Titlu: Femeile din umbră
Serie:
Lucia Guerrero (#2)
Autor:
Bernard Minier
Editura:
TREI
Titlu
original: Les Effacées (2024)
Traducere
de Liliana Urian
Anul
apariției: 2025
Număr
pagini: 336
Media pe
Goodreads: 3,90 (din 441 note)
Trei femei din Galicia au fost
răpite de pe stradă, la primele ore ale dimineții, în timp ce se îndreptau spre
locurile de muncă. Prima lucrase la fabrica de conserve din port, fusese ținută
captivă cinci zile, apoi ucisă și abandonată pe fundul unei bărci. A doua era
menajeră, fusese sechestrată tot atâtea zile, pe urmă omorâtă, trupul
neînsuflețit fiindu-i găsit în cupa unui escavator. Și acum, pe plaja din La Coruna, pe care mișună zeci de polițiști, a
fost descoperit cel de-al treilea cadavru, care-i aparține Verei Sáez Louro. Femeia zace într-o groapă săpată în nisip, cu
foarfeca ritualică înfiptă în gât, lângă ea aflându-se strecurătoarea, rozariul
și cele trei căpățâni de usturoi – obiectele folosite la ritualul de vindecare
de El aire.
Aerul, cunoscut și ca Umbra sau Micul rău, nu e o boală, ci mai degrabă o stare
de apatie, de oboseală continuă, o greutate invizibilă care-ți apasă pe umeri. Iar
puștiul ce privește de pe margine spune că moarta a fost așezată în groapă de
Slender Man, de bărbatul înalt cu brațe neobișnuit de lungi care, în
următoarele clipe, îi scapă Luciei Guerrero printre degete.
Hazardul sau mâna destinului crud face ca morțile
Sechestratelor din Galicia să fie eclipsate de o crimă petrecută la Madrid. Prin urmare,
Lucia este solicitată în capitală ca să se ocupe de ancheta legată de uciderea Martei
Millán, una dintre cele mai bogate femei din Spania, o membră a elitei
madrilene. Trupul Martei a fost tăiat cu un fierăstrău în două, jumătatea de la
brâu în sus atârnând, cu brațele legate cu bandă adezivă neagră, de candelabrul
de cristal din penthouse-ul acesteia, iar jumătatea inferioară găsindu-se în
locul unde fusese și tranșată, în reședința ei de vară din Miraflores de la
Sierra. Tot pe peretele din penthouse stă scris Să-i ucidem pe bogătași,
un moto care va fi preluat și distribuit viral pe rețelele sociale și care va
crea un nou curent printre tineri și cei care întrezăresc societatea construită
pe orgolii și pile, o mișcare modernă și digitalizată împotriva burgheziei,
alimentată de filmulețul postat de pe contul THE HUMAN EXPERIMENT, în care un
alt bogătaș, fiul risipitor al unui industriaș de succes, este ucis prin nenumărate
lovituri cu ranga.
Cei bogați nu doar că atrag atenția Guardiei
Civil asupra morților lor, însă li se acordă și cele mai bune resurse și minți
analitice pentru a li se identifica și condamna asasinul. Ca și cum, de dincolo
de morminte, tot aceștia par să tragă sforile. Ca și cum muncitorii cinstiți ar
fi niște erori sociale, niște lași sau dobitoci care n-au putut sau știut să
profite la momentul potrivit de oportunitățile pe care existențele banale li
le-ar fi scos în cale. Poliția se concentrează asupra acestora, dându-le laoparte
pe Femeile din Umbră, pe muncitoarele care se trezesc cu noaptea-n cap ca să
plece la serviciu, punând neobosite în mișcare rotițele statului. Lucrătoarele
nu apar pe posturile TV, nu locuiesc în apartamente de lux, așa că nu se află în
vizorul apreciativ al miniștrilor sau altor funcționari de rang înalt. Totuși,
poliția trebuie să se ocupe și de disparițiile din Galicia, fiindcă a fost
răpită încă o fată. Noroc că Fernando Arias se află deja prin împrejurimi, unul
dintre cei mai competenți agenți din Guardia Civil, care, ca un David pregătit
pentru marea luptă ce se apropie, se îndreaptă cu pași mari și calculați spre
Goliat.
Cât despre Lucia, așa cum ne-a obișnuit,
n-o duce prea bine. Mama sa se află în continuare în comă în spital, și, din
cauza investigației care-i fură până și orele libere, nu are suficient timp ca
să-l ia pe Alvaro de la fostul soț, Samuel. Mai apar și niște protestatari
care-i tulbură somnul (și pe al vecinilor), urlând că poliția e coruptă și subliniind
discrepanțele sociale ce colindă pe internetul larg sub formă de meme-uri. La
fel de puternică și hotărâtă, locotenentul nostru trece prin insulte ca prin
brânză, decisă să pună mâna pe ucigașul bogătașilor, ținând legătura aproape în
permanență cu Arias, singurul coleg în care poate avea încredere absolută.
Primește și câteva mail-uri de amenințare, de la un incel, trimise, după
spusele IT-istului poliției, prin canalele de corespondență digitală ale
departamentului. Aproape că simte respirația hater-ului în ceafă, însă
„jigodia” asta are lucruri mai importante de făcut, fiindcă cele cinci zile ale
tinerei din Galicia răpite se scurg, și asasinul „filantropilor” e din nou pe
baricade, contemplându-și cea mai recentă crimă. Sau operă de artă...
Un proiect:
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Bernard Minier:
