Recenziile lui Gică 131 - Lacrimi care ard de S.A. Cosby (CRIME CLUB)

Titlu: Lacrimi care ard 

Autor: S.A. Cosby

Editura: CRIME SCENE PRESS

Titlu original: Razorblade Tears (2021)

Traducere de Dan Doboș

Anul apariției: 2023

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 4,10 (din 72.856 note)

 

Tu ce ai face dacă ai afla că fiul tău e gay? Cum ai proceda în cazul în care ar veni acasă cu prietenul lui ca să ți-l prezinte? Cum ai reacționa dacă ți-ar spune că el e marea lui iubire și că au de gând să se căsătorească? L-ai mai iubi? Ai mai putea să-l vezi în fața ochilor? L-ai alunga? Sau ai trece peste toate și i-ai fi alături în cel mai important moment al vieții? Se presupune că dacă-l iubești, ești dispus să-i ierți orice „greșeală”, doar ca să-l ai aproape. Dar poate că unele lucruri par atât de grave, încât nu ai suficientă voință și putere ca să le înțelegi. Poate l-ai renega, probabil că nu vei mai vorbi cu el niciodată. Te gândești la el, la ce bărbat zdravăn s-a făcut, și-ți imaginezi, cu scârbă, cum și-o trage cu un alt băiat efeminat. Ce dracu... Ce-i cu lumea asta? La început au fost Adam și Eva, nu Adam și Jake. Nu-i normal... Dar cine poate să ne spună ce-i cu adevărat normal sau nu?

Ce știm sigur e că Isiah și Derek s-au iubit. Au luptat să se căsătorească, și-au luat și o locuință frumoasă și au avut împreună, prin mijloace moderne, și o fiică, pe Ariana, un înger mulatru, rezultatul celor două rase încrucișate. Însă într-o cumplită zi tații ei au murit. Niște nenorociți i-au executat în mijlocul străzii, descărcându-le toate gloanțele din dotare în cap. Ike nu a mai vorbit de mult cu fiul lui, de când i l-a prezentat pe Derek, la fel și Buddy Lee, care nu s-a putut împăca cu ideea că băiatul lui are apucături de muiere. Dar acum e prea târziu pentru regrete... Amândoi sunt morți, uciși ca niște animale. Dar Buddy Lee vrea cu orice preț să se răzbune, așa că-l cooptează pe Ike ca să-i caute împreună și să-i stârpească pe nenorociți de pe suprafața pământului. Dar Ike nu mai vrea nimic, doar liniște... Asta până când află că cineva a distrus mormântul celor doi soți, mormântul băiatului lui.

Buddy Lee a petrecut câțiva ani la Red Onion și-și amintește cât de greu i-a fost la pârnaie. La fel și Ike, care, după ce a ieșit din pușcărie, nu a mai comis nicio infracțiune, la naiba, nu a primit nici măcar o amărâtă de amendă de circulație. Deși și-au renegat trecutul violent, niciunul dintre ei nu a uitat că monștrii însetați de sânge încă zac înăuntrul lor, pregătiți în orice clipă să-și arate colții. Împreună, uriașul de culoare și țărănoiul alb cu părul până la umeri cercetează și devastează orașul, apropiindu-se, cu fiecare deget rupt, de ucigașul fiilor lor. Însă, pe parcurs ce fac rost de informații, își dau seama că cineva cu influență a cerut lichidarea lor, cineva a cărui integritate era pusă în pericol de articolul la care lucra Isiah. Acțiunea escaladează fulgerător, gloanțele zboară în toate părțile, iar cei doi protagoniști sunt pregătiți să-și verse sângele pentru a le face dreptate celor doi fii uciși.

