Titlu:
Fântânile Paradisului
Autor:
Arthur C. Clarke
Editura:
PALADIN
Titlu
original: The Fountains of Paradise (1979)
Traducere
de Daniel Pătrașcu
Anul
apariției: 2022
Număr
pagini: 320
Media pe
Goodreads: 3,96 (din 28.157 note)
Pentru că nu știam ce să mai citesc și
pentru că aveam chef de un Science-Fiction clasic, am aruncat o privire prin
bibliotecă și am decis să mă apuc de „Fântânile Paradisului”, un volum pe care cei
de la Editura Paladin l-au reeditat, cu o supracopertă superbă, nu cu mult timp
în urmă. Iar acum, după ce am devorat cartea în mai puțin de 24 de ore, chiar
pot să spun că mi-a plăcut destul de mult și am fost impresionat de
ingeniozitatea și de inventivitatea autorului britanic, care, într-un text de lungime
redusă, reușește să imagineze un proiect ambițios și extrem de complex, ce
ne-ar putea deschide o nouă poartă spre astre, spre spațiul atât de greu
accesibil oamenilor. Însă, pe lângă un roman plin de termeni științifici,
majoritatea proveniți din domeniul fizicii, Arthur C. Clarke ne propune o
poveste despre voința umană și despre puterea de a transforma o idee
incredibilă în realitatea zilei de mâine.
Pe orice cale a evoluției am lua-o,
un lucru e sigur, viitorul stă în cât mai multe bariere desființate. Am
călătorit pe mare și am descoperit pământuri noi, pe care locuiesc oameni
asemeni nouă, am deprins limbi exotice sau i-am învățat pe ceilalți graiul
nostru, dar, oriunde ne-am dus în lume, tot timpul ne-am confruntat cu ceva ce
părea, la prima vedere, imposibil, dar pe care l-am depășit de fiecare dată cu
succes. Dar, cu toate că astăzi putem privi la stele din orice punct de pe
Terra, tot există frustrarea că nu vom ajunge niciodată la ele. Ei bine, Clarke
ne duce puțin în viitor, tot în secolul al XXI-lea, dar într-un timp în care oamenii
sunt capabili să părăsească Pământul cu ajutorul rachetelor și să ajungă să
locuiască pe lună sau chiar pe marte, planeta roșie aflându-se în plin proces
de terraformare.
Însă, pentru genialul inginer Vannevar Morgan, acest lucru nu e
suficient, iar, în dorința sa de a duce umanitatea pe o nouă treaptă evolutivă,
el propune o soluție revoluționară, un lift spațial capabil să ducă pe orbită
și dincolo de ea atât oameni, cât și obiecte de dimensiuni colosale. Cu
ajutorul unui fir metalic extrem de subțire și de rezistent, savantul vrea să „lege”
suprafața Pământului de unul sau mai mulți sateliți tereștri, astfel încât să
creeze o cale cât mai eficientă și cât mai sigură de transport către spațiu și,
de ce nu, către celelalte planete din Sistemul Solar. Dar există o așa-zisă
mică problemă. Punctul terestru din care urmează să „se ridice” magnifica
mașinărie trebuie să fie calculat cu exactitate, astfel încât mișcarea de
rotație a Terrei și uraganele incredibil de puternice, care-și fac de cap la
mii de kilometri înălțime, să nu producă daune serioase dispozitivului.
După un studiu ca la carte, savantul
nostru găsește locul perfect pentru proiectul său, și anume o stâncă uriașă din
Sri Lanka, un punct înalt în care chiar se poate spune că pământul atinge cerul.
Însă din nou apare un impediment, pentru că acolo există un străvechi cult
religios, care nu este deloc dispus să-și părăsească centrul sacru. Și, după
cum v-ați dat seama deja, din acest punct ia naștere o întreagă discuție despre
barierele fizice ce pot fi depășite cu ajutorul științei și despre limitele pe
care ni le-a impus, încă din cele mai vechi timpuri, un zeu atotștiutor. Iar
aici, așa cum subliniază și unul dintre personaje, este vorba despre o reclădire
modernă a Turnului Babel, a construcției cu care muritorii au crezut că pot
ajunge până la Dumnezeu. Dar, mai mult decât o confruntare între un domeniu
exact și o doctrină abstractă, discursul celor două părți constituie o
pendulare între trecut și viitor, între o lume care nu poate renunța la vechile
ei tradiții și o societate dezvoltată, care face tot efortul să descifreze
marile taine ale universului cunoscut, și nu numai...
Dar, înainte să vedem dacă Morgan va
reuși să-și ducă la capăt planul, trebuie să ne întoarcem mult în timp, la o
sută de ani de la nașterea lui Hristos, atunci când a venit pe lume Kalidasa, cel
mai mare rege de pe insula Taprobane.
La fel ca eroul nostru, și faimosul monarh a crezut că poate sfida „cele sfinte”,
creându-și un paradis numai al lui chiar pe pământ. Astfel, cu ajutorul unui
artist recunoscut în toată lumea, el a reușit să-și clădească o Grădină a
Raiului, un loc mirific în care piatra a devenit nestemată, iar fântânile își
revărsau apa la un simplu gest de-al său. Ei bine, călătoria noastră se oprește
aici, pentru că e vremea să-l las pe adevăratul povestitor să-și facă treaba,
așa că, dacă vreți să vedeți cu ce impedimente se va mai confrunta echipa lui
Morgan, trebuie să puneți mâna pe romanul lui Arthur C. Clarke și să vă lăsați
purtați într-un viitor nu foarte îndepărtat, într-un timp în care este posibil
ca umanitatea să ajungă chiar și la cele mai îndepărtate stele.
