Recenziile Mădălinei 89 - Zile Nefaste de Genoveva Dimova

Titlu: Zile Nefaste 

Serie: Compendiul monștrilor pentru vrăjitoare (#1)

Autor: Genoveva Dimova

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: Foul Days (2024)

Traducere de Loredana Voicilă

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 465

Media pe Goodreads: 3,91 (din 3.175 note)

 

            Un ocean de teroare, râuri de sânge, munți de cadavre mutilate, o simfonie macabră de urlete sfâșietoare, sute de monștrii înfricoșători care mișună prin oraș în căutarea prăzii, un zid magic, imposibil de escaladat, și o tânără vrăjitoare care și-a închinat viața stârpirii răului și salvării cetățenilor bătuți de soartă din ghearele ascuțite ale creaturilor întunecate, toate presărate din belșug cu suspans, răsturnări de situație inimaginabile, puțin romantism și alegeri dificile – asta e rețeta pentru un fantasy bestial, extrem de bine construit. Nu cred că exagerez atunci când spun că „Zile Nefaste” poate fi lesne inclusă pe lista celor mai bune romane inspirate de mitologia slavă, alături de „Argintul preschimbat”, de Naomi Novik, și seria „Winternight”, de Katherine Arden. Genoveva Dimova creează o lume malefică, grotescă, cu un echilibru precar, din structura căreia a fost înlăturată orice urmă de sacralitate, în ciuda credințelor și superstițiilor străvechi, inserate în text, la temelia căreia se află cele mai violente și întunecate elemente mitologice, pe care le transpune într-o narațiune cu nuanțe horror, îndepărtând tot ceea ce ar putea fi considerat blând și inofensiv din înfățișarea și comportamentul creaturilor demonice, precum Rusalka sau spiritele pădurii. Personajele ce populează acest univers sunt ambivalente, binele și răul fiind niște noțiuni abstracte și fluide, simple instrumente folosite în vederea atingerii țelurilor egoiste. Încrederea e o floare rară, pierdută printre trădări și minciuni ce pot distruge viețile tuturor, indiferent de ce parte a zidului se află... Dar s-o luăm cu începutul...

            Cu foarte mult timp în urmă, în vremuri imemoriale, Chernogradul era un oraș înfloritor, curat și sigur. Acum, strălucirea lui e doar un vis frumos, sufocată de bezna unui blestem cumplit. În timp ce restul lumii a progresat, Zilele Nefaste au preschimbat orașul într-o văgăună, o temniță tenebroasă, izolată de civilizație printr-un zid vrăjit ce nu permite nimănui să iasă sau să intre. La începutul fiecărui an, timp de douăsprezece zile, Chernogradul este asaltat de monștri hidoși, de o cruzime nemaipomenită, care, din porunca lui Zmey, Țarul Monștrilor, îi ucid pe toți nefericiții ce le ies în cale, în căutarea fetei care a izbutit să evadeze din palatul legendar al stăpânului lor. Tânăra supraviețuitoare este nimeni alta decât Kosara, o vrăjitoare iscusită, curajoasă și un pic nesăbuită, care știe totul despre cum  pot fi ucise aceste creaturi demonice. Dar oricât de mulți țăruși de lemn sau pumnale de argint ar avea asupra ei, eroina noastră e vânată în permanență de Zmey. Până acum a reușit să se ascundă, însă, în această noapte, ceva a mers prost. Cineva a trădat-o și a vândut-o nemilosului Țar, iar ca să scape, Kosara e nevoită să ia o decizie nebunească. Ea alege să-și dea umbra, sursa puterii unei vrăjitoare, unui necunoscut cu care a jucat cărți, la schimb pentru o cale de scăpare din Chernograd. Lipsită de putere și dezorientată, protagonista se trezește dincolo de zid, în orașul vecin, Belograd, de unde pornește, urmând câteva indicii descoperite din întâmplare, în căutarea umbrei sale.

            Dar în Belograd are loc o crimă... Necunoscutul căruia tânăra i-a dat umbra este găsit mort, iar cazul ajunge în atenția poliției. Fiind singura ei pistă ca să-și poată recupera puterile, Kosara ajunge, printr-o serie de împrejurări bizare, să colaboreze cu Bakarov, detectivul care investighează moartea suspectă a străinului. Dar chipeșul polițist nu e interesat numai de prinderea criminalului... Bakarov e plin de secrete pe care le păzește cu sfințenie, însă apariția Kosarei în viața lui îi clatină hotărârea de a păstra tăcerea. Mai de voie, mai de nevoie, cei doi acceptă că misiunile lor sunt mult mai legate decât părea la început, așa că pornesc împreună într-o aventură presărată cu pericole și al cărei deznodământ e dificil de anticipat. Cu toate că între ei se înfiripă o mică idilă, pentru Kosara viețile chernogrădenilor sunt mai presus de propriile sentimente, fiind gata să se sacrifice pentru a elibera o dată pentru totdeauna orașul de lanțurile lui Zmey.

            Pe de-o parte, o enciclopedie a monstruozității și un basm macabru, pe de altă parte, un bildungsroman, în care urmărim evoluția spirituală a Kosarei, „Zile Nefaste” e un roman prin excelență antitetic. Întreg universul este modelat pe baza ciocnirii dintre negru și alb, întuneric și lumină, rău și bine, osândă și libertate, moarte și viață, idee subliniată de numele celor două orașe, Chernograd și Belograd, două spații, unul blocat în timp, rudimentar, o oază demonică în mijlocul unui deșert angelic, altul, înfloritor și bogat, dar ignorant și ușor de cucerit, ambele fiind atât determinanți ai destinului protagoniștilor, cât și personaje pasive în propria lor tragedie. Kosara și Bakarov reprezintă, de fapt, o punte, ce-i drept, cam instabilă, între cele două lumi care se neagă reciproc, amândoi luptând atât împotriva monștrilor, cât și a trecutului ce îi bântuie încă..

            Intriga complicată, personajele greu de citit – e aproape imposibil să-ți dai seama cine minte și cine spune adevărul –, acțiunea din belșug și umorul negru au preschimbat „Zile Nefaste” într-o gură de aer proaspăt. Nu pot să vă spun cât de mult mi-a plăcut romanul și mă bucur că acesta a fost doar primul volum al seriei, pentru că încă nu sunt pregătită să mă despart de Kosara și aventurile ei fantastice.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 86 - Miză letală de Jennifer Lynn Barnes

Titlu: Miză letală 

Serie: Înzestrații (#3)

Autor: Jennifer Lynn Barnes

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: All In (2015)

Traducere de Bogdan Voiculescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 352

Media pe Goodreads: 4,34 (din 112.746 note)

 

            De fiecare dată când pun capul pe pernă, duc un război tăcut cu amintirile cumplite ce mi-au dat definitiv existența peste cap. În fiecare noapte mă lupt din răsputeri să scap din coșmarul ce mă bântuie de cinci ani; în fiecare noapte merg pe același coridor, spre aceeași ușă închisă, în dosul căreia știu că se află mama, schimbându-se după spectacol, dar, când o deschid, camera e cufundată în beznă. De fiecare dată pipăi frenetic peretele în căutarea întrerupătorului, însă dau doar peste un lichid vâscos ce se scurge pe zid. Când în cele din urmă reușesc să aprind lumina, imaginea pe care o am înaintea ochilor mă umple de groază. Covorul, scaunul, pereții, masa, totul e acoperit cu sânge – sângele mamei –, dar trupul ei nu e nicăieri. De fiecare dată mă trezesc scăldată în sudoare, tremurând și punându-mi și mai multe întrebări ca înainte. Nu știu ce s-a întâmplat cu mama, și, oricât de mult mi-aș dori să aflu, nu cred că sunt pregătită. Însă universului nu-i pasă de îndoielile mele, așa că a decis să-mi mai dea o lovitură – după aproape șase ani, scheletul mamei a fost găsit, dar nici urmă de ucigaș. Acum, când realitatea se transformă ea însăși într-un coșmar, nu-mi mai e de-ajuns să știu că rămășițele pământești ale celei care mi-a dat viață, m-a crescut și m-a iubit cu toată ființa ei, au fost așezate într-un mormânt de piatră ca să se poată odihni în pace. Ceea ce îmi doresc, de fapt, e să-l găsesc pe criminal și să aflu de ce... De ce a ucis-o pe mama...

            În cel de-al treilea volum al seriei „Înzestrații”, cei cinci tineri adoptați simbolic de FBI ajung să ia cu adevărat parte la acțiune. După ce i-au convins pe superiori că sunt pregătiți să se implice în anchetele în desfășurare, Dean, Cassie, Lia, Michael și Sloane, însoțiți, firește, de Agenta Sterling, Agentul Briggs și Judd, fost pușcaș marin devenit dădacă pentru adolescenții minune, au fost trimiși să investigheze trei crime suspecte, petrecute în trei zile consecutive, în incinta unor cazinouri din Las Vegas. La prima vedere, pare să nu existe nicio legătură între cele trei cadavre – o studentă frumoasă, găsită înecată într-o piscină de pe acoperișul unui cazino în noaptea de revelion, un tânăr iluzionist al cărui trup a fost carbonizat după ce și-a dat singur foc și un bătrân de 78 de ani, în pieptul căruia a fost împlântată o săgeată –, însă făptașul a avut grijă să-și semneze operele odioase, invalidând presupunerea că ar fi putut fi niște simple accidente. Pe încheietura mâinii fiecărei victime au fost tatuate, înfierate sau scrijelite câte patru cifre diferite, un cod pe care doar o minte genială îl poate sparge. Noroc că printre Înzestrați se află și Sloane, al cărei creier funcționează doar prin formule matematice și statistici, fiind singura care poate să deslușească misterul. Dar fiindcă elucidarea unei enigme ia ceva timp, o altă crimă e comisă, și de această dată tot într-un cazino. Protagoniștii noștri se angajează într-o cursă contracronometru, făcând tot posibilul să afle cine stă în spatele acestor atacuri înainte să apară o nouă victimă.

            Lucrurile se complică cu adevărat în momentul în care Sloane, după multe frământări, nopți nedormite și pereți umpluți cu calcule infinite, reușește să spargă codul. Cifrele de pe încheieturile cadavrelor sunt, de fapt, numere Fibonacci, cu ajutorul cărora tânăra află data și locul în care va fi comisă următoarea crimă. Însă atunci când corupția și credințele mistice intervin pe fir, totul o ia razna. Înzestrații habar n-au cu ce au de-a face, fapt pentru care sunt ținuți la distanță de persoanele interogate. Cu toate astea, să nu vă imaginați că vor sta cuminți și se vor supune ordinelor primite. Nici pomeneală. Ei au propriul lor plan ce îi va aduce față-n față cu ucigașul sau îi va pune în mare pericol.

Însă problemele cu care se confruntă protagoniștii noștri sunt mult mai profunde și încâlcite. Pe lângă criminalul misterios care le face felul împătimiților de petreceri, iluzii și jocuri de noroc, Înzestrații se luptă cu propriul trecut care îi prinde din urmă. Dacă primele două volume au adus în prim plan copilăria traumatică a lui Dean, încercările disperate ale lui Cassie de a se împăca cu dispariția mamei sale și procesul amplu de vindecare prin care destinele lor au fost împletite pentru totdeauna, în cea de-a treia parte ne sunt dezvăluite frânturi din viața personală a celorlalți. Astfel, aflăm că Michael are un tată abuziv care nu ratează nicio ocazie să-și umilească fiul cu pumnii și cu vorbele, mai tăioase decât pumnalele, adânc în sinea lui sălășluind un monstru răzbunător, pregătit să-i pedepsească pe părinții violenți care își maltratează copiii. Despre Lia aflăm că nu a avut deloc o copilărie ușoară, fiind nevoită să trăiască printre gunoaie, să fure și să mintă ca să supraviețuiască, ceea ce a transformat-o într-o tânără cu un caracter puternic, o furtună de sarcasm greu de stăpânit și un geniu care poate detecta înșelăciunea de la o poștă. În ceea ce o privește pe Sloane, tatăl ei a abandonat-o ca să-și întemeieze o nouă familie, oferind-o ca pe un cadou legat cu fundă programului inițiat de FBI. Acum, mergând pe urmele ucigașului misterios din Las Vegas, Sloane și prietenii săi sunt cazați în hotelul deținut de tatăl ei, ceea ce o pune într-o situație de două ori mai dificilă. Și să nu uităm de Cassie, care în continuare rămâne protagonista seriei. Oricât de bine i-ar cunoaște pe colegii săi, Cassie nu se îndură să le povestească despre găsirea cadavrului mamei sale, însă, pe măsură ce ancheta avansează, va descoperi că există o legătură bizară între toate omorurile. Cassie, la fel ca toți ceilalți, trebuie să învețe că nu e singură... Se au unii pe alții, formând o adevărată familie, ajutându-se reciproc și salvând lumea împreună.

            Nu pot să vă spun în cuvinte cât de mult mi-a plăcut acest volum. De o mie de ori mai captivant și mai intens decât primele două, „Miză letală” este exact așa cum spune și titlul, letal. E un thriller sângeros, alert, exasperant de scurt și năucitor de captivant, împletit cu puțin romance, exact atât cât trebuie ca să-i dea un strop de culoare, plin de personaje impecabil construite și episoade ce-ți vor tăia răsuflarea. Abia aștept să citesc și ultimul volum, și, pe de-o parte, îmi pare rău că seria ajunge la final, dar, pe de alta, mă bucur că autoarea a știut când să se oprească, în așa fel încât să nu devină plictisitoare. Dacă n-ați citit deja primele trei volume, vi le recomand din tot sufletul, însă țineți cont că seriozitatea specifică thrillerului este alterată de dimensiunea YA ce aduce narațiunii o notă ușor superficială, dar foarte interesantă.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 205 - El & Ea de Alice Feeney (CRIME CLUB)

Titlu: El & Ea  

Autor: Alice Feeney

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: His & Hers (2020)

Traducere de Ruxandra Tudor

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 360

Media pe Goodreads: 4,08 (din 189.058 note)

 

            El și ea... El, un polițist divorțat care locuiește cu o femeie veșnic nefericită și cu un bebeluș de doi ani. Ea, o prezentatoare de știri obligată să-și cedeze postul femeii pe care o urăște din tot sufletul, al cărui rol i l-a preluat la momentul oportun. El, nefericit, ea, din clipa asta, nefericită. La kilometri distanță, dar cu un trecut comun. El nu a uitat-o, chiar dacă la un moment dat au uitat unul de celălalt. Ea nu regretă că a plecat și nici nu are de gând să se întoarcă. Sunt la poli opuși, mereu respingându-se, dar în permanență în contact. Și acum sunt nevoiți să se privească din nou în ochi, pentru că soarta cea haină i-a adus din nou împreună, de-o parte și de alta a baricadei, fiindcă în orășelul din sud unde au conviețuit a avut loc o crimă. El trebuie să-l găsească pe făptaș, ea, să realizeze un reportaj bombă ca să revină pe sticlă. Fiecare urmărește un scop, dar acum nu sunt legați doar de drama lor din trecut, ci și de sângele care s-a scurs pe frunzele și mărăcinii din pădurea de la marginea orășelului Blackdown.

            Jack Harper e inspector principal în cadrul poliției din Blackdown și se ocupă de furtișagurile și altercațiile din zonă. Până acum nu a avut de-a face cu vreo crimă. Norocul (sau ghinionul) lui e că face echipă cu Priya Patel, o agentă care acționează ca la carte, implicată trup și suflet în anchetele ce-i cad pe mână. Deci... Femeia a fost găsită moartă în pădure, înjunghiată de mai multe ori în piept. Straniu e că unghiile i-au fost tăiate până în carne, iar pe patru dintre acestea, de la mâna dreaptă, și pe altele patru, de la mâna stângă, cineva a scris cu ojă roșie „DOUĂ FEȚE”. Pare-se că făptașul a cunoscut-o pe victimă și a urât-o în așa hal, încât a fost în stare să o omoare. Însă și Jack o cunoștea pe femeie, fiindcă cu o seară în urmă s-a culcat cu ea. Acum, ADN-ul prelevat și urmele de ghete din noroi l-ar putea indica drept suspect principal. Colac peste pupăză, în localitate sosește și Anna Andrews, reporterița care vrea cu orice preț să dea de cap cazului și să se întoarcă glorioasă să prezinte jurnalul de la ora 13:00, de pe BBC.

            Anna și Jack se cunosc de ani buni, și oricât și-ar fi dorit să nu se revadă, se pare că soarta a avut alte planuri pentru ei. Cândva prieteni, acum rivali, protagoniștii urmează aceeași pistă pentru a-l găsi pe ucigaș. Punându-și piedici, bărbatul și femeia ajung din nou să interacționeze, făcând schimb de informații și suspectându-se reciproc. Este evident că Jack are ceva de ascuns, dar de ce talonul de parcare din mașina Annei arată că jurnalista a fost la locul crimei cu o zi în urmă? Cei doi își dau seama de la al doilea cadavru că au de-a face cu un ucigaș în serie, un psihopat mânat de răzbunare care vrea să le dea o ultimă lecție celor care l-au rănit și subestimat în adolescență. Plotul pare simplu, așa-i? Nu aveți cum să vă dați seama ce urmează, pentru că scenariul e țesut cu atâta atenție la detalii, încât toți ajung, pe rând, călăi sau victime.

            Alice Feeney revine cu o poveste pe cât de alambicată, pe atât de sângeroasă. Atunci când crezi că piesele și-au găsit locul potrivit, datele problemei se schimbă, și ești nevoit să o iei de la capăt. Nu știm, inițial, cine este femeia moartă din pădure, nu avem niciun indiciu care să ne pună pe o pistă plauzibilă, dar nu avem prea multe informații nici despre Anna și Jack. Personalitățile lor transparente prind culoare și contur odată cu investigația. Perspectivele celor doi completează (uneori intenționat greșit) imaginea de ansamblu, fiecare permutare vizibilă sau sugerată îndreptându-ne atenția într-o altă direcție. Capcanele sunt presărate de la un capitol la altul și abia așteaptă să facem o greșeală și să ne prindem intuiția în ele, ca niște cititori naivi care  se ghidează orbește după glasul naratorului. Ură, răzbunare, crimă, dragoste, speranță, acceptare, binele și răul poartă adesea același chip, frumos și hidos deopotrivă. Per ansamblu, e un thriller decent, care începe greu, dar sfârșește în forță, perfect pentru fanii intrigilor psihologice și dramelor despre adolescenți.

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Alice Feeney:

Anca și cărțile.ro

Analogii, Antologii

Falled

Citește-mi-l

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Fata Cu Cartea

Literatura pe tocuri

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 80 - Instinct criminal de Jennifer Lynn Barnes

Titlu: Instinct criminal 

Serie: Înzestrații (#2)

Autor: Jennifer Lynn Barnes

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: Killer Instinct (2014)

Traducere de Bogdan Voiculescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 344

Media pe Goodreads: 4,26 (din 114.525 note)

 

La fel de intens, la fel de amețitor, cu același ritm alert, plin de capcane și răsturnări neașteptate, la fel de încâlcit și bântuit de strigoii unui trecut scăldat în teroare, cel de-al doilea volum al seriei „Înzestrații” ne aduce în fața ochilor un alt criminal psihopat și o altă misiune dificilă pe care cei cinci tineri-minune ai FBI-ului trebuie s-o ducă la bun sfârșit, fără să-și riște viața sau să compromită siguranța programului din care fac parte. Însă e foarte greu să gândești rațional și să iei deciziile corecte atunci când persoana pe care o iubești e în pericol să se piardă pe sine în tainicele umbre ale amintirilor răvășitoare. Între viață și moarte e o graniță extrem de transparentă. Acum respiri și trăiești cu adrenalina gonindu-ți prin vene, iar în clipa următoare un singur pas te aruncă în cătarea puștii, incapabil să reacționezi, sperând că ajutorul va veni cât de repede posibil, înainte să ajungi pe lumea cealaltă. Hazardul e singurul în care te poți încrede și singurul care poate face diferența între viață și moarte.

