Titlu:
Obscuritas
Serie:
Rekke & Vargas #1
Autor:
David Lagercrantz
Editura:
TREI
Titlu
original: Obscuritas (2021)
Traducere
de Carmen Vioreanu
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 432
Media pe
Goodreads: 3,13 (din 582 note)
După ce s-a făcut remarcat în întreaga lume ca fiind cel care
a scris ultimele trei volume din „Millenium”, continuând și încheind astfel
seria imaginată de celebrul Stieg Larsson, David Lagercrantz vine cu o altă
poveste provocatoare, dând startul unui nou proiect grandios. Și datorită
faptului că, în literatura ultimilor ani, există o tendință a multor autori de
a se întoarce la arhetipul inventat de Arthur Conan Doyle, scriitorul suedez
își creează un Sherlock Holmes numai al lui, dând naștere unui investigator ingenios,
blocat într-o lume contemporană plină de vicii și de probleme. Astfel, romanul
detectivistic de sorginte clasică își depășește granițele, ajungând să ia
contact cu genul Nordic Noir și să se transforme într-o ficțiune aproape postmodernă,
într-un text în care intuiția și perspicacitatea unui om excepțional trebuie să
dea de capăt unui caz de crimă nemaiîntâlnit.
După un intens meci de fotbal, arbitrul
din Afganistan este găsit mort în pădurea din apropiere, iar toate semnele
confirmă ipoteza unei crime. Mai mult decât atât, toți cei prezenți sunt siguri
că vinovatul e Giuseppe Costa, tatăl unuia dintre jucători, un scandalagiu care
a proferat amenințări la adresa victimei pe tot parcursul meciului. Însă, în
ciuda efortului poliției, acuzatul nu vrea să-și mărturisească fapta cumplită, iar
organele legii sunt nevoite să-l lase în libertate. Cu toate că ancheta nu pare
să ducă nicăieri, Micaela Vargas nu vrea să se dea bătută, și astfel ajunge
să-i ceară ajutorul lui Hans Rekke, un om cu o minte sclipitoare, recunoscut
pentru rezolvarea mai multor cazuri de omor din San Francisco. Împreună, cei
doi pornesc într-o aventură complicată, pășind pe un drum care-i va conduce
înapoi în Cabul, la un loc îngrozitor, pe care foștii deținuți îl cunosc ca
Prison of Darkness.
În general, îmi plac mult rescrierile
după Sherlock Holmes, însă povestea de față mi s-a părut superficială. E drept
că avem un om ieșit din comun, a cărui minte face conexiuni în continuu, însă
acțiunile sale nu m-au convins deloc să-l văd ca pe un mare geniu. Nu mi-a
plăcut faptul că autorul l-a introdus încă din primele pagini, nelăsând loc
pentru o intrare spectaculoasă, așa cum i s-ar cuveni. Nu am simțit nevoia să-l
privesc altfel decât ca pe un om cu multe probleme, care, pentru a scăpa din
lumea asta nesatisfăcătoare, apelează în mod excesiv la pastile, substanțe care
îi întunecă lucida gândire. De altfel, am avut impresia că toate personajele
din carte sunt conturate pe jumătate, pentru că, în mare parte, ele doar există,
iar atunci când se pun în mișcare, chiar ajungi să crezi că urmează să se
întâmple ceva neprevăzut.
Plasând acțiunea romanului în 2003,
David Lagercrantz se concentrează pe consecințele pe care le-a avut atacul din
11 Septembrie asupra lumii arabe. Din momentul în care Turnurile Gemene au
căzut, aproape toți musulmanii, indiferent de accepțiunea lor politică, au
devenit principalii inamici ai Occidentului. Era suficient doar ca o anumită
persoană să te bănuiască de terorism, pentru ca imediat să fii săltat de pe
stradă și să ajungi într-o închisoare secretă, unde agenți CIA să te
interogheze cu privire la actele tale de violență îndreptate împotriva
umanității. Iar aici intervine Prison of Darkness, un loc în care tortura
psihică era practicată în toate formele ei posibile. Însă, pentru că esența răului
provine tot timpul dintr-un trecut sumbru, autorul ne poartă în Kabulul anului
1997, atunci când talibanii au instaurat dictatura religioasă. Astfel, arta, în
special muzica, era interzisă, fiindcă ea îl îndepărta pe credincios de la Revelația
lui Allah. Prin urmare, toate instrumentele muzicale trebuiau distruse, iar
ereticii primeau pedeapsa pe care o meritau, uneori aceasta fiind chiar
moartea.
Revenind la personajele principale,
chiar nu am putut să mă atașez de niciunul dintre ele. Am făcut tot efortul
să-l înțeleg pe Hans Rekke, în toată nebunia lui, dar, spre final, am rămas cu
multe semne de întrebare, pentru că acesta, fiind într-o cădere psihică vertiginoasă,
nu a avut posibilitatea să-și pună în valoare toate abilitățile așa mult
lăudate. În schimb, mi-a plăcut construcția sa mentală, fiindcă el e un individ
care se zbate să existe între două lumi. Pe de o parte, avem din nou muzica, un
domeniu în care Rekke excelează, dar pe care îl urăște din tot sufletul, iar pe
de alta, există universul disciplinelor exacte, un loc din care eroul nostru și-a
preluat obsesia pentru crimele misterioase, pentru întâmplările care, în tot
haosul pe care-l creează, au o explicație logică, aflată chiar sub ochii celui
dispus să privească cu atenție detaliile. Cât despre Micaela Vargas, ea reprezintă
modelul clișeic al femeii care, în ciuda remarcilor misogine ale bărbaților din
jur, își pune meseria pe primul loc și depune tot efortul pentru a da de urma
adevăratului vinovat.
Și pentru că a sosit vremea să pun punct acestei recenzii,
vreau să vă spun că nu știu dacă voi continua această serie, în ciuda
amănuntelor pe care autorul le introduce intenționat cu acest scop. Însă pe
mine nu m-a prins povestea, mi s-a părut lungită și uneori încețoșată, așa că mă
voi întoarce la romanele mele, pline, sper, de acțiune și cu ucigași diabolici,
care într-adevăr merită să fie prinși și aruncați după gratii.
Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui David Lagercrantz:
