ULTIMELE LECTURI:

Mai târziu
O viață regăsită
Cadoul
Lumea inelară
Marginea umbrei
Pacientul
X feluri de a muri
Omul Șoaptă


Gică Andreica's favorite books »
Se afișează postările cu eticheta Arno Strobel. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Arno Strobel. Afișați toate postările

marți, 3 septembrie 2024

Recenziile Mădălinei 68 - Pe urmele ucigașilor. Fiice dispărute de Arno Strobel (CRIME CLUB)


Titlu: Pe urmele ucigașilor. Fiice dispărute 

Serie: Pe urmele ucigașilor (#1)

Autor: Arno Strobel

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: Die Spur der Mädchen (2021)

Traducere de Adriana Marinescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 336

Media pe Goodreads: 4,18 (din 1.607 note)

 

            Întunecat, înfiorător, captivant, intens, cu un subiect dur și brutal ce-ți face părul măciucă și-ți îngheață sângele în vene, cu personaje ce și-au pierdut de mult chipul uman, preschimbându-se în monștri dezgustători, călăi lipsiți de inimă și victime neajutorate, al căror destin e făcut franjuri cu infinită cruzime – Arno Strobel revine la Editura Lebăda Neagră cu un nou thriller plin de suspans, ce capătă mai degrabă forma unei povești de groază. Dacă ne-am familiarizat cu stilul lui din celelalte două romane apărute în limba română, „Offline” și „Aplicația”, în care existența sau lipsa tehnologiei avansate era cel mai mare inamic al individului, de această dată omul este propriul său inamic. Nu mai putem da vina pe un computer care o ia razna sau pe vremea capricioasă care blochează orice mijloc de comunicare, ci doar pe mintea diabolică a unor subiecți lipsiți de scrupule, care se ascund la vedere, reușind să fie prinși doar în al doisprezecelea ceas.

            Max Bischoff s-a numărat printre cei mai competenți polițiști din Germania, fiind un fin observator, capabil să citească o persoană și să-i construiască un profil psihologic dintr-o singură privire. Însă un eveniment tragic petrecut în familie l-a împins să renunțe la funcție și să se reprofileze. Acum e profesor la Academia de Poliție din Köln, unde îi pregătește pe tinerii fără experiență să devină agenți competenți și operativi. Dar viața are alte planuri pentru el. Pe nepusă masă este sunat de Robert Benz, a cărui fiică, Leni, a dispărut cu șase ani în urmă, pe când avea doar zece anișori. Neînțelegând cum e cu putință ca lucrurile fiicei sale dispărute să reapară din senin în casa sa și îngrozit până în măduva oaselor că cineva îi joacă o farsă bolnavă, domnul Benz apelează la ajutorul lui Max, pe care îl angajează ca detectiv particular. În ciuda faptului că, inițial, a refuzat să se implice, fostul polițist ajunge îngropat până în gât într-o anchetă care se dovedește a fi mult mai complicată. Ițele se încurcă și mai tare atunci când alte două fetițe dispar. Ca să facă rost de toate datele cazului, Max este nevoit să apeleze la ajutorul fostului său coleg, Bohmer, și să lucreze cot la cot cu Bernd Menkhoff, șeful Comisariatului Criminalistic 11, un bărbat trecut de prima tinerețe, îngâmfat și cu nasul pe sus, dar care știe cum să-și facă meseria. Odată cu parteneriatul celor doi, niciun criminal nu mai e în siguranță, oricât de bine și-ar mușamaliza faptele. Fiicele dispărute cer dreptate, iar cei doi sunt gata să pună totul la bătaie ca să descopere întregul adevăr.

Max e hotărât să afle ce s-a întâmplat cu Leni, chiar dacă asta înseamnă să ia tot cazul de la început și să discute din nou cu toată lumea care o cunoștea pe fată. Însă atunci când traumele și fricile sunt mai puternice decât dorința de a ajuta, obstacolele nu încetează să apară. Dar Max Bischoff e un om perseverent, care ține cu dinții și luptă până la ultima suflare pentru anchetele în care e implicat. Urmându-și instinctul, protagonistul nostru află informații înfiorătoare despre fiicele dispărute, iar speranța că Leni e în viață crește, în pofida fantomelor care bântuie locuința familiei Benz.

Strobel își plasează personajele în situații limită fără pic de milă. E un păpușar iscusit care știe cum să construiască caractere profunde, firește, exagerate, dar, într-o oarecare măsură, credibile. Întregul roman pare clădit aidoma unui film în care scenele se succed cu rapiditate, fără să insiste asupra descrierilor inutile, însă oferind întotdeauna detaliile necesare ca să cunoaștem personajele, astfel încât să putem face supoziții cu privire la cine sunt ucigașii și cine sunt băieții buni. În pofida faptului că apar și câteva chipuri feminine, acest thriller este al bărbaților și al viciilor lor, drept pentru care ni se desfășoară înainte un univers al agresiunii, violent, o noapte continuă pe care lumina nu o mai poate străpunge.

Arno Strobel scrie un thriller șocant și răscolitor, abordând o temă sensibilă, dură și atemporală. A fost o lectură incitantă, foarte alertă, concisă, ce înglobează multe evenimente în puține pagini, fără să ai sentimentul că lucrurile sunt precipitate sau că timpul o ia razna, devenind irelevant pentru acțiune. Finalul nu e cu nimic deosebit, dar s-ar putea să vă lase cu un gust amar și cu întrebări fără răspuns, din cauza avalanșei dezvăluirilor ce taie în carne vie. Dar nu vă faceți griji, volumul de față e doar primul dintr-o serie ce promite și mai multe secrete, și mai mulți criminali dezaxați, și mai multe anchete rezolvate de omul nostru priceput, Max Bischoff.

 

Un proiect: 

Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile colegilor mei, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Arno Strobel:

Anca și cărțile.ro

Falled

Literatura pe tocuri

Citește-mi-l

Analogii, Antologii

                                                       Fata Cu Carte

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu



sâmbătă, 26 martie 2022

Recenziile Mădălinei 23 - Aplicația de Arno Strobel (Blog Tour 6/2022)


Titlu: Aplicația 

Autor: Arno Strobel

Editura: LEBĂDA NEAGRĂ

Titlu original: Die App (2020)

Traducere de Andreea Scrumeda

Anul apariției: 2022

Număr pagini: 310

Media pe Goodreads: 3,78 (din 1.881 note)

 

            Tehnologia a devenit indispensabilă pentru om. De la telefonul mobil cu care putem controla televizorul, până la cele mai inteligente sisteme de protecție, zilnic intrăm în contact cu tot soiul de gadgeturi care ne oferă divertismentul de care avem nevoie și care ne ușurează infinit de mult munca. Adesea ajungem să ne încredem în ea ca în cel mai bun prieten, care nu ne va înșela  niciodată așteptările. Dar..., oare, am putea accepta faptul că ea are și o latură malefică?

După Offline, un Thriller în care izolarea și deconectarea de la rețea, prin absența oricărui dispozitiv electronic, oferă mediul propice pentru nașterea unui criminal dezaxat, Arno Strobel ne arată și reversul medaliei, printr-un roman în care cel mai mare dușman al omului este însăși tehnologia. Aplicațiaaduce în prim plan un univers în care ideea de siguranță devine cea mai mare farsă și, totodată, o capcană periculoasă, extrem de bine camuflată dincolo de aparențe. Plin de suspans, romanul de față reprezintă o doză de adrenalină ale cărei efecte se fac simțite doar în timpul lecturii. După ce am terminat cartea, tensiunea ce atinsese cote uriașe s-a spulberat brusc, lăsându-mă cu o serie de enigme nerezolvate. Succesiunea prea rapidă a evenimentelor, anumite piese ce nu se potrivesc în imaginea de ansamblu, lipsa unor explicații plauzibile și personajele enervant de incompetente au redus teroarea pe care autorul vrea să o insufle la o groază amatoricească, pe care o uiți imediat după ce ai dat ultima pagină. Cu toate astea, Arno Strobel este un scriitor excelent, care te prinde în mrejele poveștii fără să-ți dai seama, și, date fiind condițiile, tot ce-ți mai rămâne de făcut e să savurezi clipa.

Hendrik și Linda au tot ce și-ar putea dori: bani, o casă frumoasă într-un cartier select, iubire, planuri de nuntă și... pe Adam, piesa de rezistență a întregii povești și, poate, cel mai important personaj secundar. Cu alte cuvinte, cei doi sunt cât se poate de fericiți, însă, așa cum se întâmplă în toate romanele de suspans, liniștea lor este tulburată de un eveniment neprevăzut. Într-o noapte Linda dispare, lăsând în urmă o casă goală și un iubit înnebunit de îngrijorare. Nu există nici un indiciu de intrare prin efracție sau de răpire, iar poliția nu dă semne că ar fi interesată să descopere ce s-a întâmplat cu biata femeie. Acum Hendrik încearcă să-și asume rolul detectivului, unul cam isteric, și să pună toate piesele cap la cap, pentru a o găsi pe cea care urma să-i devină soție.

            Poate că acum e momentul să vă spun cine e Adam... 😉 Adam este cel mai recent sistem de casă inteligentă de pe piață, o aplicație ce ar trebui să asigure protecția celor care o cumpără. Dar Linda a dispărut chiar de sub ochiul vigilent și atotvăzător al lui Adam.

Am spus că este cel mai important personaj secundar, pentru că toată lumea se învârte în jurul acestui sistem buclucaș, care, după cum se pare, nu este atât de protector pe cât ar trebui. Tehnologia avansată devine un mijloc malefic de control și supraveghere, dar bineînțeles că în spatele ei se află o minte bolnavă, cât se poate de umană, care își dorește, cu orice preț, să-și îndeplinească scopul necurat.

Ca în orice roman din ultimul timp, și aici avem o miză feministă, concentrată într-un singur personaj. Alexandra sau femeia minune apărută din neant, care le știe pe toate, așa cum îmi place să-i spun, este întruchiparea detectivului perfect. Mai inteligentă decât toți polițiștii la un loc, bună observatoare și un fin psiholog, ea este cea care îl ajută pe Hendrik să elucideze misterul, și, totodată, e ancora lui în realitate. Neștiind ce să mai creadă, Hendrik se lasă orbit de aparențe. Părerile celorlalți și propria naivitate îi influențează acțiunile, iar, din dorința de a arăta cât de inutilă este poliția, el are tendința de a merge mult prea departe, ratând aspectele importante. Însă, din păcate, personajele lui Strobel din acest roman sunt departe de a fi credibile. Ele cad în sfera personajelor de hârtie, marionete ghidate de un păpușar priceput, ale căror caractere sunt duse la extrem.

Nu pot încheia recenzia fără să dedic un paragraf agenților de poliție. Mai misterioși decât criminalul, mai plini de secrete și de îndoieli decât victimele, polițiștii sunt cei care încurcă și mai mult cazul în loc să-l descurce. Hendrik și organele competente fac schimb de roluri, situația gravă în care se află angrenați cu toții transformându-se într-o mascaradă, într-un joc de carnaval în care identitatea și valorile umane nu mai contează.

Aș avea mult mai multe de comentat, dar asta ar însemna să vă dau spoilere și să vă stric surprizele, așa că o să pun punct aici. Dacă v-a plăcut Offline, Aplicațiavă va arunca în cercurile vicioase ale unui vârtej de întâmplări ce se petrec într-o lume întunecată, dar cu o nuanță de carnavalesc. Mie mi-a plăcut mult povestea, în ciuda aspectelor negative, pomenite mai sus, și abia aștept următorul roman ce urmează să apară, bineînțeles, tot la Editura Lebăda Neagră. 


Pentru mai multe păreri, aruncați o privire pe blogurile prietenilor ce iau parte la acest Blog Tour, unde, zilele acestea, au apărut sau urmează să apară recenzii despre romanul lui Arno Strobel:

Literatura pe tocuri 

Citește-mi-l 

Ciobanul de Azi

Anca și cărțile.ro

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii   


COMANDĂ CARTEA


marți, 15 iunie 2021

Recenziile Mădălinei 11 - Offline de Arno Strobel


Titlu: Offline  

Autor: Arno Strobel

Editura: Lebăda Neagră

Titlu original: Offline (2020)

Traducere de Adriana Marinescu

Anul apariţiei: 2021

Număr pagini: 360

Media pe Goodreads: 3,81 (din 1.730 note)

 

M-am apucat de „Offline” într-o seară, pe la 22:30, şi, sinceră să fiu, nu cred că a fost cea mai inspirată idee. Am reuşit să citesc doar şase pagini, suficient cât să mă apuce frica şi să-mi fac o părere despre ce mă aşteaptă. Vă daţi seama că nu am renunţat, aşa că am revenit a doua zi cu forţe proaspete, gata să fac faţă vocilor macabre care pregătesc fundalul unor crime de-a dreptul îngrozitoare. Arno Strobel face uz de toate elementele necesare pentru a construi un Thriller cu nuanţe Horror de toată frumuseţea – captivant, plin de suspans, cu o atmosferă întunecată, aşa cum numai un bun scriitor german ar putea realiza. Este un roman de criză în care timpul şi spaţiul sunt în avantajul criminalului, şi în care orice pas greşit îi poate aduce pe protagonişti mai aproape de moarte.