            Libertatea pe care cei cinci protejați ai Biroului au avut-o după ce agenta Lock a dispărut din peisaj a luat sfârșit. Acum, Veronica Starling, reîntoarsă în cadrul FBI-ului după o absență îndelungată, preia frâiele programului Înzestrații, impunându-le celor cinci tineri reguli noi, menite să-i țină în siguranță și la distanță de anchetele în desfășurare. Dar o gașcă de adolescenți care vor să facă mai mult decât să rezolve cazurile prăfuite din Arhive sunt mai imprevizibili decât o tornadă, iar atunci când un alt criminal își face apariția la orizont, refuză să stea cu mâinile în sân și să urmărească cum vieți nevinovate sunt curmate fără pic de milă. Astfel, Cassie, Lia, Sloane, Michael și Dean se apucă să investigheze pe cont propriu, însă ceea ce descoperă e cât se poate de tulburător. Ucigașul are un stil de operare asemănător cu cel al lui Daniel Redding, un criminal în serie care, din fericire, e în spatele gratiilor, și, din nefericire, e tatăl lui Dean. Băiatul e de-a dreptul hăituit de imaginile și amintirile ce i-au transformat copilăria într-un coșmar și viitorul într-o existență searbădă, fără dragostea și încrederea celorlalți. Însă Dean nu e tatăl său, el nu e un monstru – e un tânăr inteligent și puternic, ce poate lupta cu demonii ce nu-i dau pace. Prietenii și colegii lui vor face tot posibilul să afle cine se joacă cu mintea lui Dean și copiază crimele atroce ale tatălui său, chiar dacă asta înseamnă să încalce cu bună știință limitele impuse de agenta Starling.

            Nu găsesc cuvintele potrivite ca să vă spun cât de mult îmi place seria asta. Jennifer Lynn Barnes are un talent aparte de a construi enigme, de a încâlci ițele atât de tare, încât ai impresia că nu se vor mai descurca niciodată. Și de data asta m-am ciocnit de aceeași problemă – evenimentele sunt relatate cu o asemenea repeziciune încât nu-ți poți lua niște repere clare. Narațiunea curge, nu există niciun moment de poticnire, și cred că ăsta e, de fapt, deliciul cărții – faptul că autoarea expune faptele concis, tehnic, fără să piardă timpul cu descrieri ce ar încărca inutil intriga, accentul căzând pe acțiune, reacțiune și relația cauză-efect, exact așa cum s-ar desfășura și în realitate o intervenție a agenților FBI. Protagoniștii noștri devin tot mai vicleni și iscusiți în adunarea indiciilor, transformându-se încetul cu-ncetul în profesioniștii de care țara are nevoie.

            „Instinct criminal” e o adevărată doză de adrenalină de care devii dependent cu fiecare pagină parcursă. Odată ce înaintezi cu lectura, e tot mai greu să te desprinzi de universul ficțional creat de Jennifer Lynn Barnes și de povestea celor cinci adolescenți care se străduiesc să salveze lumea, trimițându-i în închisoare pe toți cei care cred că au drept de viață și de moarte asupra aproapelui lor. Sunt curioasă ce ne mai pregătește autoarea în volumul al treilea, „Miză letală” și, în același timp, mă bucur că nu e ultimul din serie, volumul al patrulea urmând să vadă și el lumina tiparului cât de curând.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 78 - Minți geniale de Jennifer Lynn Barnes

Titlu: Minți geniale 

Serie: Înzestrații (#1)

Autor: Jennifer Lynn Barnes

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: The Naturals (2013)

Traducere de Bogdan Voiculescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 296

Media pe Goodreads: 4,19 (din 186.610 note)

 

            Criminalii sunt cele mai imprevizibile și, totodată, previzibile creaturi de pe fața pământului. Niciodată nu vei ști când, unde sau cum vor lovi, dar, de-ndată ce au făcut primul pas spre curmarea unei vieți, te poți aștepta la apariția unui anumit tipar. Rareori ucigașii se abat de la scenariul pe care ei înșiși l-au regizat, găsind în repetiție siguranța că nu vor comite nicio eroare. Însă natura umană e supusă greșelii, prin urmare, nici măcar ei nu sunt invincibili. Numeroasele variabile asupra cărora n-au niciun control îi determină să facă, la un moment dat, un pas în afara chenarului, și astfel tiparul se curmă, nesiguranța și obsesiile demente împingându-i în brațele deschise ale poliției. Dar și de cealaltă parte a baricadei e nevoie de oameni capabili, foarte bine antrenați, ca să sesizeze orice abatere de la drumul stabilit. E nevoie de minți ascuțite, ochi ageri, urechi deschise și instincte puternice pentru a-i prinde pe nelegiuiții care și-au însușit rolul lui Dumnezeu. E nevoie de Înzestrați.

Lia – o maestră a blufurilor, care poate detecta o minciună de la o poștă, oricât de atent și minuțios ar fi construită; Sloane – o enciclopedie umblătoare, care are un răspuns potrivit pentru absolut orice întrebare; Michael – un as în descifrarea limbajului trupului, gesturile involuntare, emoțiile fugare și grimasele chipului spunându-i povești interesante, care, pentru alții, n-ar avea nicio noimă; Dean – un profiler talentat, care poate construi profilul psihologic al unei persoane dintr-o singură privire; și Cassandra, cea mai nouă membră a echipei, care, la fel ca Dean, este unul dintre cei mai buni observatori ai comportamentului uman, putând spune, fără pic de șovăire, și ce a mâncat la micul dejun persoana care o interesează. Ei sunt Înzestrații, o echipă de adolescenți cooptați de FBI pentru a da o mână de ajutor la rezolvarea cazurilor neelucidate, îngropate în arhive. Fiecare dintre ei are un trecut tumultuos, multe schelete în dulap și o droaie de demoni cu care se luptă neîncetat, însă povestea care ne interesează este cea a lui Cassie, protagonista romanului.

Înainte să fie recrutată de FBI, Cassie avea o viață normală, chiar dacă nu lipsită de greutăți. Rămasă în grija bunicii după ce mama ei a fost ucisă cu sălbăticie de un psihopat aflat încă în libertate - fără ca trupul să-i fi fost găsit -, iar tatăl a fost detașat în străinătate, tânăra a fost nevoită să muncească într-o cafenea pentru a face rost de banii necesari traiului de zi cu zi. Însă Cassie nu e nici pe departe o adolescentă normală... Ea are o abilitate foarte valoroasă pentru FBI, și anume, poate citi oamenii în cele mai mici detalii, dându-și seama care le sunt intențiile numai din felul în care duc la buze ceașca de cafea. Însă fata nu a considerat că talentul ei e în vreun fel deosebit, construind în joacă profilul psihologic al clienților din cafenea. Abia în clipa în care a fost abordată de un bărbat suspect pentru a face parte din programul Înzestrații, Cassie a început să-și ia capacitățile în serios, nădăjduind că resursele Biroului o vor ajuta să afle ceva despre ucigașul mamei sale. Astfel, înarmată cu o acoperire solidă pentru bunica ei, protagonista noastră se mută în casa pusă la dispoziție de către FBI, unde îi întâlnește pe ceilalți Înzestrați, cu care, mai în glumă, mai în serios, începe să lucreze la rezolvarea cazurilor prăfuite din Arhive, sub atenta instruire a agentei Lock. Cei cinci tineri trebuie să învețe să colaboreze, pentru că doar împreună compun mecanismul prin care anchetele sunt duse la bun sfârșit, lipsa unei verigi distrugând întreg sistemul. Dar cum lucrurile trebuie să ia o întorsătură nefastă, în scenă își face apariția un criminal dezaxat, care ucide femei ce seamănă izbitor de mult cu mama lui Cassie. Cu toate că li se interzice categoric să se implice în anchetele în curs, cei cinci înzestrați pornesc pe urmele ucigașului, însă investigația devine mult mai personală decât ar trebui. Totul se transformă într-un joc de noroc, iar ceea ce contează e în terenul cui vor pica zarurile.

Jennifer Lynn Barnes e una dintre autoarele mele preferate, care m-a cucerit cu talentul ei de a făuri enigme și jocuri complexe din lucruri banale, punându-ți mintea la grea încercare. Nimic nu e simplu când vine vorba de romanele sale, iar în cazul celui de față, numeroasele răsturnări de situație schimbă neîncetat direcția narațiunii, în așa fel încât să nu-ți dai seama care va fi deznodământul. „Minți geniale” e combinația perfectă între YA și Thriller, fiind presărat și cu puțin Romance – la fel ca în seria „Jocurile moștenirii”, apare și aici un triunghi amoros, însă partea romantică se rezumă doar la niște tensiuni și simple atracții, rezolvarea cazurilor de crimă rămânând în prim plan. În ciuda faptului că autoarea își populează universul cu personaje foarte tinere, le înzestrează cu o maturitate ieșită din comun, fiecare ducând pe umeri mult mai mult decât grija terminării liceului.

Totuși, ceva m-a deranjat la acest roman. Ritmul întâmplărilor e mult prea rapid. Evenimentele se desfășoară la foc automat și nu ai timp să descâlcești cele întâmplate că deja ai ajuns la final, iar asta conferă și o notă de superficialitate intrigii. Cu excepția acestui mic detaliu, nu am ce să-i reproșez. „Minți geniale” e un Mystery fabulos, bogat în acțiune și personaje remarcabile, ce vă va ține nonstop în priză. Între timp, m-am apucat și de volumul al doilea, „Instinct criminal”, și vă pot spune că merită cu prisosință să vă apucați de serie, pentru că veți avea parte de și mai multe enigme, și mai multe fire încurcate.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 72 - Secretele Nilului de Isabel Ibañez

Titlu: Secretele Nilului

Serie: Secretele Nilului (#1) 

Autor: Isabel Ibañez 

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: What the River Knows (2023)

Traducere de Loredana Voicilă

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 536

Media pe Goodreads: 3,90 (din 48.388 note)

 

            Se spune că dârza regină a Egiptului, ultimul faraon al Dinastiei Ptolemeice, Cleopatra, a fost o femeie pe cât de inteligentă, pe atât de crudă și vicleană, fiind capabilă să treacă peste cadavrele fraților ei, doar ca să-și împlinească scopul și să ia în primire tronul ce i se cuvenea. Firește, luptele pentru putere nu sunt o noutate în Antichitate, însă încercările Cleopatrei de a ajunge la domnie au depășit granițele regatului pe care dorea să-l conducă. Aflată în exil, viitoarea regină a reușit să supună Roma, s-o aducă la picioarele sale, doar ca s-o folosească pe post de scară până la tron. Lipsită de inhibiții, Cleopatra și-a dat trupul în schimbul puterii, prinzându-i în capcană pe doi dintre stâlpii de susținere ai Imperiului, Caesar și Marc Antoniu. Nu cred că trebuie să mai precizez faptul că războaiele ce au urmat s-au încheiat tragic pentru Cleopatra și Marc Antoniu, îndrăgostiții a căror relație a făcut furori în istorie. Fiind în pericol să fie capturată de romani, din cauză că-și pierduse susținerea prea iubitului ei Antoniu, care s-a sinucis, Cleopatra se otrăvește, alegând să moară de propria sa mână, decât să cadă în ghearele vrăjmașilor. În ciuda intrigilor tumultoase ce i-au caracterizat viața, regina a fost îngropată cu toate onorurile, însă, spre deosebire de mormintele altor faraoni ce sunt considerate opere de artă ireproductibile, al ei a rămas un mister, devenind o adevărată aventură și o reală provocare pentru arheologii care de-a lungul secolelor și-au dat viața în încercarea de a scoate la lumină locul de veci al curajoasei Cleopatra.

            Nu vreau să transform această recenzie într-o lecție de istorie, fapt pentru care am încercat să rezum pe cât posibil evenimentele ce au precedat cucerirea Egiptului în 30 Î. Hr., dar cred că e necesar să trasăm în linii mari contextul istoric ce stă la baza intrigii romanului „Secretele Nilului”. Isabel Ibañez construiește o narațiune fascinantă, cum rar am întâlnit, mixtura perfectă dintre Young Adult, Fantasy, Romance, aventură și istorie, totul condimentat cu nuanțe subtile de thriller, axându-și narațiunea pe date reale. Aș merge până acolo încât să afirm că stilul ei seamănă destul de mult cu cel al lui Paul Sussman sau Clive Cussler, nu la fel de sângeros și riscant, dar plin de suspans și enigme savuroase ce așteaptă să fie elucidate de o minte ascuțită.

            Ne aflăm în anul 1884, pe vremea când arheologii din întreaga lume își părăsesc familiile și țările natale, dându-și ultima suflare în încercarea, adesea zadarnică, de a dezgropa unul dintre secretele străvechi ce zac adânc îngropate în măruntaiele deșertului, nădăjduind să facă descoperirea secolului – o descoperire ce le va aduce faimă și, de ce nu, o avere frumușică. Printre acești exploratori neînfricați se numără și părinții Lui Inez Olivera, doi arheologi pasionați, care au ales munca în detrimentul creșterii propriei fiice. Inez a fost lăsată în grija mătușii sale în Argentina, sperând ca următoarea misivă de la părinții ei să-i aducă vestea mult așteptată, și anume, că vor abandona mumiile și mormintele faraonilor și se vor întoarce definitiv acasă. Însă scrisoarea pe care tânăra o primește conține o veste cu adevărat cutremurătoare – părinții ei sunt morți. Îndurerată și intrigată, protagonista noastră încalcă normele bunei cuviințe și se îmbarcă de una singură pe un vapor ce o va duce în Egipt, tărâmul pe care mama și tatăl ei l-au îndrăgit atât de mult și care le-a adus sfârșitul. Ajunsă în patria Cleopatrei, fata se lovește de numeroase obstacole în încercarea de a afla ce s-a întâmplat cu adevărat cu părinții ei. Unchiul ei face tot posibilul s-o trimită înapoi în Argentina, dar Inez e hotărâtă să facă totul după cum o taie capul, devenind un pion important în căutarea mormântului reginei care a îngenunchiat Roma.

            Pe lângă faptul că domnișoara Olivera este de o frumusețe angelică și de o inteligență sclipitoare, cunoscând vechile rune și istoria Egiptului aproape la fel de bine ca arheologii renumiți, care-și petrec zilele sub soarele dogoritor al deșertului, ea este înzestrată cu o putere aparte – poate simți magia din artefacte și să spună cui au aparținut, ceea ce înlesnește căutările mormântului ascuns. Dar lui Inez îi e destul de greu să se integreze într-o lume a bărbaților care plesnesc de misoginism, fiind obligată să se conformeze regulilor și normelor societății închistate din care face parte și care nu-i permite să demonstreze că merită un loc în echipa de cercetători a unchiului ei. Important e că ea nu se dă bătută, folosindu-se de toate armele pe care mintea ei ascuțită i le pune la îndemână. Curajoasă, dornică să realizeze lucruri mărețe și să-și construiască singură viitorul, mai mult decât capabilă să lupte împotriva traficanților de artefacte, cărora nu le pasă peste cadavrul cui trec ca să pună mâna pe o comoară, dar puțin naivă, mânată de avântul orb al tinereții, Inez se îndrăgostește de Egipt și de mâna dreaptă a unchiului ei, Whitford Hayes, un tânăr chipeș, dar ursuz, antipatic și misterios, ale cărui secrete sunt mai întunecate decât noaptea.

            Cred că e primul roman citit anul acesta care mi-aș fi dorit să nu se fi terminat. Nu am simțit deloc cele 536 de pagini, pentru că întâmplările palpitante, ritmul alert, personajele enigmatice și dezvăluirile șocante m-au cucerit în totalitate, imersându-mă complet în poveste. Am stat cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, și, ca de obicei, romanul s-a terminat într-un punct critic. Abia aștept apariția celui de-al doilea volum, ce promite și mai multe aventuri, și mai multe secrete dezgropate, iar de data asta ceva îmi spune că Inez va porni în căutarea unei faimoase biblioteci de mult dispărute... Voi ce spuneți?

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 61 - Buna fată rea de Alice Feeney (CRIME CLUB)

Titlu: Buna fată rea 

Autor: Alice Feeney

Editura: STORIA BOOKS 

Titlu original: Good Bad Girl (2023)

Traducere de Alina Marc Ciulacu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 336

Media pe Goodreads: 3,66 (din 46.144 note)

 

Luna aceasta, Alice Feeney, regina suspansului, revine la Blog Tour cu un nou roman misterios și provocator. Dacă în cărțile anterioare (Piatră, hârtie, foarfecă și Daisy Darker) am avut parte de familii bizare în care secretele și minciunile ocupă un loc primordial, case și capele bântuite, parcă scoase din filmele cu Scooby-Doo, și criminali imprevizibili, care apar la momentul oportun, acum, autoarea ne prezintă povestea a patru femei de vârste diferite, ale căror destine se intersectează într-un mod neașteptat. O lectură lejeră, dar incitantă, „Buna fată rea” constituie melanjul perfect dintre un Thriller Psihologic și un Cozy Mystery, ce are ca premisă relația complicată mamă-fiică, răzvrătirile adolescentine și prăpastia dintre generații ce devine tot mai greu de trecut, elemente pe care autoarea le împletește, le șlefuiește, construind un tablou pictat în nuanțe de suferință, lacrimi, neîncredere și regrete. Toate personajele sunt captive într-un carusel al fatalității, din care vor putea scăpa doar atunci când vor avea curajul să-și recunoască greșelile, să-și înfrunte trecutul și să repare răul făcut în urmă cu aproape două decenii.

            Edith are optzeci de ani, dar se poate spune despre ea că este încă în floarea vârstei. Energică și plină de surprize, femeia ar da orice să locuiască din nou în căsuța ei, în tovărășia celui mai bun prieten, Dickens, un cățeluș loial, care i-a alinat clipele de singurătate, și să se plimbe prin oraș, poposind pe câte o bancă în mijlocul naturii. Însă toate astea sunt imposibile acum, pentru că  fiica ei, Clio, a decis că locul mamei este într-un cămin de bătrâni unde să-i fie acordate toate îngrijirile necesare. La Windsor Care Home, Edith o întâlnește și se împrietenește cu Patience, care, la doar optsprezece ani, face ordine în camerele locatarilor în etate. Patience este o rază de soare și de voie bună pentru bătrânica noastră excentrică, în ciuda faptului că viața sa nu e deloc atât de roz pe cât ar părea. Certurile cu mama sa, Frankie, au determinat-o pe fată să-și ia lumea-n cap și să caute adevăratele răspunsuri la întrebările ce-i vizează identitatea. Niciuna dintre cele patru protagoniste nu are cugetul curat; toate ascund câte ceva, de la lucruri neînsemnate, precum un furtișag mărunt, la chestiuni esențiale, ce ar putea da existența tuturor peste cap.

            Dar, pentru că mai înainte de toate romanul este un thriller, avem nevoie și de o crimă. Și iat-o... Joy, administratoarea-șefă a azilului, este găsită moartă în lift, cu o plăcuță agățată de gât pe care scrie „defect”. Firește, acolo unde are loc un omor, trebuie să existe și un inspector de poliție care să investigheze cazul, iar rolul i-a fost distribuit lui Charlotte Chapman (sau cum îmi place mie să-i spun, „Păpușa Barbie”). Ancheta se desfășoară cu repeziciune – poate chiar prea repede ca să fie credibilă –, lista suspecților e plină, iar evenimentele se țin lanț, fiecare pistă (valabilă sau nu) aducându-ne tot mai aproape de mult așteptatul deznodământ.

            Alice Feeney construiește un univers întru totul feminin, elementul masculin fiind mai neînsemnat decât o agrafă pentru păr. Nici Edith, nici Clio sau Frankie nu au în viața lor o prezență de sex opus, toate reușind, într-un fel sau altul, să dea greș în relația cu partenerul. Doar Patience se sustrage cercului femeilor care au eșuat în dragoste, fiind încă inocentă și candidă, neștiind cum este lumea cu adevărat, cel puțin din punctul ăsta de vedere. Femeile dețin cu adevărat puterea, fiecare dintre ele putând fi (pe rând) o bună fată rea, indiferent de intențiile curate în contul cărora acționează. Una peste alta, singurul bărbat care se numără printre personajele principale este Jude, în mansarda căruia locuiește Patience, și cu care Clio „pune la cale un complot” pentru a pune mâna pe moștenirea lăsată de mama ei. Scenele în care cei doi discută despre bani parcă sunt desprinse din Tom și Jerry, pline de umor și gravitate aparentă, chiar absurde pe alocuri, cu alte cuvinte, niște dialoguri demne de Mătușica Figg și Domnul Linge-Cizmă. Sinceră să fiu, n-aș fi fost deloc surprinsă dacă, la un moment dat, s-ar fi oprit și-ar fi început să cânte „Bani e un cuvânt atât de frumos...”. Cât despre Charlotte, ea e femeia delicată, care pare că nu poate intimida pe nimeni, darămite să rezolve un caz de crimă, însă se dovedește capabilă și profesionistă, scoțând la iveală mai mult de un secret murdar.

            Nu știu ce-aș putea să mai spun... Vă las pe voi să descoperiți cât de încâlcite pot fi ițele într-o carte relativ scurtă. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să insiste mai mult asupra anumitor episoade, oferind ceva mai multă consistență personajelor și întâmplărilor în sine, dar, oricum, a fost o lectură plăcută. Preferatul meu dintre romanele autoarei rămâne în continuare Daisy Darker, și dacă vreți să aflați mai multe despre ea, puteți arunca o privire pe blogul nostru și pe recenziile colegilor noștri din CRIME CLUB.

Un proiect:

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Alice Feeney:

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Falled

Literatura pe tocuri

Ciobanul de Azi

Analogii, Antologii

Citește-mi-l

Fata Cu Cartea

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 52 - Secretul din pădure de Kate Alice Marshall (CRIME CLUB)

Titlu: Secretul din pădure

Autor: Kate Alice Marshall

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: What Lies in the Woods (2023)

Traducere de Alina Marc Ciulacu

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 408

Media pe Goodreads: 3,97 (din 77.670 note)

 

            Trecutul ne bântuie...

            Ne suflă în ceafă cu respirația ce-i duhnește a hoit, dându-ne fiori de gheață pe șira spinării. își întinde mâinile descărnate după noi, căutând să ne lege pe vecie de faptele pe care le-am săvârșit odinioară, pe când eram doar niște copile care nu știau ce înseamnă cu adevărat viața, și pe care am vrut să le uităm cu orice preț. Ne sfâșie cu secretele mârșave ce le credeam foarte bine îngropate în inima pădurii, în sufletele noastre. Se înfășoară în jurul nostru aidoma unui cocon, sufocându-ne prezentul și înecându-ne viitorul, iar tot ce mai lipsește e un mic ghiont ca să ne prăbușim în gol, în brațele întinse ale amintirilor ce pândesc de după copacii însemnați cu sânge. Pe-atunci eram neînfricate, lăsându-ne vrăjite de jocul căruia ne-am dedat trup și suflet, fără să ținem cont de consecințe. Am transformat pădurea într-un templu, și pe noi în zeițele care-l patronau, am călătorit prin infern, am adus ofrande și am făcut tot posibilul să îndeplinim cele șapte ritualuri cerute de joc. Am jurat să păstrăm tăcerea ca nimeni să nu afle cu ce ne îndeletnicim prin pădure, însă acum îmi dau seama că am fost naivă... Tăcerea aproape mi-a adus sfârșitul!

            Pentru trei fetițe dornice să-și inventeze mereu și mereu jocuri noi de care să nu se plictisească, pădurea devine un ținut al tuturor posibilităților, un univers paralel, doar al lor, în care pot fi oricine și orice își doresc. Astfel ia naștere Jocul Zeiței. Naomi, Olivia și Cassidy își fac un obicei din a hoinări pe cărările tainice, numai de ele știute, imaginându-și că sunt zeițe din Grecia Antică, ridicând altare și vărsându-și propriul sânge în cadrul ritualurilor pe care le săvârșesc. Însă fetele nu au luat în considerare faptul că pădurea poate fi un loc periculos. La doar unsprezece ani, Naomi este înjunghiată de șaptesprezece ori de un criminal în serie, sub ochii celor două prietene ale ei, și lăsată să moară în inima codrului. Acoperite din cap până-n picioare de sânge, Olivia și Cassidy reușesc să fugă de la locul crimei, dând de știre că prietena lor a fost atacată. Printr-un miracol, Naomi supraviețuiește, ucigașul este identificat și trimis în spatele gratiilor, iar fetele încearcă să meargă mai departe, făcând tot posibilul să uite cele întâmplate. Însă nici douăzeci și doi de ani mai târziu, nu le e ușor să se desprindă de trecut, mai ales că fiecare dintre ele poartă niște cicatrici mai mult sau mai puțin vizibile și povara unui secret cumplit, care, odată dezvăluit, va zdruncina din temelie Chesterul. Echilibrul aparent se destramă în momentul în care primesc vestea morții lui Alan Michael Stahl, atacatorul din pădure. Gesturile necugetate se transformă într-o normalitate, trecutul se suprapune cu prezentul, iar fetele trebuie să înfrunte din nou demonii parșivi care caută să le tragă în cele mai întunecate cotloane ale infernului.

Mi-e destul de greu să scriu despre „Secretul din pădure”, iar asta mi se trage probabil de la faptul că am fost foarte puțin impresionată de povestea lui Kate Alice Marshall. Nici dac-aș vrea, n-aș putea include volumul în categoria romanelor care m-au ținut cu sufletul la gură, și chiar îmi pare rău să spun asta, pentru că miza narațiunii este una fantastică, dar mult prea tărăgănată și forțată. Da, e un thriller sângeros; da, are momente foarte bune în care inima ți-o ia la galop; da, are un final oarecum neașteptat, însă nu mi s-a părut suficient. Cele câteva scene pline de suspans m-au amăgit mai mult decât să mă intrige, pentru că mi-au arătat o frântură din ce ar fi putut să fie, dacă descrierile și gândurile ce puteau să mai aștepte nu le-ar fi întrerupt brusc, înlăturând orice urmă de tensiune. Romanul e construit din secvențe, pe alocuri nu prea bine îmbinate, iar asta mi-a creat o puternică impresie de falsitate, răsfrântă asupra întregului univers. Personajele, inclusiv protagonista, sunt trase la indigo, lipsite de substanță, niște păpuși goale ce împrumută pe rând vocea aceluiași păpușar. Paradoxal, deși nu am empatizat cu niciun personaj, mi s-au părut mult mai verosimile ca în alte cazuri - reacțiile și replicile lor sunt spontane, credibile, fapt care le umanizează.

Nu am intenționat să fac o listă cu aspectele negative ale romanului, dar se pare că asta mi-a ieșit... Nu-mi place să desființez cărțile, dar nici să le ridic în slăvi dacă nu e cazul, așa că tot ce-mi rămâne de făcut e să scriu o părere, poate mult prea sinceră, despre „Secretul din pădure”. Cu toate că am înaintat greu cu lectura și am vrut să renunț, mă bucur că am terminat-o, pentru că finalul merită toți banii, după cum spune o vorbă înțeleaptă. Îmi pare rău că nu-i pot acorda mai mult de trei steluțe, dar sper ca voi să reușiți să o faceți... 

Un proiect:

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 119 - Daisy Darker de Alice Feeney (CRIME CLUB)

Titlu: Daisy Darker 

Autor: Alice Feeney 

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: Daisy Darker (2022)

Traducere de Oana Dușmănescu

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 360

Media pe Goodreads: 3,81 (din 95.433 note)

 

            O bunică excentrică și iubitoare, ce intenționează să-și petreacă a optzecea  aniversare, ultima după cum i-a prezis o ghicitoare în urmă cu mulți ani, împreună cu restul familiei, în conacul ei, de pe o mică insulă stâncoasă. Un tată care întotdeauna și-a pus cariera de compozitor și dirijor mai presus de orice, făcându-și timp să-și viziteze soția și fiicele doar cu prilejul sărbătorilor. O mamă ce și-a sacrificat visul de a deveni actriță pentru bărbatul pe care l-a iubit, însă care nu a știut niciodată cum să-și arate dragostea. Trei fiice ca trei flori: una prea deșteaptă, arogantă și rece, care cu siguranță va muri în singurătate; alta, frumoasă și vicleană, pentru care contează doar aspectul fizic și cum să-i manipuleze pe ceilalți: și cea din urmă, mezina, o fiică visătoare, pe care mai mereu o regăseai cu nasul prin cărți, dar al cărui destin a fost pecetluit de la o vârstă fragedă de inima sa frântă, din cauza căreia, până acum, a murit de peste zece ori. Și o strănepoată ageră și curioasă, al cărui viitor strălucit este eclipsat în permanență de umbra familiei din care face parte.

            Peste câteva ore Nana va împlini optzeci de ani, și pentru că ziua ei cade odată cu Halloweenul, a decorat, ca de fiecare dată, vechiul conac cu pânze de păianjen, o grămadă de dovleci și ghirlande negre și portocalii. Pe rând, au apărut și invitații, ceilalți membri ai familiei Darker. Frank și Nancy, care nu mai formează de multă vreme un cuplu, dar cărora încă le stă așa bine împreună; Rose, Lily și Daisy, cele trei fiice ale lor, una mai diferită decât cealaltă, și Trixie, fiica de cincisprezece ani a lui Lily, făcută la beție cu un bărbat despre care nici ea nu-și mai aduce aminte. Dar, la insistențele bunicii, pe ușa casei intră încă un oaspete: Conor, prietenul din copilărie și băiatul de care se îndrăgostiseră cândva toate cele trei surori. Ce mai... o seară minunată. Însă după ce toți s-au retras în camerele lor, la miezul nopții, se aude brusc un urlet și o izbitură. Ajunși în sala de oaspeți, ceilalți o găsesc pe Nana prăbușită, moartă, lovită în cap cu un obiect contondent.

            Noaptea e abia la început, și exact peste o oră este descoperit încă un cadavru. Din cauza fluxului, care se va retrage abia peste șase ore, nimeni nu poate părăsi insula. Așadar, îi avem pe toți membrii familiei Darker reuniți în salon, unde se suspectează reciproc de crimă. Dar cineva-i pândește și nu ezită niciun moment să le dea de înțeles că sunt cu toții într-un mare pericol. Versuri sumbre și enigmatice scrise cu creta apar pe perete, versuri despre fiecare dintre ei, tăiate cu o linie odată ce respectivul a fost omorât. Casete VHS cu înregistrări vechi sunt presărate prin cameră, care, după ce sunt vizionate, nu fac decât să adâncească misterul ce-i înconjoară. Morțile din prezent au legătură cu întâmplări din trecutul lor comun, despre care nu aveau de gând să mai vorbească vreodată. Peste toată atmosfera asta sumbră se lasă și o furtună cu tunete și fulgere, din cauza căreia ar putea să rămână pe parcursul nopții fără electricitate.

            Dar cartea asta nu-i despre familia Darker, e doar despre Daisy. Toate întâmplările din filmări o au pe ea în centru, cu fiecare casetă urmărim evoluția mezinei, de la un copil mic care voia să se joace cu surorile sale, până la fata de treisprezece ani ce a decis că-i cazul să-și facă singură dreptate. Daisy e prietenă cu moartea, fiindcă aceasta nu a ezitat să-i facă vizite repetate. Cicatricea ei din zona inimii, unde fusese operată de nenumărate ori, i-a ținut pe ceilalți puști la distanță, văzând în vecina lor o creatură exotică și periculoasă. De asta, părinții au încercat tot timpul s-o izoleze de restul lumii, ca s-o poată supraveghea și ca să o țină departe de orice potențial pericol. Fetița lor de cristal a crescut mare și a decis să riște să fie la fel ca restul, chiar dacă urma să fie pedepsită. Daisy a căutat lumea în cărțile polițiste, fiindcă realitatea nu-i oferea prea multe, nici măcar acel mult dorit gram de normalitate.

            O rescriere curajoasă după celebrul roman „Zece negri mititei”, al Agathei Christie, impregnată cu o atmosferă specifică literaturii de groază, relatată în inconfundabila manieră a lui Alice Feeney, cu traume, familii disfuncționale și mistere greu de elucidat. Și în acest volum autoarea britanică face trecerea de la ficțiunea polițistă cu iz clasic, la thrillerul psihologic, complex, al cărui rezolvare ține în totalitate de protagoniști sau de personajul care ne poartă prin poveste. Sincer să fiu, mi s-a părut mult mai bun decât „Piatră, hârtie, foarfecă”, mai alert și mai sumbru, așa cum ar trebui să fie o lectură pe care intenționezi să o citești pe parcursul nopții. Încă nu m-a prins în mreje, dar sunt pe drumul cel bun și sper ca următoarea să mă convingă că merită s-o răsplătesc cu nota maximă, atât cât i-aș putea oferi din postura mea de cititor. 

Un proiect: 

COMANDĂ CARTEA