să-și impună propriul sistem spiritual. Deși Părintele Ayala vrea să-i aducă pe toți sub umbrela lui Dumnezeu, el conștientizează că binele poate lua formă și în sufletele celor „eretici”. Astfel, miza etică este plasată sub semnul onoarei, iar toți cei care nu își duc misiunea la capăt sau complotează împotriva stăpânilor merită să fie pedepsiți. Cei doi eroi constituie două extreme care încearcă să se înțeleagă reciproc. Chiar dacă noul-venit este foarte închistat în doctrina sa, nu vede crezul celuilalt ca pe ceva complet greșit. La rândul său, Kudō Kenjirō se concentrează în principal pe misiune, și astfel, între cei doi începe să ia naștere o prietenie adevărată.

Nu trebuie să privim Volumul de față printr-o perspectivă occidentală. Aici ne aflăm în Orientul Îndepărtat, într-o lume care funcționează după alt fel de reguli. Luptele dintre samurai nu țin o veșnicie, întinzându-se pe zeci de pagini, ci se desfășoară repede și onorabil. Dar acest aspect este valabil doar în cazul samurailor, nu și al piraților sau al contrabandiștilor care se luptă pentru a pune mâna pe bunurile ce vin pe mare.

            Dincolo de o ficțiune realistă cu nuanțe de roman polițist, „Opt milioane de zei” este o carte care ne prezintă un capitol important din istoria Japoniei. Cu toate că protagoniștii noștri sunt personaje de tipar, evenimentele majore din poveste chiar au avut loc, unele nume și locuri confirmând veridicitatea narațiunii. Apelând la acest construct dual, David B. Gil realizează o intrigă originală, care se adresează atât cititorilor ce preferă o structură detectivistică, cât și celor care caută un roman cu tematică culturală și religioasă. Mi-a plăcut această poveste și abia aștept să văd ce va mai apărea în colecția Green Spot a editurii Lebăda Neagră, iar cineva mi-a șoptit că data viitoare ne vom muta în Italia, acolo unde are loc acțiunea din volumul „Orașul vrăjitoarelor”.


COMANDĂ CARTEA