Titlu:
Bestia
Autor:
Carmen Mola
Editura:
TREI
Titlu original:
La Bestia (2021)
Traducere
de Ana Maria Tamaș
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 576
Media pe
Goodreads: 3,73 (din 8.550 note)
De la începutul secolului al XVIII-lea, până în prima
jumătate a secolului al XIX-lea (1830), Spania fusese condusă după Legea Salică
(Pactus Legis Salicae), conform căreia urmașul la tron trebuia să fie ales doar
pe descendență masculină, după deviza „Dumnezeu, Patria și Regele”. Odată cu
moartea lui Ferdinand al VII-lea, în 1833, María Cristina de Borbón devine
regentă, până când viitoarea regină, Isabela a II-a, va împlinii vârsta
necesară ca să ocupe poziția fostului monarh. Înfuriat de abolirea vechii
ordini, Carlos María Isidro de Borbón, fratele regelui mort, se declară
împotriva ideii ca o femeie să conducă statul, atrăgând tot mai mulți adepți absolutiști
și idealiști, partide din care el însuși făcea parte. Astfel, societatea vremii
se scindează în două facțiuni politice: elizabetani, cei care o susțineau pe
regina de drept și sperau la un viitor liberal, și carliști, adepții pretendentului
la tron, cei care nu se puteau desprinde de tradiția conservatoare și susțineau
că puterea absolută în stat trebuie să se afle doar în mâinile unui bărbat.
Prin urmare și inevitabil, conflictele au escaladat, ajungându-se astfel la
cele trei Războaie Carliste, primul fiind declanșat în 1833, iar cel din urmă
sfârșindu-se abia în 1876.
Romanul de față se deschide în 1834,
într-una dintre mahalalele Madridului, unde este descoperit trupul dezmembrat
al unei fetițe, ce pare să fi fost sfâșiată de o creatură ieșită din coșmaruri.
Pentru că nu este vorba despre prima victimă ucisă în felul ăsta și pentru că
locuitorii au o imaginație foarte bogată și încă cred cu tărie în superstiții,
încep să se audă din toate părțile șoapte despre Bestie, o creatură ce le
răpește și le omoară pe tinerele fără de apărare. Unii doar au auzit despre ea,
însă cei ce pretind c-au văzut-o au descrieri cât se poate de diferite, de la
un uriaș cu blană ce seamănă cu un urs, până la un monstru cu coarne de cerb
sau colți de mistreț. Însă Donoso Gual, fostă gardă regală, în prezent străjer la
una dintre porțile orașului, nu crede în himere sau în creaturi din folclor și
este sigur că la mijloc se află un criminal, aflat, după toate semnele, în
pragul nebuniei.
Într-o altă parte a orașului, Lucia,
o tânără hoață de numai paisprezece ani, își urmărește victima, un călugăr
care, după culoarea vineție a pielii, urmează să moară în curând din cauza
holerei. După puțin timp și fiind sigură că străinul în rasă a dat ortul popii,
fata intră în locuința acestuia cu gândul de a face rost de bunuri folositoare
sau pe care să le vândă pentru a-și ajuta surioara de unsprezece ani și mama,
care suferă și ea din cauza molimei ce face ravagii printre madrileni. În timp
ce Lucia cotrobăie prin camera defunctului, dă peste un superb inel de aur cu două
buzdugane încrucișate, o bijuterie despre care este sigură că-i va aduce noroc.
Însă lucrurile nu vor sta deloc așa, fiindcă sora ei, Clara, dispare fără urmă,
iar Lucia crede cu certitudine că Bestia a luat-o și că ea este singura în
măsură s-o găsească înainte ca monstrul s-o ucidă și să-i lase cadavrul
dezmembrat pe caldarâm.
Intriga romanului, extrem de
complexă și tenebroasă, este acompaniată de un peisaj dezolant și decadent.
Madridul apare ca o capitală separată în două lumi, dincolo de gard aflându-se
nobilii și doamnele din înalta societate, care călătoresc doar cu trăsura și au
întotdeauna la mâini sau la gât nestemate prețioase care să le confirme poziția
socială, și dincoace de gard, regăsindu-se mahalalele, cu locuitorii lor
bolnavi, mizerabili și săraci, care, dacă au norocul ca locuințele lor să nu
fie incendiate cu pretextul epidemiei, pot să-și petreacă noaptea într-un
așternut plin de purici și păduchi, îmbrățișându-i pe cei dragi cu căldura și
bunătatea pe care nimeni nu a reușit să le-o răpească. Granița nu mai folosește
de mult la supravegherea și gestionarea populației, ci devine o barieră dincolo
de care sunt aruncați toți cei din clasele de jos. Aici, unde viii sunt
socotiți laolaltă cu cei morți, cerul își vomită ploaia peste mahalale, iar șanțurile
ineficiente își revarsă zoaiele pe străzile pe unde circulă populația damnată.
Și pentru că ne aflăm într-o
perioadă tulbure a istoriei, conflictele nu se lasă prea mult așteptate.
Poporul, din ce în ce mai convins că preoțimea este de vină pentru molimă, izbucnește
la cel mai mic gest și se asmute asupra călugărilor, tăind cu sabia-n stânga
și-n dreapta, până când vinovații vor fi aruncați unul peste celălalt în balta
sângelui lor spurcat. De asemenea, există convingerea că tinerii, îndemnați și
ajutați de Cler, se strecoară prin piețe și otrăvesc apa din fântâni. Paranoia
ia cu asalt Madridul, și fiecare călugăr este asociat fulgerător cu un spion
carlist. Toți vor dreptate, cu toții își doresc să găsească un vinovat și să-l
ucidă, ca epidemia să ia sfârșit. Însă moartea planează deasupra tuturor, iar
în fața ei nimeni nu-și află scăparea, fiindcă sub privirea-i cu toții
împărtășim aceeași soartă.
În acest
infern pământesc, tânăra Lucia, cumpătatul Donoso, Diego, un gazetar îndrăzneț
ce-și semnează articolele cu pseudonimul „Motanul Necuviincios”, și Fratele
Braulio, un călugăr războinic ce poartă cu el un mare secret, sunt singurii
care pot să aducă o scânteie de speranță, să o găsească pe Clara și să ucidă fiara
care bântuie suburbiile madrilene. Deopotrivă roman istoric, o frescă socială a
Spaniei secolului al XIX-lea, thriller impecabil construit, ce înclină nu de
puține ori spre horror, impregnat de un lirism undeva între Federico García
Lorca și Georg Trakl, povestea lui Carmen Mola se instaurează de la sine drept o
capodoperă modernă și postmodernă, o ficțiune care depășește cu mult
potențialul livresc al multor autori contemporani. „Bestia” e mai mult decât un
text, decât o narațiune în pagini, este un discurs despre condiția umană,
despre fiara care zace în fiecare dintre noi și despre limitele unde ne poate
împinge demența și fanatismul din jur.
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Carmen Mola:
