Recenziile lui Gică 203 - Ministerul Timpului de Kaliane Bradley

Titlu: Ministerul Timpului 

Autor: Kaliane Bradley

Editura: LITERA

Titlu original: The Ministry of Time (2024)

Traducere de Bogdan Perdivară

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 3,62 (din 90.564 note)

 

            Graham Gore e un expatriat. Nu și-a părăsit patria, nici nu a fost exilat. Mutarea lui forțată nu ține de o dimensiune geografică, ci de una istorică, pentru că Gore a fost pescuit printr-o Ușă a Timpului. Aflându-se în expediția de descoperire a Pasajului de Nord-Vest, în Arctica, comandorul de pe HMS Erebus a fost prins într-o plasă metalică și „transportat” în secolul al XXI-lea. Alături de el, în sediul principal al Ministerului Timpului, se găsesc o femeie din 1665, extrasă din Marea Ciumă a Londrei, un locotenent din 1645, care a luat parte la bătălia de la Naseby, un căpitan de armată din Bătălia de pe Somme, din 1916, și o femeie  din Parisul lui Robespierre, 1793. Așadar, cinci expați din secole și sisteme politice diferite, cinci indivizi care trebuie acum să-și însușească viitorul lor deja scris și, paradoxal, dar logic, trecutul prezentului. Și pentru asta există Punțile...

            O funcționară banală, pe jumătate englezoaică și pe  jumătate cambodgiană, este angajată în cadrul ministerului abia înființat. Misiunea ei: să conviețuiască cu 1847 (Graham Gore) și să-l ajute să se acomodeze cu locurile și vremurile. Ea e o Punte, la fel ca ceilalți patru inși care se ocupă de ceilalți expați din proiect. Punțile sunt obligate să le ofere subiecților toate informațiile de care aceștia au nevoie pentru aclimatizare, însă trebuie să fie în același timp atente și la detaliile simple sau majore care le-ar putea pune integritatea psihică în pericol. La rândul lor, acestea sunt urmărite și analizate de supervizori. Dar ce caută expații (cunoscuți sau anonimi) în prezent? Care e rolul lor? Ministerul se joacă cu o mașină a timpului sau există un scop țintit pentru persoanele recoltate? E vorba despre un experiment inofensiv sau despre o tentativă de a da un alt curs evoluției?

Gore e un bărbat sigur pe el, cel mai bun țintaș din echipajul lui Sir John Franklin (după cum ne confirmă faptele însemnate), dar nu poate să priceapă nici în ruptul capului cum funcționează un bazin de toaletă sau de ce nimeni nu împușcă veverițele care fac prăpăd în grădina din fața casei. Își percepe moartea prin narațiunile și documentele pe care le deține colega sa de apartament, și nu poate să-și abată gândul de la camarazii lui care și-au fiert ghetele sau și-au mâncat prietenii, încercând să supraviețuiască, în zadar. Și în vreme ce echipajul consumă ultimele provizii și piere de frig, foame sau scorbut, Gore își petrece timpul citind și recitind același roman în camera sa sau fumând în cadă cu ocazia fiecărui duș. Comandorul a trecut de la trabucuri la țigări, ba chiar vrea să încerce și noile frunze rulate ce-i fac pe tineri să se simtă în al nouălea cer. Ferocitatea din privire i s-a pierdut odată cu nava, iar acum se prezintă ca un individ obișnuit, cu un trai ordinar, departe ca timp și spațiu de propriul destin.

Și pentru că avem din nou un el și o ea, putem anticipa deja ce se va petrece. Femeia este fascinată de 1847, de masculul alfa căruia trebuie să-i poarte de grijă. Debutând ca relația dintre o mamă și un fiu, un adult care trebuie să-și urmărească la orice pas odrasla, povestea celor doi se transformă într-o idilă amoroasă, cu sentimente profunde și scene nebune de sex. Dar cum poți să-ți împărtășești trăirile unui om care a respirat acum mai bine de două secole? El nu-i înțelege aluziile, ea îl simte rece și distant. Nu reușesc, inițial, să adopte același limbaj al iubirii. Ea vrea acțiune, să i se pună totul pe tavă, în vreme ce el așteaptă un semn, o confirmare abia ca s-o atingă, ocupându-se de treburile bărbătești din gospodărie și surprinzând-o cu preparatele asiatice de care ambii s-au îndrăgostit. Puntea și Gore sunt făcuți unul pentru celălalt, o realitate pe care timpul nu mai are puterea să o decidă.

Cartea de față nu e un Science-Fiction, așa cum ați văzut-o promovată prin mediul online. E drept că abordează tema călătoriei în timp, însă acțiunea se concentrează în cea mai mare parte asupra celor doi protagoniști. Altfel spus, e doar o comedie romantică. Știu... A luat Premiul Goodreads pentru cel mai popular SF în 2024, cu un număr impresionant de voturi, dar și voi știți că Science-Fiction-ul de astăzi e doar o parodie a vechiului și complexului gen. Avem poarta spre trecut și viitor, avem și consecințele acțiunilor luate în perioade diferite, însă ceea ce contează este construcția cuplului din prim plan, scenele și dialogurile prin care el și ea își împărtășesc simpatia, și apoi iubirea. Sincer, nu prea are ce căuta nici în Folio (am înțeles oarecum decizia editurii), dar mai bine s-ar fi potrivit printre poveștile Young Adult din Moon Light. Hmmm... Asta e și o temă bună de discuție... Deci... Ce spuneți? Ce e și ce nu e SF-ul de-acum până la urmă?

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 75 - Nu mă uita de Julie Soto

Titlu: Nu mă uita 

Autor: Julie Soto

Editura: LEDA BAZAAR

Titlu original: Forget Me Not (2023)

Traducere de Roxana Dragne

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 3,99 (din 54.397 note)

 

            Organizarea unei nunți n-a fost nicicând ușoară... De la aranjamentele florale ce vor împodobi mesele invitaților și locația atent aleasă, până la rochia albă, diafană, și costumul elegant comandate de peste hotare; de la trupa și muzica ce va răsuna toată noaptea în difuzoare, până la tortul cu trei etaje bogat decorat și Candy Barul multicolor, parcă desprins dintr-un basm; de la șampania fină, spumoasă, ce curge neîncetat, până la caleașca elegantă, covorul roșu și arcada de baloane în formă de inimă ce constituie atracția principală pentru domnișoarele de onoare care vor să umple Instagramul cu poze splendide, toate necesită o pregătire minuțioasă, un ochi antrenat și două mâini pricepute care să știe cu precizie unde să așeze fiecare element, în așa fel încât evenimentul să fie de neuitat pentru miri și invitații lor. E nevoie de cineva care să se dedice trup și suflet, să știe să asculte și să țină cont de dorințele fiecărei mirese, să creeze o experiență inedită chiar și cu un buget redus. Altfel spus, e nevoie de o persoană talentată, pasionată de fericirea altora, cu multă imaginație, deschisă spre noi orizonturi, visătoare, dar pragmatică, care, indiferent de obstacole, găsește imediat o soluție, salvând situația ca un supererou.

            Ama e o femeie frumoasă, carismatică și foarte talentată, o eroină pentru cuplurile care au ales-o să se ocupe de organizarea celei mai importante zile din viața lor, însă cariera sa se află în pericol. Înainte să-și deschidă propria firmă de organizat nunți, ea a lucrat pentru Whitney, o scorpie înțepată și afurisită, care are aroganța să se creadă cea mai bună organizatoare de evenimente din oraș, când, de fapt, renumele său a fost construit pe spatele angajaților care au dat tot ce aveau mai bun, fără să fie vreodată îndeajuns. În afară de contactele pe care și le-a făcut, protagonista noastră nu s-a ales cu mare lucru din colaborarea cu Whitney, dimpotrivă, a avut doar de pierdut. Mai exact, și-a pierdut încrederea în sine și-n ideile sale, fiind sfâșiată între dorința de a se implica cât mai mult și profesionalismul ce îi cere să trateze totul cu răceală, adică să nu depășească linia invizibilă dintre angajator și angajat. Acum, când are propria afacere, poate face lucrurile așa cum vrea, dar dubiile nu-i dau pace, în ciuda faptului că miresele care colaborează cu ea o încurajează în acest sens.

Viața ei se schimbă la 180 de grade în momentul în care este contactată de Hazel Renee, o influenceriță arhicunoscută, și Jackie, iubita ei, pentru a le organiza ceremonia de nuntă. Asta ar fi un pas uriaș pentru Ama, însă oportunitatea vine cu unele sacrificii. Protagonista noastră trebuie să lucreze cu Elliot, fostul ei iubit, cel care a moștenit florăria Blooming de la tatăl său. Ama și Elliot nu și-au mai vorbit de doi ani, după ce relația lor s-a încheiat brusc, dar acum sunt nevoiți să treacă peste orice s-o fi întâmplat în trecut ca să-și propulseze amândoi carierele și să ajungă cunoscuți.

Julie Soto ne pune pe tavă un romance complex, pe cât de fierbinte, pe atât de problematic, pe cât de pasional, pe atât de rece, în care scenele nebune de sex nu constituie centrul universului, acesta fiind rezervat luptelor interioare devastatoare, deconstruirii convingerilor solide, ce ajung să destrame o relație plină de culoare. Romanul e structurat pe două planuri, trecut – unde aflăm cum s-au cunoscut protagoniștii noștri și suntem martorii unei povești intense de dragoste – și prezent – unde asistăm la reînnodarea relației dintre cei doi, dar mai ales la depășirea barierelor, spargerea zidurilor de apărare ridicate cu multă grijă în jurul fiecărei inimi și la vindecarea sufletelor pierdute în uraganul de senzații și gânduri contradictorii. Amândoi au ceva de învățat, în primul rând despre ei înșiși, apoi unul despre celălalt, în așa fel încât istoria să nu se mai repete. În pofida faptului că Ama e pasionată de nunți, ea nu crede în căsătorie, în ceea ce înseamnă și implică o căsnicie, din cauză că modelul pe care l-a avut – mama ei, o ființă nestatornică, care își schimbă soții mai des decât șosetele – nu a fost unul prea bun. Teama că va sfârși la fel ca mama ei o macină și o împinge să facă greșeli ireparabile. Însă ea are cheia propriului său destin, tot ce trebuie să facă e să accepte că nu e mama ei și că poate fi fericită alături de cel pe care-l iubește.

Spre deosebire de alte romane de dragoste citite, în care femeia este obiectul seducției, bărbatul fiind întotdeauna cuceritorul, în acest caz, fără ca autoarea să facă apel la un feminism excesiv, Ama primește rolul agentului activ, ea fiind de fapt cea care poartă pantalonii în poveste, în timp ce Elliot devine elementul pasiv, fiind cel cucerit. Ea preia frâiele relației de la bun început, reușind cu energia sa nesecată și zâmbetul strălucitor să umple de culoare lumea pictată în alb și negru a morocănosului Elliot. Însă greșeala pe care tânăra o face distruge tot ce a construit, fiind nevoită să o ia de la capăt, motiv pentru care reîntâlnirea lor poate fi considerată o primă întâlnire. Nu contează că-și cunosc trupurile și inimile, ei trebuie s-o ia de la început, înlăturând ruinele trecutului.

„Nu mă uita” poate fi inclusă pe lista cărților pe care, dacă le începi, nu le vei mai lăsa din mână până ce nu ajungi la ultima pagină. Cu un stil lejer, întâmplări peste întâmplări, personaje bine construite, emoții cât cuprinde, scene amuzante, toate soiurile posibile de gogoși, flori exotice   și probleme etice îndelung dezbătute, romanul Juliei Soto e cu siguranță o lectură de patru stele, perfectă pentru orice anotimp.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 74 - Magnolia Parks de Jessa Hastings

Titlu: Magnolia Parks 

Serie: Magnolia Parks (#1)

Autor: Jessa Hastings

Editura: LITERA

Titlu original: Magnolia Parks (2021)

Traducere de Elena Macoviciuc

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 468

Media pe Goodreads: 3,73 (din 162.880 note)

 

            Azi ne certăm, mâine ne împăcăm; seara ne iubim cu patimă, dimineața nu avem curajul să ne vorbim sau să ne privim în ochi; în timpul săptămânii suntem nedespărțiți, mergem împreună la cumpărături, ne afișăm la diverse evenimente, râdem și ne simțim bine, de parcă am fi niște copii zvăpăiați care abia acum descoperă lumea, iar în weekend realitatea ne izbește în plin, amintindu-ne de greșelile ireparabile pe care le-am comis și de orgoliile prostești ce ne țin la distanță; iarna ne încălzim unul pe altul, dormind în același pat – o relație complet platonică – fără să ne mărturisim adevăratele sentimente, iar vara ne comportăm ca doi străini, fiindcă e prea cald să ne mai îmbrățișăm, mulțumindu-ne să ne aruncăm priviri înflăcărate, pline de dorință, dar neputincioase. Nu ne-am mai sărutat de doi ani, din clipa în care ți-am zdrobit inima și ți-am spus că te-am înșelat, deși ești singura fată pe care o iubesc. Mi-ai spus că tot ce-a fost între noi s-a terminat, și de atunci m-am aruncat în brațele desfrâului, turnând pe gât shot după shot, culcându-mă cu orice fată dornică să aibă o noapte fierbinte cu mine și drogându-mă până nu mai știu de mine, de tine, de noi... Însă visez la ziua în care vei fi din nou a mea și voi șterge cu buretele toată suferința pe care ți-am pricinuit-o, cu doar trei cuvinte: „Te iubesc, Parks!”

            La cei 22 de ani ai ei, Magnolia Parks este o tânără încântătoare, înnebunitor de sexy, cu ochi strălucitori  ca două nestemate și o pasiune teribilă pentru hainele de firmă. Însă cam răsfățată și capricioasă, așa cum îi șade bine unei fete exagerat de bogate, obișnuită să se învârtă în cele mai înalte cercuri, să stea la cafea cu Elton John, care, din întâmplare, este nașul ei, sau să se tachineze cu cine știe ce vedetă de film ori muzician renumit. Însă celebritatea familiei sale vine cu anumite dezavantaje, printre care se numără și lipsa intimității. Paparazzii ar da orice pentru o poză cu ea în ipostaze indecente sau să afle niște bârfe suculente care să le aducă un titlu pe prima pagină a revistelor de scandal. Subiectul lor preferat, relația dintre Magnolia și BJ Ballentine, unul dintre cei mai frumoși și râvniți bărbați din Marea Britanie. Cândva au fost împreună, un cuplu superb, invidiat și iubit de toți, însă paradisul s-a destrămat în momentul în care BJ a înșelat-o pe Magnolia cu o femeie necunoscută, pe care a transformat-o în cel mai mare secret al său. Cu toate că sunt nedespărțiți, speranța ca cei doi să mai fie împreună e din ce în ce mai mică. BJ își petrece nopțile prin baruri, agățând femei pe bandă rulantă, asigurându-se că Magnolia află, iar ea încearcă să-l uite, flirtând cu cei mai chipeși bărbați, dar fără să meargă mai departe de un sărut. Însă inima nu ține cont de nimic. Oricât de mult ar suferi din pricina aventurilor lui, ea tot îl iubește. Sunt predestinați să fie împreună, dar orgoliile imense îi împiedică să fie fericiți.

Jessa Hastings așază la temelia romanului său de dragoste mitul conform căruia banii aduc fericirea, construind o serie de personaje arhetipale, extrem de grăitoare, prin intermediul cărora scoate în evidență problemele existente în spatele ușilor închise; lacrimile din spatele zâmbetelor false și chipurile reale, ascunse în dosul măștilor perfecte, menite să ridice niște ziduri despărțitoare între viața privată și cea publică, între esență și aparență. În ciuda faptului că Magnolia își poate cumpăra absolut tot ce-și dorește, de la cea mai nouă creație Gucci, la niște agrafe de păr bătute cu diamante, disprețuind orice haină fără etichetă, banii nu-i pot repara familia, nu pot da timpul înapoi, nu pot cumpăra afecțiune și nu pot prezice viitorul. Tânăra a crescut într-o familie perfectă la suprafață, însă, în realitate, disfuncțională și rece – părinții, mult prea ocupați să se îngrijească de ea și de sora ei, nu i-au oferit atenția și dragostea de care avea nevoie, ba chiar au făcut totul ca s-o îndepărteze, trimițând-o la internat, unde s-a împrietenit cu alți tineri de bani gata, ghinioniști să aibă familii la fel ca a ei. Din acest motiv, a căutat să obțină iubire de la cei din jur, în special de la BJ, sufletul ei pereche, singurul care o cunoaște cu adevărat, primul ei iubit, primul din toate punctele de vedere. Trădarea lui i-a destabilizat universul și așa fragil, făcând-o să-și piardă încrederea în el. Noțiunea de moralitate își pierde complet înțelesul în momentul în care secretele murdare ale familiei sale ies la iveală, zdrobind-o, fapt ce o determină să-și reevalueze valorile și să-și asume anumite riscuri în ceea ce privește relația cu alți bărbați. Magnolia ajunge să plutească în derivă în lumea pe care credea că o cunoaște în cele mai mici detalii, însă tot ce i se întâmplă demonstrează doar că e o copilă naivă, o fetișcană a cărei viață începe abia acum, când nimic nu-i mai este pus pe tavă, iar cei pe care îi privea ca pe niște modele etice o dezamăgesc din nou și din nou. Jocurile în care ajunge să se implice sunt josnice. Dând cu piciorul educației primite, ea se angajează într-o relație cu cel mai râvnit burlac din Marea Britanie. Răzbunare sau sentimente reale? Asta rămâne de văzut...

Nu pot să vă spun cât de tare m-a enervat cartea asta... Toate certurile și împăcările fără sens, toate jocurile menite să-i provoace suferință celuilalt, egoismul și impresia că poți face orice dacă ai bani m-au făcut să-i antipatizez pe protagoniști. Cu toate că sunt adulți, toți se comportă ca niște copii, inclusiv părinții, care ar fi trebuit să fie vocea rațiunii în povestea asta. Totul, de la evenimente, până la caracterul personajelor, este dus la extrem, ceea ce mi-a lăsat impresia că romanului îi lipsește o contragreutate care să echilibreze lucrurile. Totuși, am privit povestea Magnoliei Parks dintr-o perspectivă critică, fiind o frescă socială minuțios făurită, o cale de acces în universul exclusivist al bogaților; o lume nici pe departe perfectă, confecționată din scandaluri ce le sporesc notorietatea, desfrâu, mârșăvii și suferință, camuflate în haine de lux, machiaje stridente, coafuri impecabile și râsete zgomotoase, printre care se mai strecoară din când în când o sclipire de sinceritate. Am avansat destul de greu cu lectura, fiindcă narațiunea e compusă din episoade repetitive, și asta mi-a dat senzația că nu citesc un roman de dragoste tipic, matur și coerent, ci o poveste puerilă, în care protagoniștii sunt niște adolescenți imaturi emoțional, incapabili să-și asume consecințele propriilor fapte, sperând la o minune care să le descurce toate ițele.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 72 - Secretele Nilului de Isabel Ibañez

Titlu: Secretele Nilului

Serie: Secretele Nilului (#1) 

Autor: Isabel Ibañez 

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: What the River Knows (2023)

Traducere de Loredana Voicilă

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 536

Media pe Goodreads: 3,90 (din 48.388 note)

 

            Se spune că dârza regină a Egiptului, ultimul faraon al Dinastiei Ptolemeice, Cleopatra, a fost o femeie pe cât de inteligentă, pe atât de crudă și vicleană, fiind capabilă să treacă peste cadavrele fraților ei, doar ca să-și împlinească scopul și să ia în primire tronul ce i se cuvenea. Firește, luptele pentru putere nu sunt o noutate în Antichitate, însă încercările Cleopatrei de a ajunge la domnie au depășit granițele regatului pe care dorea să-l conducă. Aflată în exil, viitoarea regină a reușit să supună Roma, s-o aducă la picioarele sale, doar ca s-o folosească pe post de scară până la tron. Lipsită de inhibiții, Cleopatra și-a dat trupul în schimbul puterii, prinzându-i în capcană pe doi dintre stâlpii de susținere ai Imperiului, Caesar și Marc Antoniu. Nu cred că trebuie să mai precizez faptul că războaiele ce au urmat s-au încheiat tragic pentru Cleopatra și Marc Antoniu, îndrăgostiții a căror relație a făcut furori în istorie. Fiind în pericol să fie capturată de romani, din cauză că-și pierduse susținerea prea iubitului ei Antoniu, care s-a sinucis, Cleopatra se otrăvește, alegând să moară de propria sa mână, decât să cadă în ghearele vrăjmașilor. În ciuda intrigilor tumultoase ce i-au caracterizat viața, regina a fost îngropată cu toate onorurile, însă, spre deosebire de mormintele altor faraoni ce sunt considerate opere de artă ireproductibile, al ei a rămas un mister, devenind o adevărată aventură și o reală provocare pentru arheologii care de-a lungul secolelor și-au dat viața în încercarea de a scoate la lumină locul de veci al curajoasei Cleopatra.

            Nu vreau să transform această recenzie într-o lecție de istorie, fapt pentru care am încercat să rezum pe cât posibil evenimentele ce au precedat cucerirea Egiptului în 30 Î. Hr., dar cred că e necesar să trasăm în linii mari contextul istoric ce stă la baza intrigii romanului „Secretele Nilului”. Isabel Ibañez construiește o narațiune fascinantă, cum rar am întâlnit, mixtura perfectă dintre Young Adult, Fantasy, Romance, aventură și istorie, totul condimentat cu nuanțe subtile de thriller, axându-și narațiunea pe date reale. Aș merge până acolo încât să afirm că stilul ei seamănă destul de mult cu cel al lui Paul Sussman sau Clive Cussler, nu la fel de sângeros și riscant, dar plin de suspans și enigme savuroase ce așteaptă să fie elucidate de o minte ascuțită.

            Ne aflăm în anul 1884, pe vremea când arheologii din întreaga lume își părăsesc familiile și țările natale, dându-și ultima suflare în încercarea, adesea zadarnică, de a dezgropa unul dintre secretele străvechi ce zac adânc îngropate în măruntaiele deșertului, nădăjduind să facă descoperirea secolului – o descoperire ce le va aduce faimă și, de ce nu, o avere frumușică. Printre acești exploratori neînfricați se numără și părinții Lui Inez Olivera, doi arheologi pasionați, care au ales munca în detrimentul creșterii propriei fiice. Inez a fost lăsată în grija mătușii sale în Argentina, sperând ca următoarea misivă de la părinții ei să-i aducă vestea mult așteptată, și anume, că vor abandona mumiile și mormintele faraonilor și se vor întoarce definitiv acasă. Însă scrisoarea pe care tânăra o primește conține o veste cu adevărat cutremurătoare – părinții ei sunt morți. Îndurerată și intrigată, protagonista noastră încalcă normele bunei cuviințe și se îmbarcă de una singură pe un vapor ce o va duce în Egipt, tărâmul pe care mama și tatăl ei l-au îndrăgit atât de mult și care le-a adus sfârșitul. Ajunsă în patria Cleopatrei, fata se lovește de numeroase obstacole în încercarea de a afla ce s-a întâmplat cu adevărat cu părinții ei. Unchiul ei face tot posibilul s-o trimită înapoi în Argentina, dar Inez e hotărâtă să facă totul după cum o taie capul, devenind un pion important în căutarea mormântului reginei care a îngenunchiat Roma.

            Pe lângă faptul că domnișoara Olivera este de o frumusețe angelică și de o inteligență sclipitoare, cunoscând vechile rune și istoria Egiptului aproape la fel de bine ca arheologii renumiți, care-și petrec zilele sub soarele dogoritor al deșertului, ea este înzestrată cu o putere aparte – poate simți magia din artefacte și să spună cui au aparținut, ceea ce înlesnește căutările mormântului ascuns. Dar lui Inez îi e destul de greu să se integreze într-o lume a bărbaților care plesnesc de misoginism, fiind obligată să se conformeze regulilor și normelor societății închistate din care face parte și care nu-i permite să demonstreze că merită un loc în echipa de cercetători a unchiului ei. Important e că ea nu se dă bătută, folosindu-se de toate armele pe care mintea ei ascuțită i le pune la îndemână. Curajoasă, dornică să realizeze lucruri mărețe și să-și construiască singură viitorul, mai mult decât capabilă să lupte împotriva traficanților de artefacte, cărora nu le pasă peste cadavrul cui trec ca să pună mâna pe o comoară, dar puțin naivă, mânată de avântul orb al tinereții, Inez se îndrăgostește de Egipt și de mâna dreaptă a unchiului ei, Whitford Hayes, un tânăr chipeș, dar ursuz, antipatic și misterios, ale cărui secrete sunt mai întunecate decât noaptea.

            Cred că e primul roman citit anul acesta care mi-aș fi dorit să nu se fi terminat. Nu am simțit deloc cele 536 de pagini, pentru că întâmplările palpitante, ritmul alert, personajele enigmatice și dezvăluirile șocante m-au cucerit în totalitate, imersându-mă complet în poveste. Am stat cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină, și, ca de obicei, romanul s-a terminat într-un punct critic. Abia aștept apariția celui de-al doilea volum, ce promite și mai multe aventuri, și mai multe secrete dezgropate, iar de data asta ceva îmi spune că Inez va porni în căutarea unei faimoase biblioteci de mult dispărute... Voi ce spuneți?

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 66 - Oceanul dintre noi de Laura Spence-Ash

Titlu: Oceanul dintre noi 

Autor: Laura Spence-Ash

Editura: BOOKZONE

Titlu original: Beyond That, the Sea (2023)

Traducere de Cornelia Marinescu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 416

Media pe Goodreads: 4,24 (din 39.872 note)

 

„Hai, hai,/ Vino mai aproape!/ Hai, hai,/ Oceanul ne desparte./ Tu pe un țărm,/ Eu pe altul./ La mijloc ne leagă/ Cerul albastru.” (Vino mai aproape, Bere Gratis)

 

            O să spuneți că am luat-o razna, dar versurile astea mi s-au derulat obsesiv prin minte în timp ce citeam „Oceanul dintre noi”, de Laura Spence-Ash. Și acum poate că o să vă puneți întrebarea, de altfel pertinentă: Ce legătură are o poveste despre cel de-Al Doilea Război Mondial și impactul nefast pe care l-a avut asupra societății engleze cu o melodie românească de dragoste, de la începutul anilor 2000? La prima vedere, niciuna, însă, dacă despicăm firul în patru, ambele vorbesc despre despărțire, despre pierdere și sacrificiu, despre amintiri nemuritoare care adesea aduc mai multă suferință decât alinare, despre visuri spulberate și despre o distanță ce poate fi străbătută doar cu gândul. În orice circumstanțe, despărțirea de persoana iubită sau de familie e dureroasă, dar incertitudinea dată de izbucnirea unui conflict major pune și mai multă sare pe rănile deja sângerânde. Războiul a destrămat familii... I-a trimis pe bărbați pe front, pe meleaguri necunoscute, în timp ce femeile au rămas acasă să se apere cum știu mai bine, să se roage și să spere că soții, tații și frații lor se vor întoarce teferi, singura lor mângâiere fiind că, oriunde s-ar afla și oricâte mări s-ar interpune între ei, cerul senin sau învolburat de nori de furtună se întinde deasupra tuturor, aducându-i de fiecare dată cu un pas mai aproape.

            Versurile de mai sus descriu perfect povestea lui Beatrix, o fetiță a cărei soartă ia o întorsătură complet neașteptată odată cu începerea celui de-Al Doilea Război Mondial. La doar unsprezece ani, fata este trimisă de către părinți peste ocean, din Anglia în America, pentru a fi ferită de cruzimea bombardamentelor ce iau țara cu asalt. Beatrix ajunge în casa plină de dragoste a familiei Gregory, unde are parte de o dezvoltare armonioasă și de o educație aleasă, alături de William și Gerald, cei doi fii ai lui Nancy și David. Ea devine parte din familie, fiind tratată ca fiica pe care Nancy și-a dorit-o dintotdeauna. Protagonista noastră petrece șapte ani în America, bucurându-se de pace și de o adolescență plină de provocări și clipe frumoase. Însă orice vis se sfârșește la un moment dat. După terminarea războiului, mama lui Beatrix face tot posibilul s-o aducă pe fată înapoi în Anglia, folosindu-se de relațiile bărbatului cu care și-a refăcut viața după ce soțul ei a murit în urma unui infarct. Beatrix revine în casa părintească, dar nimic nu mai e la fel. Orașul, oamenii, atitudinea societății, totul s-a schimbat, reconstrucția fiind necesară pe toate planurile. Dar cel mai important, ea s-a schimbat, întorcându-se în patrie cu o viziune complet diferită față de cea pe care o avea când a plecat.

            După șapte ani petrecuți în America, o societate engleză, dar diferită de cea britanică, ale cărei reguli și norme a fost nevoită să le învețe ca să se poată integra, protagonista noastră nu-și mai găsește locul într-o Anglie care caută să se ridice de sub mormanele de moloz. Clădirile și monumentele au fost spulberate de obuze, iar încrederea oamenilor în semenii lor e o ruină fumegândă. La peisajul dezolant se adaugă dorul de America, de cei doi tovarăși cu care împărtășește atâtea amintiri și de viața lipsită de griji pe care o ducea acolo, ceea ce complică foarte mult relația cu mama ei, care regretă faptul că nu și-a păstrat fiica lângă ea. Faptul că Beatrix devine o mixtură între cele două sisteme de referință pe care le-a interiorizat o face să se comporte ca o marionetă în mâinile sorții, lăsându-se purtată de vântul năprasnic care a dezrădăcinat-o aproape complet, nemaiaparținând niciunei țări și, în același timp, făcând parte din ambele culturi.

            Cu toate că povestea lui Beatrix m-a ținut cu inima îndoită, stilul folosit de autoare mi-a dat bătăi de cap. Aș fi tentată să spun că romanul e scris ca o epistolă, însă e mult mai reductiv de atât. Am avut impresia că citesc o telegramă de vreo trei sute și ceva de pagini, compusă din fraze scurte, concise, rostite de voci fade, identice, al căror unic scop este să redea o poveste verosimilă, dar ternă. În ciuda faptului că intriga se întinde pe o perioadă de vreo douăzeci și ceva de ani sau poate chiar mai mult – repeziciunea cu care sunt expuse evenimentele te face să pierzi noțiunea timpului – mi s-a părut că personajele nu evoluează aproape deloc, din cauză că le lipsește profunzimea dată de împărtășirea anumitor detalii esențiale, care să ne facă să ne apropiem de ele. Întâmplările sunt narate obiectiv, însă gradul de detașare este mare, redat printr-un stil rece și calculat, care reflectă situația grea a societății pe parcursul războiului, context în care și moartea unei persoane dragi poate deveni un eveniment banal..

            Una peste alta, Laura Spence-Ash a scris o poveste de viață, vorbind în cuvinte simple despre maturizare, suferință, căutarea adevăratei identități și a dragostei și renaștere sufletească. Beatrix reușește în cele din urmă să-și ia viața în propriile mâini și să  se răzvrătească împotriva dorințelor celorlalți ca să-și asculte inima, care o împinge în brațele iubirii, pentru că, indiferent dacă e pace sau război; indiferent dacă există un râu sau un ocean, cerul îi unește întotdeauna pe cei care sunt destinați să fie împreună.

COMANDĂ CARTEA

Recenziile Mădălinei 60 - Încercările Reginei Soarelui de Nisha J. Tuli

Titlu: Încercările Reginei Soarelui 

Serie: Artefactele Ouranosului (#1)

Autor: Nisha J. Tuli

Editura: LITERA

Titlu original: Trial of the Sun Queen (2022)

Traducere de Oana Barbu

Anul apariției: 2024

Număr pagini: 384

Media pe Goodreads: 3,90 (din 30.247 note)

 

            Doisprezece ani în închisoare te pot transforma într-un monstru. Adesea, e nevoie să adopți legile junglei pentru a supraviețui, iar asta presupune să lupți cu ghearele și cu dinții pentru orice îți dorești, oricât de neînsemnat ar fi acel lucru. Dar ce ți-ai putea dori, în afară de libertate, când afli cum arată cerul doar atunci când ești aruncată în Groapă, cea mai cumplită formă de tortură existentă la Nostraza. Bătăile, agresiunile gardienilor și caznele suplimentare sunt un paradis, spre deosebire de trei zile petrecute în Groapă, fără hrană, fără apă, fără posibilitatea de a te proteja de frig și ploaie, la mila bestiilor ce pândesc din umbrele pădurii. Nu le pasă că ești doar piele și os; nu le pasă că ești murdară și acoperită cu cicatrici. Tot ce-și doresc e să se joace cu mintea ta cuprinsă de delir și să te devoreze dintr-o singură înghițitură. Ești o pradă ușoară, nu te poți apăra. Voința nu e suficientă să reziști când toți vor să scape de tine, pentru că aduci numai belele. Însă pe cât de simplu e să mori în spatele zidurilor  fortificate ale închisorii, pe atât de imposibil este să ți se ofere o cale de scăpare. Și dacă, prin absurd, chiar ți se oferă o șansă să-ți schimbi destinul, e aievea? Sau doar o iluzie amăgitoare?

            Nisha J. Tuli ne deschide poarta către un univers captivant, monstruos și violent, construit pe baza antitezei dintre zi și noapte, lumină și întuneric, bine și rău, transgresat de personaje care mai de care, dar necizelate, ce poartă încă urmele cernelii cu care au fost scrise, nereușind să scape de exagerările trăsăturilor de caracter și de clișeele fanteziei. Sunt tentată să afirm că „Încercările Reginei Soarelui” nu este un Romantasy getbeget, pentru că, în pofida faptului că relațiile de dragoste ocupă un spațiu semnificativ în carte, în prim plan se află acțiunea fantasy, care, cu toate că am mai citit romane de genul, mi-a plăcut foarte mult. În anumite privințe, autoarea reușește să spargă tiparele, în primul rând prin faptul că protagonista sa nu este, de la început, până la sfârșit, o eroină tipică. Singurele ei calități sunt cele sufletești, din punct de vedere fizic – și nu mă refer la frumusețea ei – putând fi cu brio un personaj secundar. Dar tocmai simplitatea ei o face deosebită, și tot ce pot spune e că am adorat-o, așa cum cred că veți face și voi.

La doar doisprezece ani, Lor a fost aruncată în închisoare din porunca Regelui Aurorei, alături de sora și fratele ei, pentru simpla vină că există. Din păcate, nu i-a fost deloc ușor. Fiind în permanență conștientă de tot ce a pierdut; nevoită să se vândă pentru un săpun, o frântură de umanitate într-un infern infinit; mereu gata să se ia la harță cu ceilalți deținuți și cu gardienii, făcând tot ce-i stă în puteri să demonstreze că locul ei nu e acolo. Însă o astfel de altercație îi aduce o pedeapsă de două săptămâni în Groapă, care este pur și simplu o groapă în mijlocul pădurii, din care deținuții nu pot evada, și chiar dacă ar reuși, n-ar apuca să facă nici măcar doi pași până să fie înfulecați de creaturile hidoase ce-i pândesc. Speriată că nu-și va mai vedea niciodată frații, Lor își găsește alinarea în superba Auroră Boreală ce colorează cerul întunecat în fiecare noapte. Dar Aurora nu îi ține de foame sau de cald. Însă ceva plutește în aer, ceva periculos amestecat cu un licăr de speranță. Aproape la un pas de moarte, Lor aude zgomotele unei răzmerițe în interiorul zidurilor Nostrazei, dar nu apucă să afle despre ce e vorba, pentru că este răpită, aproape în chip minunat, de un bărbat cu aripi albe. La scurt timp, eroina noastră se trezește într-o cameră bogat ornamentată din Aphelion. Ajunge în palatul lui Atlas, Regele Soarelui, în calitate de cea de-a zecea ofrandă, urmând să lupte împotriva a nouă tinere de viță nobilă, exagerat de frumoase și elegante, pentru a obține titlul de Regină a Soarelui. Încercările la care trebuie să ia parte măsoară curajul, înțelepciunea și abilitățile viitoarei Regine de a-și conduce poporul, însă Lor nu înțelege de ce a fost aleasă, întrebându-se obsesiv dacă secretul ei a fost descoperit.

Povestea ei este completată de cea a lui Nadir, Prințul Aurorei, care caută să-și detroneze tatăl. Aflând că un deținut a evadat din Nostraza, Nadir începe să cerceteze, dorind să afle cine i-a putut stârni atât de tare interesul Regelui. Antiteza dintre Nadir, care are toate însușirile răufăcătorului – e năucitor de frumos și puternic, inteligent, perseverent și periculos – și Atlas, care, firește, posedă toate trăsăturile eroului – e irezistibil, bun ca pâinea caldă, dornic să încalce regulile pentru aleasa inimii sale. Dar acolo unde e lumină din belșug, umbrele sunt mai întunecate ca oriunde altundeva. Iar Lor trebuie să-și folosească tot curajul ca să scruteze bezna și să ajungă la adevărata flacără.

Plină de provocări incitante, răsturnări de situație neașteptate și un final exploziv, „Încercările Reginei Soarelui” reprezintă una dintre cărțile de colecție pe care trebuie să le ai în bibliotecă. Nu doar că pare ruptă din soare cu paginile galbene, dar e și o lectură relaxantă, ce te va ține cu sufletul la gură până la ultimul capitol. Însă universul pe care Nisha J. Tuli abia îl schițează în acest prim volum al seriei continuă și ne promite mult mai multe aventuri fantastice, iar eu abia aștept...

COMANDĂ CARTEA

Descoperă lumea fascinantă a răului alături de „Asistenta Maleficului”, de Hannah Nicole Maehrer

 Roman finalist la Goodreads Choice Awards 2023 și Instant #1 New York Times BESTSELLER 

Editura Librex anunță lansarea uneia dintre cele mai așteptate cărți ale acestui an - "Asistenta Maleficului", de Hannah Nicole Maehrer, un roman care are la bază seria virală de pe TikTok. Once upon a time întâlnește The Office într-o poveste amuzantă despre asistenta optimistă a unui răufăcător și idila neașteptată dintre ei.

Romanul este dedicat pasionaților de povești care explorează latura întunecată a personajelor și adoră să se lase prinși în intrigile răului. Cartea aduce cititorii într-o lume plină de nuanțe complexe, în care frontierele dintre bine și rău se estompează, iar personajele își descoperă laturi inedite. Prin ochii asistentei personajului negativ, cititorii sunt invitați să pătrundă în culisele acțiunilor care definesc clasicele povești de tipul "bun vs. rău".

SE CAUTĂ ASISTENT: Răufăcător notoriu, de rang înalt, caută asistent loial și echilibrat pentru sarcini de birou nespecificate, care să sprijine personalul pentru haos, teroare și alte Lucruri Întunecate în General. Discreția este esențială. Beneficii excelente.

Cu o familie de întreținut, statutul profesional al lui Evie Sage nu este doar important, este vital. Așa că, atunci când un incident cu infamul Malefic din Rennedawn îi aduce o ofertă de muncă – evident, ea acceptă. Niciun job nu este perfect, desigur, dar cu atât mai mult atunci când dezvolți o atracție pentru înfricoșătorul, temperamentalul și extrem de atrăgătorul tău șef. Evie, trebuie să reziști farmecului Maleficului!

Dar, chiar când începe să se simtă în largul ei printre capetele tăiate suspendate de tavan și să nu mai tresară atunci când calcă pe vreun glob ocular rătăcit, Evie bănuiește că este ceva foarte putred la mijloc... și nu doar în sensul propriu. Pentru că ceva suspect se întâmplă în regatul Rennedawn și cineva vrea să îl doboare pe Malefic – și întregul său imperiu nefast. Acum, Evie trebuie nu doar să se abțină de la a saliva după șeful ei, dar și să descopere exact cine îi sabotează acestuia munca... și să se asigure că va plăti. La urma urmei, un job bun e greu de găsit.

În romanul captivant "Asistenta Maleficului", talentata scriitoare Hannah Nicole Maehrer reușește să ofere o perspectivă inovatoare asupra poveștilor tradiționale, aducând în prim-plan personajul adesea uitat, dar intrigant, al asistentei răufăcătorului. Protagonistul devine astfel nu doar observator, ci și jucător în jocul complex al intrigilor și alianțelor.

Pe parcursul cărții, cititorii vor fi captivați de evoluția personajelor și de cum acestea navighează prin dileme morale și provocări neașteptate. Stilul narativ fluent, plin de detalii și umor al autoarei contribuie la crearea unei atmosfere captivante, în care cititorii vor simți pulsul acțiunii la fiecare pagină.

"Asistenta Maleficului " este mult mai mult decât o simplă incursiune în lumea ficțiunii, este o călătorie fascinantă care te face să te întrebi dacă există cu adevărat o linie clară între eroi și antieroi. O lectură obligatorie pentru toți cei care apreciază povestirile provocatoare și caracterizările complexe.

"Asistenta Maleficului ", o aventură literară inedită este disponibilă în ediție limitată (cu margini roșii), pe Librex.ro, în limita stocului disponibil. 

De 13 ani ai liber la citit pe librex.ro!

Recenziile Mădălinei 26 - Heartless de Marissa Meyer

Titlu: Heartless. Povestea nespusă a Reginei de Cupă

Autor: Marissa Meyer 

Editura: STORIA BOOKS

Titlu original: Heartless (2016)

Traducere de Simona Ștefana Stoica

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 544

Media pe Goodreads: 4,07 (din 143.106 note) 

 

            Lista autorilor mei preferați de Fantasy e destul de scurtă, și asta pentru că mă las foarte greu impresionată de romanele din ziua de azi, care urmăresc același scenariu banal și clișeic, concentrându-se mai mult pe dimensiunea YA, pe crizele de personalitate ale adolescenților, decât pe acțiunea în sine. Însă, pe această listă, există o autoare care a trecut dincolo de barierele comercialului și care, pornind de la basmele cele mai cunoscute, în care nu mai există nici un mister, a creat adevărate capodopere, reușind să scoată la iveală poveștile personajelor lipsite odinioară de voce. O astfel de carte este și „Heartless”, un volum despre disperare și vise zdrobite fără milă. Marissa Meyer preia integral universul și personajele închipuite de Lewis Carroll în „Alice în Țara Minunilor”, însă de data asta rolul protagonistei este ocupat de un caracter secundar, aș putea spune chiar negativ, celebru pentru replica „Tăiați-i capul!”, și dacă nu ați ghicit despre cine e vorba, vă mai dau un mic indiciu: ❤️ Fără îndoială, este vorba despre Regina de Cupă și despre evenimentele care au condus la nașterea acesteia, o figură unică, impecabil construită și foarte controversată. Dar mai întâi să vedem de unde a început totul...

            Catherine Pinkerton este o fată obișnuită din Regatul Cupelor, și, ca orice tânără de vârsta ei, are un vis pentru care e în stare să-și sacrifice chiar și viața. Mai mult decât orice pe lume, ea își dorește să devină cel mai mare cofetar din ținut și să-și deschidă, împreună cu prietena ei cea mai bună, o patiserie, pentru ca toată lumea să se poată desfăta cu delicatesele ei. Însă părinții săi au cu totul și cu totul alte planuri pentru ea, iar acestea includ o căsătorie nedorită cu prostovanul, dar simpaticul Rege de Cupă, conducătorul nu tocmai capabil al întregului regat. Catherine este forțată să se supună deciziei părinților, ceea ce o transformă într-o marionetă a celor care îi manevrează destinul. Micile ei gesturi de revoltă nu au nici un efect, deschizându-i și mai larg drumul spre tron și spre rolul de regină. Însă, așa cum îi șade bine unei povești complexe, lucrurile se complică și mai mult atunci când apare Jest, noul Joker al Curții Regale; un străin misterios, compus din nenumărate măști, unele luminoase, iar altele întunecate. De ce spun că lucrurile se complică odată cu apariția lui? Păi, imaginați-vă doar: o fată disperată, sfâșiată între visul ei și cel al părinților, dornică să iubească și să fie iubită, și un bufon gata oricând să-i readucă zâmbetul pe buze, să o asculte și să o înțeleagă. Dar dragostea lor are multe de înfruntat, pentru că, așa cum am spus, Catherine este predestinată să ajungă Regina de Cupă.

            Trebuie să recunosc faptul că prima dată când m-am apucat de acest roman am renunțat după câteva pagini, din cauza stilului mult prea asemănător cu cel al lui Carroll. Am avut impresia că o să citesc o carte puerilă, așa că am abandonat lectura, dar atunci când am revenit asupra ei, nu am mai putut să o las din mână. Marissa Meyer dă dovadă de un instinct genial și de un talent scriitoricesc aparte, reușind să recreeze atmosfera „haotică”, de neînțeles și hazlie din Țara Minunilor, prin folosirea jocurilor de cuvinte întortocheate, prin vorbele de duh ale faimoasei Cheshire și prin reproducerea unor gesturi specifice anumitor personaje, precum Pălărierul Nebun sau Iepurele de Martie. Cu toate astea, romanul este mult mai întunecat pentru că are la bază o miză mult mai puternică, și anume transformarea tragică a protagonistei într-un alt personaj, unul fără inimă, care a cunoscut suferința și care și-a văzut visul pierind. Dulcea și inocenta Catherine moare, lăsând locul Reginei de Cupă, o figură asupra căreia Carroll plasează o tușă ridicolă și puțin grotescă, însă povestea sa este tristă, ea fiind un produs al dorinței celorlalți.

            Fără doar și poate, cu excepția protagonistei, personajul meu preferat a fost pisica de Cheshire. Aparițiile ei în momentele cheie, în care tensiunea, furia și dezamăgirea stau să dea pe dinafară, influențează cursul lucrurilor, în bine sau în rău, totul depinzând de toanele felinei. Cheshire este vocea unei rațiuni inverse, care, plină de ironie și viclenie, spulberă vraja minunată presărată peste întreg universul, arătând, de fapt, ce se ascunde în umbrele cele mai dense. Este mereu acolo pentru a se bucura de răul altora, ceea ce îl face puțin cam antipatic, dar, cu toate astea, este singurul tovarăș al protagonistei noastre, chiar dacă pare că mereu râde de ea. El e singurul care nu are nici o așteptare de la ea și care o vede așa cum e. Cât despre celelalte personaje, nu am suficient spațiu pentru a le prezenta în detaliu, așa că iată ce ar fi de spus pe scurt. Nimeni nu este ce pare a fi, toate sunt ghidate de porniri egoiste, neținând seama, cu mici excepții, de sentimentele celor din jur, toate întruchipează amestecul dintre umanitate și fantastic, dintre rațiune și nebunie, trecerea de la o stare la alta fiind cu adevărat fulgerătoare.

            Multe ar mai fi de notat, dar nu vreau să vă stric surprizele sau să vă dezvălui, din prea mult zel, vreun detaliu capital. Plină de prăjituri nemaipomenite, de evenimente fabuloase și tulburătoare, de personaje minuțios construite și memorabile, de acțiune, de lacrimi și de suflete zdrobite, „Heartless” deschide poarta spre o lume bine cunoscută, care primește nuanțe distructive. Dacă vreți să o urmați pe Catherine în drumul ei spre tronul Regatului Cupelor, nu mai stați pe gânduri și apucați-vă cât mai repede de citit, credeți-mă, nu o să regretați! 😉

 

COMANDĂ CARTEA

În pregătire la Meteor Publishing (James Patterson & Lisa Jackson)

Titlu: Confesiunile unei suspecte de crimă 

Autor: James Patterson & Maxine Paetro

Editura: Meteor Publishing

Anul apariției: 2021

Număr pagini: 308

 

Malcolm și Maud Angel erau infecți, dar nu meritau să fie uciși și scoși din casă împreună cu gunoiul. Suspecta principală este Tandy Angel, fiica lor de șaisprezece ani. Ea se vede nevoită să lămurească pe cont propriu misterul, deși nu poate avea încredere în nimeni – poate nici măcar în ea însăși. În goana ei după adevăr, Tandy va coborî în subteranele fetide ale New York-ului, va scoate la lumină secrete întunecate și va descoperi lucruri periculoase și tulburătoare despre familia în care a crescut. Asta pentru că nimeni nu știe ce-i poate pielea cuiva din neamul Angel. 

Titlu: Dacă ar fi știut 

Autor: Lisa Jackson

Editura: Meteor Publishing

Anul apariției: 2021

 

Totul a început într-o noapte pe o porțiune întunecată de autostradă din nordul Californiei. Orbiți de farurile din față, șoferii a două vehicule părăsesc șoseaua, lăsând în urmă o femeie moartă și alta în comă. Când supraviețuitoarea se trezește, memoria i-a pierit și fața i-a fost reconstruită chirurgical. Membrii familiei îi spun că se numește Marla Cahill… dar toți îi sunt necunoscuți.

 Aflată în convalescență în vila ei izolată din San Francisco, Marla așteaptă ceva care să-i declanșeze revenirea memoriei, totuși are sentimentul profund că ea nu este femeia despre care spune toată lumea. Ea mai știe, de asemenea, că se află în pericol. Și pe măsură ce teama îi crește, un ucigaș așteaptă momentul perfect pentru a lovi – momentul în care Marla își amintește!

Fiori reci de oroare i se furișară încet în sus pe șira spinării când își dădu seama că nu-și putea aminti nici măcar o singură clipă din anii ce însemnau viața ei. Era ca și cum ea n-ar fi existat niciodată.

UN ROMAN CARE TE ȚINE CU SUFLETUL LA GURĂ O CAPODOPERĂ CE OPREȘTE INIMA, CU TOT ATÂTEA ÎNTORSĂTURI CÂT STRĂZILE DIN SAN FRANCISCO. NU-L RATAȚI! – OLD BOOK BARN GAZETTE

 

 

Recenziile lui Gică 31 - O viață regăsită de Lisa Jewell

Titlu: O viață regăsită  

Autor: Lisa Jewell

Editura: LITERA

Titlu original: Then She Was Gone (2017)

Traducere de Andreea Năstase

Anul apariției: 2020

Număr pagini: 368

Media pe Goodreads: 4,04 (din 263.945 note)

 

            Pentru că urmăresc de mult timp cărțile Lisei Jewell pe Goodreads, m-am bucurat când am aflat că „Then she was gone” va fi tradusă în limba română. Mai există un roman al autoarei britanice, care a apărut la noi, acum câțiva ani, tot la Editura Litera, însă acela este, mai degrabă, un Romance. Fiindcă sunt fanul literaturii de suspans, am fost curios să văd pentru ce este atât de apreciată această autoare, iar în momentul în care mi-a căzut în mână „O viață regăsită”, nu am ezitat să deschid volumul și să pășesc într-o lume bizară, plină  de umbră și de speranță, în care personajele par să fie manevrate de voința unui păpușar lipsit de compasiune.

            Subiectul romanului este unul obișnuit pentru genul din care face parte. În urmă cu zece ani, Ellie Mack, o adolescentă de 15 ani, a dispărut. În tot acest timp, nimeni nu a avut nici o idee despre locul în care s-ar afla tânăra, dacă a fost vorba despre o răpire, sau dacă fata a fugit de acasă, având un motiv întemeiat. Însă, acum, cineva a descoperit ceva…, ceva ce i-a aparținut lui Ellie, ceva ce confirmă faptul că ea e moartă. În sfârșit, familia îndurerată poate să-și ia rămas bun, așa cum se cuvine, de la draga lor fiică și soră.

Însă povestea nu se termină aici. Ceea ce face Jewell este să preia un clișeu destul de frecvent în zilele noastre, cu scopul de a crea ceva original. Astfel, personajul principal este Laurel, mama dispărutei, o persoană care a trăit un deceniu în incertitudine, iar acum este pe punctul de a-și reface viața sau de a-și-o regăsi, așa cum se specifică în titlul românesc. De curând, Laurel l-a cunoscut pe Floyd Dunn, un mare cuceritor, de care s-a îndrăgostit până peste cap. La fel ca protagonista, și Floyd este divorțat, având două fiice din cele două relații anterioare. Până aici totul pare în ordine. Însă când Laurel face cunoștință cu Poppy, fata cea mică a lui Floyd, lucrurile o iau razna, pentru că ea seamănă izbitor de mult cu Ellie: același chip, aceiași ochi, până și același comportament răsfățat.

            Autoarea reușește să creeze suspans, folosindu-se de coincidențe ca pretext. Pe tot parcursul cărții, m-am întrebat care e treaba cu Poppy și ce s-a întâmplat, de fapt, cu Ellie. Unele lucruri sunt foarte evidente, până și descrierea îți oferă o direcție, însă ce contează este modul în care e construită povestea și parcursul de evoluție al personajelor. Unele dintre ele se confruntă cu adevărul, și, în sfârșit, au parte de un răspuns, iar pe altele, realitatea crudă le face să recurgă la gesturi oribile. Mi-a plăcut modul în care acestea își argumentează deciziile, chiar dacă unele par exagerate, iar trecerea de la vinovat la victimă este fulgerătoare. Toți sunt prinși în mijlocul unei furtuni a destinului, un hazard provocat de propriile lor decizii.

            La început, nu am înțeles de ce Andreea Năstase a ales să traducă titlul „Then she was gone” prin „O viață regăsită”. Chiar m-am amuzat foarte tare de această decizie, pentru că ele par contradictorii. Este vorba despre o diferență de sens pe care traducătoarea a simțit-o foarte bine. Romanul nu e un Thriller obișnuit care abundă de acțiune, ci o poveste în care suspansul se construiește prin recunoaștere și speranță. Cu toate că este un Mystery, se simt din plin Inserțiile de Romance, prezente, în special, la nivelul lui  Laurel, o mamă care a pierdut totul, și Floyd, un Don Juan misterios care pare să aibă un secret întunecat.

            „O viață regăsită” este acea carte pe care o citești într-o zi, dar pe care o s-o ții minte mult timp după ce ai dat ultima pagină. E o poveste Thriller Romance care combină un subiect foarte violent cu o narațiune despre redescoperirea de sine și despre cele mai frumoase întâmplări ale vieții. Mi-a plăcut mult acest volum, iar în curând sper să pun mâna pe „Secrete întunecate”, care a apărut, de puțin timp, la editura Litera. Și cum obișnuiesc să fac de-o vreme încoace, voi reveni cu o altă recenzie, prin care să-mi exprim părerea cu privire la acțiune, personaje, intrigă și orice lucru îmi va atrage atenția în mod special.

 

COMANDĂ CARTEA