O echipă de  IT-şti este trimisă, de firma la care lucrează, într-o vacanţă de relaxare, iar singura condiţie care li se impune este să nu aducă nici un dispozitiv electronic cu ei. Până aici, totul e cât se poate de normal şi de inofensiv, însă excursia lor se va transforma curând într-un adevărat coşmar şi într-o cursă contracronometru pentru supravieţuire. La grupul lor se vor alătura trei instructori şi cei doi administratori ai hotelului în care vor fi cazaţi. Numărul personajelor ajunge, astfel, la treisprezece, un număr ghinionist ce nu este ales întâmplător. Ei vor rămâne blocaţi într-un hotel nefuncţional, îngropat sub zăpezi, departe de civilizaţie şi fără posibilitatea de a cere ajutor. Lucrurile se complică şi mai mult atunci când îşi dau seama că printre ei se află un criminal periculos care nu stă cu mâinile în buzunar şi decide să-şi pună în aplicare planurile odioase. Nimic nu mai e sigur, încrederea devine ceva rar, groaza fiind cea care face legea.

Personajele sunt prezentate ca un grup compact, astfel încât nu avem timp să aflăm individualităţi despre ele. Abia în momentul în care sunt puse într-o situaţie limită, personalităţile lor ies cât de cât la iveală. Cei treisprezece „prizonieri” sunt departe de a lucra împreună, pentru a-l găsi pe adevăratul criminal. Fiecare încearcă să-şi demonstreze nevinovăţia, dar şi să arate cu degetul spre celălalt care devine proiecţia unui posibil ucigaş psihopat. Ceea ce descoperă unii despre alţii este doar o formă de dezvinovăţire, ci nu o dorinţă de a se cunoaşte, iar asta face ca multe aspecte din viaţa personajelor să rămână în aer. Ritmul alert al acţiunii şi durata scurtă de timp în care au loc toate aceste evenimente tulburătoare, la care se adaugă finalul brusc al romanului, m-au făcut să simt nevoia unui epilog în care să mi se explice ce s-a întâmplat cu fiecare personaj în parte, însă, mai mult ca sigur, nu asta este ceea ce contează.

Dintre toate aceste personaje egoiste, protagonista, Jenny, iese în evidenţă prin atitudinea altruistă de care dă dovadă. Ea este singura care se străduieşte, până la un punct, să ţină grupul unit, pentru a nu mai apărea şi alte victime. Deşi are o gândire practică, Jenny e şi naivă, trăgând concluzii pripite. Însă e greu să gândeşti la rece atunci când trebuie să-ţi împarţi spaţiul personal cu nişte oameni pe care abia îi cunoşti sau când poţi fi următoarea victimă. Fiecare are ceva de ascuns, un trecut dubios sau nişte simple nimicuri care pot da naştere prejudecăţilor şi care pot asigura un loc pe lista suspecţilor.

Arno Strobel se foloseşte de motive şi simboluri gotice, pentru a construi un Thriller aparte. Spaţiul în care personajele rămân blocate poate fi comparat cu unul dintre acele castele bântuite, doar că aici, forţa malefică este reprezentată de o persoană în carne şi oase. Cei doi administratori ai hotelului sunt personajele tipice pe care le-ai bănui, în primul rând, de crimă. Ei sunt nişte maeştri ai locului, cei care ştiu ce se ascunde în fiecare cameră, şi, totodată, sunt cele mai pasive personaje.

Nu vreau să vă stric surpriza, aşa că mă voi opri aici cu comentariile. Romanul lui Strobel mi-a adus aminte de Taylor Adams, iar dacă v-a plăcut „Fără ieşire”, „Offline” va fi cireaşa de pe tort. Cartea are tot ce-i trebuie pentru a te ţine în priză: suspans, acţiune, elemente terifiante şi piste greşite care îţi vor pune instinctele la încercare. Recomand acest volum tuturor celor care vor să aibă parte de senzaţii tari înainte de a pune capul pe pernă! 😉


COMANDĂ CARTEA