            Dincolo de acțiunea la foc automat, cartea conține un puternic mesaj social, o chemare spre acceptarea celor diferiți. Ike și Buddy Lee privesc cu scepticism și silă diversitatea sexuală ce se perindă prin orășelele Virginiei, intrând adesea în drumul lor în contact cu persoane LGBTQ. De la redacția unde lucra Isiah, Jurnalul Curcubeu, până la brutăria unde era patiser Derek, un loc deținut tot de comunitatea gay, și până-n barul pe care-l frecventau cei doi iubiți, protagoniștii noștri încep încet-încet să renunțe la ideile preconcepute și să-și plângă iar și iar copiii, care, la urma urmelor, nu erau atât de „bolnavi”. Pe lângă prejudecățile legate de sexualitate, este prezentă, prin imaginea lui Ike, și continua critică (abuzivă) la adresa persoanelor de culoare, rasa „impură” care încă reprezintă un pericol la adresa societății civilizate. Și bineînțeles că își fac anunțată prezența și inamicii schimbării, Rasa pură, o gașcă de motocicliști înarmați până-n dinți, și Anarhiștii albaștri, un grup de copilași conservatori ce luptă prin cuvinte elevate, dar care sunt, ce-i drept, cam intoleranți la durere.

            Așa cum am subliniat, cartea de față e alcătuită din două componente majore, violența și acceptarea identităților culturale și sexuale ale celorlalți. De asta, nuanțele LGBTQ sunt destul de stridente, chiar dacă nu asiști la scene de sex, tot ești smuls din zona de confort și nevoit să asculți cum pot doi bărbați, cu ajutorul uterului unei cunoștințe, să aducă pe lume un copil sau dacă respectivul e femeie sau bărbat până la urmă, fiindcă are trăsături androgine. Cât despre acțiune, unele scene se derulează cu viteza luminii, sângele curge în bălți, iar inamicii cad ciuruiți pe caldarâm. Nu e la fel de bun ca „Pustiul de asfalt”, undeva la patru stele pe Goodreads (prea mult discurs corect politic), însă S.A. Cosby rămâne în continuare unul dintre cei mai buni autori de la CSP, și aștept cu mare interes următoarea lui carte, pentru că omul e genial, stilul lui e deosebit, iar acțiunea din romanele sale, oricât de straniu ar suna, nu poate fi descrisă în cuvinte.

Un proiect: 

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 79 - Fântânile Paradisului de Arthur C. Clarke

Titlu: Fântânile Paradisului  

Autor: Arthur C. Clarke

Editura: PALADIN

Titlu original: The Fountains of Paradise (1979)

Traducere de Daniel Pătrașcu

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 320

Media pe Goodreads: 3,96 (din 28.157 note)

 

            Pentru că nu știam ce să mai citesc și pentru că aveam chef de un Science-Fiction clasic, am aruncat o privire prin bibliotecă și am decis să mă apuc de „Fântânile Paradisului”, un volum pe care cei de la Editura Paladin l-au reeditat, cu o supracopertă superbă, nu cu mult timp în urmă. Iar acum, după ce am devorat cartea în mai puțin de 24 de ore, chiar pot să spun că mi-a plăcut destul de mult și am fost impresionat de ingeniozitatea și de inventivitatea autorului britanic, care, într-un text de lungime redusă, reușește să imagineze un proiect ambițios și extrem de complex, ce ne-ar putea deschide o nouă poartă spre astre, spre spațiul atât de greu accesibil oamenilor. Însă, pe lângă un roman plin de termeni științifici, majoritatea proveniți din domeniul fizicii, Arthur C. Clarke ne propune o poveste despre voința umană și despre puterea de a transforma o idee incredibilă în realitatea zilei de mâine.

            Pe orice cale a evoluției am lua-o, un lucru e sigur, viitorul stă în cât mai multe bariere desființate. Am călătorit pe mare și am descoperit pământuri noi, pe care locuiesc oameni asemeni nouă, am deprins limbi exotice sau i-am învățat pe ceilalți graiul nostru, dar, oriunde ne-am dus în lume, tot timpul ne-am confruntat cu ceva ce părea, la prima vedere, imposibil, dar pe care l-am depășit de fiecare dată cu succes. Dar, cu toate că astăzi putem privi la stele din orice punct de pe Terra, tot există frustrarea că nu vom ajunge niciodată la ele. Ei bine, Clarke ne duce puțin în viitor, tot în secolul al XXI-lea, dar într-un timp în care oamenii sunt capabili să părăsească Pământul cu ajutorul rachetelor și să ajungă să locuiască pe lună sau chiar pe marte, planeta roșie aflându-se în plin proces de terraformare.

            Însă, pentru genialul inginer Vannevar Morgan, acest lucru nu e suficient, iar, în dorința sa de a duce umanitatea pe o nouă treaptă evolutivă, el propune o soluție revoluționară, un lift spațial capabil să ducă pe orbită și dincolo de ea atât oameni, cât și obiecte de dimensiuni colosale. Cu ajutorul unui fir metalic extrem de subțire și de rezistent, savantul vrea să „lege” suprafața Pământului de unul sau mai mulți sateliți tereștri, astfel încât să creeze o cale cât mai eficientă și cât mai sigură de transport către spațiu și, de ce nu, către celelalte planete din Sistemul Solar. Dar există o așa-zisă mică problemă. Punctul terestru din care urmează să „se ridice” magnifica mașinărie trebuie să fie calculat cu exactitate, astfel încât mișcarea de rotație a Terrei și uraganele incredibil de puternice, care-și fac de cap la mii de kilometri înălțime, să nu producă daune serioase dispozitivului.

            După un studiu ca la carte, savantul nostru găsește locul perfect pentru proiectul său, și anume o stâncă uriașă din Sri Lanka, un punct înalt în care chiar se poate spune că pământul atinge cerul. Însă din nou apare un impediment, pentru că acolo există un străvechi cult religios, care nu este deloc dispus să-și părăsească centrul sacru. Și, după cum v-ați dat seama deja, din acest punct ia naștere o întreagă discuție despre barierele fizice ce pot fi depășite cu ajutorul științei și despre limitele pe care ni le-a impus, încă din cele mai vechi timpuri, un zeu atotștiutor. Iar aici, așa cum subliniază și unul dintre personaje, este vorba despre o reclădire modernă a Turnului Babel, a construcției cu care muritorii au crezut că pot ajunge până la Dumnezeu. Dar, mai mult decât o confruntare între un domeniu exact și o doctrină abstractă, discursul celor două părți constituie o pendulare între trecut și viitor, între o lume care nu poate renunța la vechile ei tradiții și o societate dezvoltată, care face tot efortul să descifreze marile taine ale universului cunoscut, și nu numai...

            Dar, înainte să vedem dacă Morgan va reuși să-și ducă la capăt planul, trebuie să ne întoarcem mult în timp, la o sută de ani de la nașterea lui Hristos, atunci când a venit pe lume Kalidasa, cel mai mare rege de pe insula Taprobane. La fel ca eroul nostru, și faimosul monarh a crezut că poate sfida „cele sfinte”, creându-și un paradis numai al lui chiar pe pământ. Astfel, cu ajutorul unui artist recunoscut în toată lumea, el a reușit să-și clădească o Grădină a Raiului, un loc mirific în care piatra a devenit nestemată, iar fântânile își revărsau apa la un simplu gest de-al său. Ei bine, călătoria noastră se oprește aici, pentru că e vremea să-l las pe adevăratul povestitor să-și facă treaba, așa că, dacă vreți să vedeți cu ce impedimente se va mai confrunta echipa lui Morgan, trebuie să puneți mâna pe romanul lui Arthur C. Clarke și să vă lăsați purtați într-un viitor nu foarte îndepărtat, într-un timp în care este posibil ca umanitatea să ajungă chiar și la cele mai îndepărtate stele.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile lui Gică 65 - Tărâmul verii de Hannu Rajaniemi

Titlu: Tărâmul verii 

Autor: Hannu Rajaniemi

Editura: NEMIRA

Titlu original: Summerland (2018)

Traducere de Mihai Dan Pavelescu

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 296

Media pe Goodreads: 3,57 (din 2.207 note)

 

