Titlu:
Tigana
Autor: Guy
Gavriel Kay
Editura: PALADIN
Titlu
original: Tigana (1990)
Traducere
de Nicoleta Vuțescu
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 744
Media pe
Goodreads: 4,09 (din 45.579 note)
Cum poți să subjugi un popor? Cum
poți, odată ce l-ai nimicit, să-i ștergi istoria din analele lumii? Ei bine, ai
nevoie de o armată uriașă care să-l invadeze, să-i distrugă casele și templele
sfinte, să-i ucidă pe monarhi și... să-i schimbe definitiv numele. Pentru că,
da, denumirea acelui ținut reprezintă esența pentru locuitorii săi, o
sacralitate a toposului care se reflectă atât în muzica și arhitectura locului,
cât și în sufletele celor ale căror familii există acolo de veacuri. Nu e
suficient să-i ții sub teroare, nu e îndeajuns să le ucizi regele sub propriii
ochi, trebuie să faci ceva nemaiauzit, ceva magic, ceva care să-i oprească pe
oamenii din vecinătate să mai înțeleagă numele acelui meleag blestemat. Abia
atunci când limba lui se va pierde în timp, când toți îți vor recunoaște
suveranitatea și vor fi dispuși, de bună voie, să-ți ofere din roadele și
mărfurile lor, vei avea certitudinea că ți-ai dus misiunea la bun sfârșit.
Cândva o provincie înfloritoare, cu
un rege bun și drept, ce-și iubea poporul ca pe propria familie, Tigana era
cunoscută în întreaga Palma ca un pământ binecuvântat de zei. Dar, într-o
cumplită noapte, pe malurile Deisei, în lumina obscură a celor două luni, s-a
dus o luptă decisivă, în care Brandin, conducătorul Ygrathului, și-a răzbunat scumpul
odor, mort cu ceva timp în urmă într-o altă bătălie. Și în urma victoriei mult
așteptate, îngrozitorul monarh a blestemat numele Tiganei, făcându-i pe
ceilalți locuitori din peninsulă surzi la pronunțarea acestuia. Nimeni nu mai
înțelegea sacra denumire, nimeni în afară de cei care trăiau sau au trăit
cândva în măreața cetate de lângă mare. Valentin di Tigana a fost ucis, la fel
și prietenul său de suflet, îndrăgitul sculptor Saevar, dar cei rămași au știut
mereu că vremea lor va sosi și că, într-o sfântă zi, Orașul Turnurilor se va
ridica chiar din cenușa lăsată în urmă de cei care l-au condamnat la
nimicnicie.
Într-o mare de întuneric, speranța
renaște atunci când tânărul Devin află că, în trupa de muzicanți cu care
colindă lumea în lung și-n lat, făcându-i pe ascultători să-și reverse
lacrimile odată cu „Lamentația pentru Adaon”, se află și prințul moștenitor al
Tiganei, un om la prima vedere obișnuit, cunoscut ca Alessan din Tregea. Însă ceea
ce nu știe încă eroul nostru este că și neamul său provine din acel loc, la fel
și cântăreața roșcată care-și spune Catriana. Aventura începe și nu durează
prea mult până când intră în joc toți cei implicați, comploturile ies la
iveală, iar cei doi tirani fac tot posibilul să stârpească din rădăcină orice
urmă a răzmeriței ce se pune la cale. Deși toate personajele urmează același
drum, despărțindu-se pe poteci diferite atunci când situația o cere, fiecare
are calea lui, un parcurs care-l va conduce spre scopul existenței sale. Pentru
Devin, călătoria reprezintă o inițiere, de la necunoscător la experimentat, în
arta amorului și a crimei. Pentru Catriana, constituie un traseu de virilizare
a sinelui, de înlocuire sufletească și psihică a tatălui care a fugit ca un laș
și pe care nu-l va putea ierta niciodată, iar pentru Alessan... drumul înapoi
spre casă, spre coroana care i se cuvine de drept.
Spre deosebire de majoritatea
romanelor fantasy, a căror acțiune se petrece într-un Ev Mediu pseudo-european,
Kay împinge lucrurile puțin mai departe și își plasează narațiunea într-o perioadă
asemănătoare Renașterii Italiene. Prin urmare, manifestările artistice există la tot pasul, în
special muzica, iar personajele noastre par să trăiască un timp al tranziției,
în care spiritul câștigă în defavoarea carnalității barbare. De altfel, autorul
preia teme din literatura vremii, precum duetul Rege-Bufon, un construct în mod
evident shakespearian, și geografia Infernului lui Dante, pe care o ilustrează
prin cele nouă provincii din Palma. Astfel, haosul pare să acapareze întreaga
lume ficțională, cei doi conducători tirani devin, prin vrăjitorie, stăpâni ai
iadului pe care îl împart, iar locuitorii, niște victime ale sistemului (aș
putea spune: Totalitar) în care își duc viața de zi cu zi. Aici, Sfânta Treime a
creștinismului este înlocuită cu o triadă a zeilor păgâni, formată din Eanna,
zeița cerului și a stelelor, pe care le-a creat în timpul unui orgasm divin,
Adaon, o altă reprezentare a lui Dionisos, sfâșiat pe marginea unei prăpastii
de consoarta și fiica sa, și Morian, zeița
portalurilor și a lumii de jos, o combinație interesantă între Hades și Anubis.
Însă asul din mânecă al lui Guy
Gavriel Kay stă în construcția lumilor fantastice. Pe lângă protagoniști,
există mai multe personaje colective, alcătuite uneori din armatele rivale,
alteori chiar din locuitorii unei provincii. Deși insistă destul de mult pe odiseea
eroilor, naratorul face trecerea fulgerător de la un caracter la altul, ne
poartă în nord, apoi ne teleportează în sud și în vest, ca într-un final să
aflăm că suntem undeva în partea de răsărit a hărții, asumându-și astfel, prin
excelență, poziția de păpușar experimentat al universului pe care l-a creat. Însă
vorbele sunt de prisos, fiindcă Alessan și prietenii lui sunt într-o mare
primejdie... Și va mai dura ceva până când oamenii vor auzi din nou acel cuvânt
sfânt, acel nume pentru care se vor aduna la un loc și se vor ridica la luptă:
TIGANA.
