luni, 26 februarie 2024
Descoperă lumea fascinantă a răului alături de „Asistenta Maleficului”, de Hannah Nicole Maehrer
vineri, 11 august 2023
Fragment în avanpremieră: ARMELE LUMINII de Ken Follett
Acest al cincilea roman din seria Stâlpii
Pământului, a cărui acțiune este plasată în timpul Revoluției Industriale,
încheie o serie mai amplă de opt volume ce cuprinde cu măiestrie o istorie a
ultimilor o mie de ani ai civilizației occidentale... Acțiunea romanului începe
în universul imaginar Kingsbridge la sfârșitul secolului al 18-lea. Povestea se
rezumă în jurul unui grup de familii legate între ele, ale căror vieți sunt
date peste cap de noua eră a mașinăriilor. Personajele lui Follett sunt
implicate în revolte și greve și se opun cu violență în fața recrutării
obligatorie în armată. Parlamentul britanic întâmpină protestele cu noi legi
represive care fac din criticarea acțiunilor guvernului o nouă crimă...
Greutățile și brutalitatea revoluției industriale sunt intensificate de un
război de 23 de ani între Marea Britanie și Franța, un război care atinge
punctul culminant în bătălia de la Waterloo. Ca întotdeauna, Follett subliniază
rolul personajelor feminine atât pe timp de pace, cât și în timpul războiului.
luni, 19 decembrie 2022
Recenziile lui Gică 99 - Glonțul care a ratat ținta de Richard Osman (Blog Tour #36/2022)
Titlu:
Glonțul care a ratat ținta
Serie:
Clubul Crimelor de Joi #3
Autor:
Richard Osman
Editura: CRIME
SCENE PRESS
Titlu
original: The Bullet That Missed (2022)
Traducere
de George Arion Jr.
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 400
Media pe
Goodreads: 4,49 (din 45.086 note)
Cum ar trebui să se comporte o
persoană ajunsă la optzeci de ani? Cum ar fi firesc să-și ducă zilele înainte
ca destinul să ia ce-i al lui? În mod cert nu există, așa cum ne impune
societatea, un singur și tragic răspuns. Nu, nu e necesar, odată ce ai primit
talonul de pensie, să te retragi la un azil, unde câțiva tinerei bine plătiți
să-ți spună cu ce să te îmbraci astăzi și care șosetă cu care se potrivește. Nu
trebuie să zaci, de parcă moartea ți-a făcut deja planurile, în paturile lor
inconfortabile și să aștepți ca un nepot sau vreun vechi prieten să-ți facă o
vizită și să-ți aducă o porție de tocăniță, știi tu, de-aia de care-ți plăcea
pe vremuri. Și în niciun caz nu ai nevoie de privirile lor compătimitoare, care,
în loc să-ți dea speranță, nu fac decât să te afunde și mai adânc în pământul rece
în care cu siguranță vei ajunge destul de curând.
După ce ne-a încântat cu romanele
„Clubul crimelor de joi” și „Bărbatul care a murit de două ori”, Richard Osman revine
cu cel de-al treilea volum al seriei cu același nume și ne propune o nouă
aventură incitantă, de la care protagoniștii noștri preferați evident că nu se
vor da în lături. Așadar, e joi, suntem din nou în camera de puzzle și așteptăm
să vedem despre ce e vorba de data asta. OK, avem o jurnalistă care a fost
ucisă. Hmm, cică, deși mașina ei a zburat de pe un pod direct în râu, cadavrul
nu i-a fost găsit niciodată. Nimic de obiectat, sună interesant, mai ales că de
această dispariție e legată și evaporarea unei sume uriașe de bani, biștari
care se pare c-au fost făcuți prin niște învârteli nu tocmai legale. Mda, sună
mai bine decât straniul caz al celor trei schelete din debara, propus de către Joyce,
despre care probabil vom discuta data viitoare. Dar, până atunci, haideți să
vedem cum ne împărțim sarcinile, ca să aflăm ce s-a întâmplat, de fapt, cu Bethany Waites.
Și așa, cei patru simpatici
pensionari se pun pe treabă. În vreme ce Ron, în demersul lui de-a Sherlock pe
la televiziunea unde a lucrat reportera, se îndrăgostește ca un adolescent de
tipa ce se ocupă cu machiajele oamenilor ce urmează să apară pe micul ecran,
Ibrahim vizitează o hoață bogată la închisoare, pentru a o coopta în investigație,
propunându-i astfel să ia legătura cu o altă deținută, despre care se crede că
ar ști adevărul, dar că i-ar fi frică să-l împărtășească forțelor de justiție. În
tot acest timp, bătrânica șefă, Elizabeth, este ocupată, fiind răpită de un
necunoscut și angrenată într-un așa-zis joc mafiot, în cadrul căruia i se cere să-l
ucidă pe Viktor Ilici, un interlop celebru și foarte bun prieten de-al ei de pe
când făcea parte din MI6. Dar să nu uităm de Joyce, cea care de curând și-a
luat un câine și face investiții în criptomonede, fiindcă datorită jurnalului
ei avem acces la masa pe care se va asambla puzzle-ul din final.
Pe lângă cei patru octogenari,
peisajul de la Coopers Chase se îmbogățește cu câteva chipuri noi, de la un
fost colonel KGB, ce se tot gândește că i-a sosit vremea să se retragă într-un
loc frumos și „liniștit”, până la un bătrânel de treabă, care nu înțelege că
cele două porții de tocăniță, pe care i le aduce Joyce, nu sunt doar pentru el.
Însă să nu cumva să-i pierdem din vedere pe Donna și Bogdan, pentru că de
curând ei formează un cuplu, despre care, chipurile, nu știe încă nimeni. Câte personaje,
tot atâtea jocuri de rol... Cei buni fac pe răii ca să-și atingă scopurile, iar
cei răi, după ce au cunoscut căldura și bunătatea din sufletele celor ajunși la
senectute, trec de cealaltă parte a baricadei, dând o mână de ajutor la
rezolvarea cazului din centrul tuturor evenimentelor, pentru că, da, uneori
glonțul chiar ratează ținta.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Richard Osman:
marți, 14 decembrie 2021
Recenziile Mădălinei 19 - Stare de teroare de Hillary Rodham Clinton & Louise Penny
Titlu:
Stare de teroare
Autor:
Hillary Rodham Clinton & Louise Penny
Editura:
CRIME SCENE PRESS
Titlu
original: State of Terror (2021)
Traducere
de George Arion Jr.
Anul
apariției: 2021
Număr
pagini: 512
Media
pe Goodreads: 4,23 (din 18.177 note)
RECENZIA FACE PARTE DIN BLOG TOURUL ORGANIZAT DE EDITURA CRIME SCENE PRESS CU OCAZIA APARIȚIEI ÎN LIMBA ROMÂNĂ A ROMANULUI „STARE DE TEROARE”.
Nu am mai citit
nici un Thriller politic până acum, și trebuie să mărturisesc că am rămas
plăcut surprinsă. Mă așteptam la o lectură greoaie și plictisitoare, dar, în
schimb, am dat peste multă acțiune, suspans și peste: teroriști pregătiți să distrugă
orașe întregi, bombe plasate în cele mai neașteptate locuri, cârtițe adânc
infiltrate în sistemul de conducere al Statelor Unite și intrigi politice
încâlcite, transformate în dezastre mondiale, și lista poate continua. „Stare
de teroare” - un volum scris de Hillary Rodham Clinton în colaborare cu Louise
Penny – ne dezvăluie o lume violentă în care amenințarea pândește după fiecare
colț și în care o singură clipă de șovăire poate costa sute sau chiar mii de
vieți. Cu toate că în permanență există o tensiune care crește cu fiecare
capitol, din când în când acțiunea este întreruptă de câteva pagini prin care
suntem familiarizați cu politica internă și externă a SUA, rânduri necesare pentru a înțelege reacțiile unor
personaje ce sunt prinse într-un război contracronometru. Mai mult
decât un Thriller politic, romanul de față constituie un mozaic de culturi – de
la jungla americană în care orice este permis, la orientalul și restrictivul
Iran, de la Ordonata Germanie, la sfidătoarea Rusie – textul fiind presărat cu nuanțe
lingvistice și ideatice, specifice unor societăți extrem de diferite.