Singura certitudine pe care o avem ca oameni este moartea. Fie că vorbim despre cauze naturale, fie despre o boală gravă, posibil incurabilă, sau despre un accident, ea intervine și își face propriul joc, un proces care nu poate fi controlat și care, în consecință, este imposibil de oprit. Odată cu acest fenomen ireversibil, iau naștere cele trei  eterne întrebări. Ce se întâmplă cu sufletul după ce părăsește corpul? Există o lume de dincolo? Și dacă răspunsul este da, atunci cum arată ea și ce se află mai exact acolo? La fel ca în cazul celorlalte mari religii, creștinismul vine și încearcă să dea un răspuns cât se poate de clar. Însă, pentru a crede într-o posibilă variantă, ai nevoie de dovezi palpabile, lucru pe care nu ți-l poate oferi nimeni. Dar, dacă vorbim strict despre literatură, există mai mulți autori de science-fiction care au preluat și exploatat subiectul, iar unul dintre aceștia este Hannu Rajaniemi, care în romanul său, „Tărâmul verii”, ne propune o viziune pe cât de fascinantă, pe atât de tulburătoare.

Sunt sigur că, în momentul în care am adus vorba despre SF, mulți dintre voi ați avut impresia că vom fi proiectați undeva într-un viitor îndepărtat și că vom vorbi despre tehnologii noi create de umanitate sau preluate de la niște civilizații extraterestre sau, poate, despre o planetă în pragul extincției. Însă, în cazul de față, lucrurile sunt mult mai complicate. De data asta nu ne mai îndreptăm privirea spre stele sau dincolo de ele, ci încercăm să aruncăm un ochi în lumea de dincolo, în locul unde ajung sufletele după moarte. Așadar, acțiunea volumului are loc în ultimele luni din anul 1938, într-o perioadă în care Marea Britanie devine un imens imperiu care se întinde până la Tărâmul Verii, o altă dimensiune spațio-temporală, unde se regăsesc sufletele celor plecați.

Romanul ne prezintă un univers scindat între vii și morți, între două națiuni care funcționează după forme diferite de organizare. Astfel, în Tărâmul Iernii o avem ca protagonistă pe Rachel White, o femeie capabilă, căreia i se încredințează misiunea de a pune mână pe un spion din cealaltă dimensiune, iar, în consecință, în Tărâmul Verii îl urmărim pe Peter Bloom, presupusul trădător, care face tot efortul pentru a afla care este rolul său în imensul joc politic ce se desfășoară în și între cele două lumi. Cei doi reprezintă și două caractere total opuse, unul spontan și irascibil, iar altul calculat și bine ancorat în realitate. Deși ambii fac parte din serviciile secrete, ei se remarcă în primul rând ca oameni, iar mai apoi ca agenți ai patriei. Din acest motiv, lupta interioară o depășește pe cea politică, cea din urmă fiind doar un pretext pentru cugetările ambelor personaje.

Pe lângă realitatea modificată din punct de vedere istoric, cel mai interesant aspect îl reprezintă însăși construcția celeilalte dimensiuni. Aici se află fantomele, care, paradoxal, nu sunt niște entități pasive care se bucură de odihna veșnică. Datorită abilităților pe care le dețin, ele constituie cei mai buni spioni pentru ambele părți. Sunt mai greu de detectat, știu cum să se facă nevăzuți și sunt capabili să călătorească foarte repede dintr-un loc în altul, pentru a afla și transmite noile informații. În afară de asta, aici există și o energie a celor morți, un flux care poate lua formă în diverse dispozitive și arme, o substanță pe care este clădit însuși Tărâmul Verii. Deși lumea de dincolo pare foarte palpabilă și stabilă pentru locuitorii săi, ea poate în orice clipă să-și piardă duritatea și să se preschimbe într-un abis plin de pericole și de iluzii înfiorătoare.

Pe de o parte, istorie alternativă, pe de alta, un soi de Cyberpunk ce se desfășoară într-o dimensiune spectrală, „Tărâmul verii” este o carte care ne propune un alt fel de science-fiction, un subgen care evită să se concentreze pe exterior și pune accent pe gândurile și pe trăirile unor protagoniști ce suferă de grave probleme identitare. În acest sens, ceea ce contează cu adevărat nu este moartea individuală sau universală, ci dezechilibrul sufletesc și căderea psihică, factori care pot duce la disoluția completă a ființei. Aici există viață, dincolo la fel, și totul ține doar de tranziție, de o trecere de care se pot bucura doar cei apreciați de societatea în care și pentru care trăiesc.

COMANDĂ CARTEA