Ellen
Adams a fost numită de curând în funcția de secretar de stat al SUA, o poziție
ce aduce cu sine avantaje, dar care necesită și multe sacrificii. Ea s-a
numărat printre cei mai înfocați oponenți ai președintelui Douglas Williams,
iar numirea sa în această funcție poate
fi înțeleasă ca o modalitate de supraveghere sau ca o răzbunare pentru
afronturile aduse. Cu toate că este în floarea vârstei (la doar 60 de ani),
Ellen trebuie să îndeplinească cele mai grele îndatoriri, contribuind cu toate
forțele la readucerea situației interne pe făgașul normal. Însă, în momentul în
care trei autobuze explodează în trei state europene, liniștea aparentă a
Americii se dizolvă, lăsând locul unei panici feroce. În tot haosul creat,
Ellen desfășoară o adevărată anchetă detectivistică, cu speranța că va afla
informațiile de care are nevoie, pentru a opri catastrofa ce urmează. Însă nu
va fi ușor... În goana după aliați și răspunsuri, Ellen se va lovi de multe uși
închise și de eterna neputință umană, însă dorința ei de a-și salva națiunea o
va face să continue în pofida oricărui obstacol.
Așa cum
poate v-ați dat seama din descrierea oficială, avem de-a face cu un roman
încărcat cu o puternică miză feministă. Există o prăpastie destul de adâncă
între imaginea femeii și cea a bărbatului. Personajele feminine sunt cei mai
importanți pioni de pe tabla politică. În timp ce ele merg pe teren, călătoresc
pe trei continente și nu au timp să se aranjeze sau să se curețe de noroi, sexul
opus se mulțumește să dea ordine din confortul propriului birou și să fie întotdeauna
impecabil îmbrăcat. În acest sens, cel mai sugestiv exemplu este antiteza
dintre protagonistă și președintele Statelor Unite. Ellen este reprezentată ca
o amazoană neobosită, care sacrifică totul pentru siguranța țării. La polul
opus, se află Douglas Williams, un mascul comod, care se îngrijorează de soarta
țării, din siguranța zidurilor Casei Albe. Imaginea eroinei este dusă la
extrem, ceea ce devine puțin deranjant – aici sigur a fost mâna lui Hillary Rodham
Clinton, prima femeie care a candidat pentru funcția de președinte al SUA – dar,
într-o țară în care misoginismul este în floare, exagerarea își găsește oarecum
o justificare.
Cele două autoare construiesc,
preluând modele reale, o serie de caractere puternice, figuri emblematice care
se dovedesc, pe parcurs, niște simple marionete ale pozițiilor în care sunt
așezate. Nu am găsit nici un om de rând în acest roman. Toate personajele fac
parte din cele mai înalte cercuri politice, militare și din Mass-Media. Explicația
este evidentă. Cartea a fost scrisă din perspectiva celor care conduc, și nu a
celor care sunt conduși, autoarele scoțând în evidență faptul că nu tot ceea ce
se petrece între zidurile Casei Albe ajunge la restul populației. Biroul Oval e
un microunivers securizat în care nu poate intra oricine și din care ies la suprafață
doar informațiile dorite de cei din fruntea țării.
Ceea ce m-a
făcut să-i dau romanului patru stele pe Goodreads a fost modul în care orice
întâmplare tragică este prevenită sau rezolvată prin intervenția unui personaj
care, după părerea mea, făcea mai bine dacă nu mai apărea deloc. Nu spun că
mi-aș fi dorit să moară dintre protagoniști, dar unele scene sunt trase de păr,
neavând nici o justificare verosimilă. Din acest motiv, în anumite momente ale
cărții am simțit cum tensiunea acumulată este brusc tăiată și înlocuită cu o
stare de confuzie, deoarece, după ce salvarea apare total neașteptat de după
vreo stâncă, se trece la câteva pagini în care nu se mai întâmplă nimic și în
care informațiile sunt redate destul de labirintic.
„Stare de teroare” este un roman pe
cât de complex, pe atât de ușor de lecturat. Pendularea continuă între secvențele
pline de acțiune – momentele în care te întrebi dacă bomba chiar va exploda sau
dacă un anumit personaj va reuși să scape cu viață – și paginile monotone,
pline de intrigi politice și de lupte tacite între sexe, conturează un univers
vulnerabil, un sistem în care orice eroare neprevăzută poate duce la instaurarea
haosului. Eu mă opresc aici, cred că subiectul cărții și nota de pe Goodreads
vorbesc de la sine, iar dacă vreți să luați parte la o aventură de proporții,
trebuie să puneți mâna pe romanul scris de Hillary Rodham Clinton și Louise
Penny.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire peste recenziile prietenilor noștri ce iau parte la acest Blog Tour: